George Mihail Pruteanu

## **Domnul George Mihail Pruteanu:**

V„ mul˛umesc, domnule pre∫edinte de ∫edin˛„. Stimate colege ∫i stima˛i colegi,

Œnainte de a v„ spune ceea ce am Ón fond de spus, lucruri preg„tite — ca ∫i al˛i colegi — de cu sear„, sub forma unui text scris, vreau s„ v„ ar„t, foarte Ón treac„t, ∫i nu ca pe un lucru catastrofal, ci ca pe un m„run˛i∫, aceast„ diplom„ pe care am primit-o ast„zi, Ómpreun„ cu al˛i colegi ∫i care — e regretabil c„ fiind emis„ de o institu˛ie de importan˛a Senatului — are un stil, ca limb„ rom‚n„, foarte ∫chiop.

Ea este intitulat„, telegrafic, îCertificat-Medalie“! Ce este asta?! Ca ∫i cum asta s-ar chema sal„-∫edin˛„, acesta ar fi birou-vorbit, pre∫edinte-∫edin˛„, este f„r„ sens. Iar formularea: îSe acord„ domnului cutare medalia 140 de ani de la constituirea corpului ponderator Senatul Rom‚niei, ca pre˛uire a prodigioasei activit„˛i Óntru «Parlamentarism-Democra˛ie»“, dar parlamentarism ∫i democra˛ie sunt puse Ón ghilimele, ca ∫i cum ar fi o ironie, ∫i cu litere mari, nu Ón˛eleg de ce.

E p„cat c„ nu s-a acordat mai mult„ acurate˛e redact„rii acestui certificat care, Ón fond, este un gest gentil — zic eu — din partea Senatului.

Fondul a ceea ce am s„ v„ spun, stima˛i colegi ∫i stimate colege, s-ar putea s„ repete, Óntr-o anumit„ m„sur„, unele lucruri spuse de senatorul Adrian P„unescu, dar m„ Óntemeiez pe un g‚nd reluat de Eminescu, Óntr-o poezie a lui, c„ înon idem est si duo dicunt idem“, nu-i acela∫i lucru c‚nd doi oameni spun acela∫i lucru.

Mai vreau s„ spun, tot Ón preambul, c„, Ón ceea ce voi spune ast„zi, nu sunt animat de dorin˛a de a t„ia capete — la figurat, fire∫te — ∫i zumz„ie Ón mine dictonul popular c„ îSchimbarea domnilor, bucuria nebunilor“. Nu fac parte dintre nebuni, ca ∫i to˛i cei din aceast„ sal„, a∫a Ónc‚t, v„ rog, sub acest semn, s„ asculta˛i cele ce am de spus.

Ar exista ∫i un titlu pentru aceast„ declara˛ie politic„, titlul ar putea fi: î«Jurnalul» Televiziunii Rom‚ne demasc„ du∫manii poporului!“ ™i ar putea s„ aib„ ∫i un moto, care sun„ astfel: Óntr-o Tablet„ a optimistului, a acelui geniu al literelor rom‚ne care a fost G. C„linescu, se afl„ urm„toarea mic„ parabol„, pe care o reproduc din memorie: un profesor i se adreseaz„ altuia: îDomnule, Ón lucrarea dumitale am g„sit c‚teva gre∫eli“, la care, cel„lalt: îDumneata vorbe∫ti, domne’, mai bine vezi c„ te Ón∫eal„ nevasta“.

Reamintesc datele problemei: Ón ziua de 22 septembrie, comisiile pentru cultur„, reunite, au votat, printre altele, ∫i raportul de activitate al Televiziunii. Rezultatul votului a fost negativ: 9 voturi Ómpotriv„, 7 voturi pentru ∫i o ab˛inere.

Œn acea sear„, Televiziunea Rom‚n„ a reflectat Ón mod tenden˛ios evenimentul, un eveniment, Ón fond, banal: o comisie are de dat un vot, acesta poate ie∫i pro sau contra, c„ nu suntem Marea Adunare Na˛ional„, ca s„ fim siguri dinainte c„ orice vot iese pozitiv.