Gheorghe Antochi

## **Domnul Gheorghe Antochi:**

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

A fost condus sâmbătă, 9 aprilie anul curent, pe poarta veșniciei, despărțindu-se pentru totdeauna de noi, cel care a fost agronomul Victor Surdu, politicianul Victor Surdu și omul Victor Surdu.

Născut la 11 iulie 1947, Victor Surdu a terminat, ca șef de promoție, în anul 1970 Facultatea de Horticultură a Institutului Agronomic „Ion Ionescu de la Brad” din Iași.

După absolvirea facultății, și-a făcut ucenicia mai întâi la Răducăneni și apoi la Grozești, unde, ca șef de fermă, inginer-șef sau președinte, și-a legat numele de importante lucrări de îndiguiri, desecări, de construcția unor importante suprafețe de sere și solarii, dar mai ales s-a legat de oamenii cu care a lucrat și pe care i-a prețuit, oferindu-le sprijinul său în realizarea multor proiecte ulterioare.

De aceea, la împlinirea vârstei de 60 de ani, Victor Surdu a primit diploma de cetățean de onoare al comunei Grozești.

Temeinica lui pregătire profesională și experiența dobândită în acea perioadă au condus la promovarea doctorului inginer Victor Surdu mai întâi pe funcția de director general adjunct la Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară și apoi ca secretar cu probleme agrare la județul Iași.

Din această postură, ca și din toate cele pe care le-a ocupat ulterior, inclusiv cea de președinte al Partidului Democrat Agrar din România sau de parlamentar, Victor Surdu a fost un reprezentant demn și recunoscut al agricultorilor, pe care i-a slujit cu pasiune și credință până la sfârșitul vieții.

Spunea Victor Surdu, chiar de la acest microfon, că agricultura este cât țara și, de aceea, nu trebuie să ne amintim de agricultură și de agricultori numai în campaniile electorale.

Ce mare păcat că cele mai multe dintre apelurile sale au rămas până acum fără răspuns!

Dar Victor Surdu nu a fost iubit doar de agricultură și nu a fost îndrăgit doar de agricultori, a fost, deopotrivă, bun prieten cu mulți slujitori ai școlii românești, cu medici, cu reprezentanți de seamă ai culturii și cultelor, cu politicieni din toate formațiunile politice.

Îmi spunea bunul meu prieten Victor Surdu, la una din ultimele noastre întâlniri, că își dorește foarte mult să fie iertat de către toți cei cărora le-a greșit și că toată viața lui, chiar dacă nu a reușit să facă bine cât și-a dorit, nu a vrut să facă nimănui niciun rău.

Totodată, Victor Surdu și-a îndreptat gândurile, cu multă recunoștință, către colegul nostru, profesor doctor Florian Popa, și colaboratorii săi de la Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Pantelimon”, care au făcut tot ce a fost omenește posibil să-i aline suferința.

Cu vocea puternic marcată de boală, Victor Surdu s-a interesat până în ultimele sale zile de viață de acțiunile întreprinse pentru aplicarea Legii camerelor agricole, a Legii cercetării științifice în agricultură, de mersul lucrărilor din campania agricolă de primăvară.