Valer Dorneanu

## **Domnul George Mihail Pruteanu** Ñ _senator_ **:**

Vã mulþumesc, domnule preºedinte, dupã cum îi mulþumesc ºi domnului deputat Chiliman pentru ospitalitatea ºi politeþea Domniei sale.

Domnule preºedinte,

Onoratã Camerã a Deputaþilor,

Îmi fac întâi o datorie de conºtiinþã din a mulþumi din toatã inima, cu toatã francheþea celor care, prin mâna lor ridicatã, ºi-au manifestat asentimentul faþã de ideile cuprinse în aceastã lege. Îi rog sã primeascã mulþumirea mea.

În al doilea rând, le mulþumesc ºi celor care, din convingere, din pornirea minþilor ºi nu din disciplinã politicianistã au votat împotrivã. Dacã aceasta este convingerea lor, o respect, o respect ºi sunt gata oricând sã conversez, sã convorbesc cu ei pentru a schimba puncte de vedere. Dupã cum, pentru a nu-i ignora, trebuie sã le adresez o strângere de mânã ºi celor care nu se aºazã nici pe dreapta, nici pe stânga ºi se abþin, deºi le reamintesc cã un mare poet al Evului Mediu, Dante, îi socotea drept cei mai bicisnici pe cei care o scaldã, care nu adoptã o poziþie nici aºa, nici aºa.

Sunt efectiv fericit cã legea a trecut la Camera Deputaþilor cu o majoritate mult mai detaºatã decât la Senat. La Senat, ”scorulÒ fusese aproximativ 60 la 30; 60 pentru, 30 împotrivã. Aici, cifrele rotunde ar fi vreo 200

de voturi pentru, 30 împotrivã, 30 de abþineri; sper cã am reþinut, aproximativ, ceea ce este..., poate fi numitã o victorie ºi încã o datã mã înclin în faþa viziunii, pe care o gãsesc nobilã, generoasã, a deputaþilor membri ai Camerei Deputaþilor.

Intenþia ºi realitatea acestei legi este complet lipsitã de xenofobie, complet lipsitã de cea mai micã umbrã de ºovinism. Mã mândresc cu convingerea cã am o mentalitate europeanã, sunt un om crescut în cultul limbilor strãine. Pânã la vârsta de 4 ani nici nu ºtiam româneºte, ºtiam numai nemþeºte, fiindcã avusesem o tetã, cum se numea pe atunci, citeam în copilãrie Rududu ºi Richichi, probabil ca mulþi dintre dumneavoastrã, am vizitat multe capitale europene ºi, iatã, de curând am fost la Bruxelles unde, aflându-mã într-un birou, pe unele din mese erau tastaturi de computer pentru limba francezã, alte tastaturi, la un metru distanþã, tastaturi potrivite pentru limba germanã. Ei bine, simbolic este faptul cã în nici un magazin românesc nu existã aceastã sculã, în fond, ieftinã, costã o sutã ºi ceva de mii, 3-4 dolari, tastaturi pentru limba românã. Eu vãd în acest fapt comercial mãrunt un simbol al faptului cã limba românã încã nu este pusã în drepturile ei, încã nu este respectatã în România ca o limbã egalã în drepturi cu celelalte. Repet, nu este o catastrofã, este un mãrunt fapt comercial, dar cu implicaþii simbolice, dupã cum implicaþii simbolice are ºi faptul cã hotelul din centrul oraºului nostru, care este capitala României, poartã un nume englezesc, ºi nu românesc, deºi purta unul românesc pânã în 1993 Ñ se numea Hotelul ”BucureºtiÒ. Acum, de parcã strãinii ar fi tâmpiþi, ãsta e cuvântul, ºi nu ar înþelege cuvântul Bucureºti, s-a tradus cuvântul Bucureºti în Buckarest. Este un snobism de prost gust, un snobism de mahala care nu ne face cinste.