Gheorghe Avram

## **Domnul Gheorghe Avram:**

Vã mulþumesc, domnule preºedinte de ºedinþã. Domnule preºedinte al Senatului,

Doamnelor ºi domnilor senatori, Stimaþi invitaþi,

”Considerãm cã avem atât îndreptãþirea, cât ºi obligaþia noastrã de a vã atrage atenþia dumneavoastrã, celor care vã erijaþi în a fi actualii sau viitorii aleºi ai societãþii româneºti, asupra unor stãri din România.

Poate mai mult ºi mai dureros decât alþi concetãþeni, suntem dezamãgiþi ºi îngrijoraþi, oricât de indulgenþi am fi, de prestaþia dumneavoastrã în poziþia de putere pe care aþi obþinut-o alternativ în ultimii 10 ani.

Par a se justifica cele mai sumbre temeri ale noastre stârnite de izul demagogic al promisiunilor electorale, de coaliþiile înjghebate, uneori contra naturii ºi principialitãþii, probabil, de dragul participãrii la guvernare cu orice preþ, a satisfacerii unor orgolii sau interese care nu aveau nimic comun cu cele ale majoritãþii cetãþenilor acestei þãri.

Ne-au revoltat adânc rabaturile de la principiile democratice, etaloanele pompos enunþate în campania electoralã, din care n-a mai rãmas nimic, promisiunile nerespectate privind instaurarea unei noi moralitãþi, spulberarea speranþelor noastre de mai bine, amãgitor afiºate de actuala Putere.

Interesele naþionale Ñ ne referim la cele perene ºi nu ale stimulãrii conjuncturale Ñ au fost adesea sacrificate fãrã ezitãri sau regrete, de dragul obsesiei integrãrii peste noapte în lumea occidentalã.

S-a practicat ºi se practicã un mimetism slugarnic, necritic, ignorându-se efectele lui negative asupra societãþii româneºti. Repetãm: se pare cã în sens invers, s-a revenit la mimetismul servil practicat odinioarã faþã de modelul sovietic. Au fost cãlcate în picioare, în ultimii 10 ani, aspiraþiile ºi uitate sacrificiile celor care au luptat pentru întregirea þãrii, independenþa ºi suveranitatea naþionalã. S-a cãlcat peste mormintele fãrã cruci, risipite pe întregul cuprins al þãrii, ale celor care s-au ridicat împotriva terorii comuniste. S-au ignorat, în folos propriu, aspiraþiile celor care, pentru o viaþã mai bunã, au ieºit în stradã în decembrie 1989.

Nu numai noi, foºtii deþinuþi politici, ci ºi majoritatea cetãþenilor acestei þãri au ajuns la pãrerea cã acceptarea acestui amalgam eterogen, contradictoriu ºi nefuncþional, se poate explica doar prin apetitul de a participa la marea rechiniadã începutã în 1990. Aceasta va duce ºi a dus în proporþii îngrijorãtoare, prin privatizarea forþatã ºi pãguboasã, adesea suspectã, contrarã oricãror legi ale economiei de piaþã, prin licitaþii dubioase, la formarea unei noi clase posedante, de extracþie roºie în mare parte, profund imoralã.

Bogãþiile ei vor fi, s-a demonstrat ºi pânã acum, aproape integral obþinute prin spolierea economiei naþionale ºi pe adâncirea suferinþei celor mulþi, incapabili de adaptare rapidã la condiþiile dure ale acestei tranziþii.