Gheorghe Bunduc

## **Domnul Gheorghe Bunduc:**

## Mulþumesc.

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

Dupã decembrie 1989, datoritã unei greºite atitudini a unor reprezentanþi ai mass-media, dispuºi sã publice orice pentru a-ºi vinde ziarul sau pentru a-ºi creºte auditoriul, a fost prezentat în exces faptul divers cu referire la crime, însoþit, din pãcate, de exagerãri ºi adaosuri.

Aceastã situaþie l-a fãcut pe cetãþeanul de rând, insuficient informat ºi marcat în permanenþã de grija zilei de mâine, sã creadã cã trãieºte fie în atmosfera americanã din perioada prohibiþiei alcoolului, fie în cea a Siciliei din perioada postbelicã, zbuciumatã aproape zilnic de rãfuielile dintre clanurile mafiote.

Desigur, fenomenul infracþional din România postdecembristã este cu mult mai mare faþã de perioada anterioarã anului 1989.

Au crescut mult criminalitatea, consumul de droguri, traficul de carne vie, contrabanda cu þigãri, cafea ºi alcool, dar cu mult mai grave sunt delictele comise în sfera sau cu acordul cercurilor înalte politice sau ale puterii, care constau în privatizãri frauduloase, trafic de influenþã, escrocherii financiar-bancare.

Ne întrebãm ce poate sã facã poliþistul român pus în faþa unor atare situaþii!

Dotarea Poliþiei, instituþie care impune ordinea în spiritul respectului faþã de lege, este total necorespunzãtoare. De la staþia de radio ºi pistolul pe care le are în dotare poliþistul român ºi pânã la aparatura electronicã superperformantã ºi mitralierele pe care le folosesc infractorii este o distanþã mare.

Cum poate urmãri un poliþist cu Dacia de care dispune, ºi aceasta cu benzinã restricþionatã, pe infractorul aflat într-un puternic BMW sau Jeep de ultimul tip?!

ªi dacã, totuºi, fie datoritã zelului dovedit de omul legii, fie norocului, infractorul este capturat, iar cazul în speþã este instrumentat cu toatã severitatea procedurilor legale, atunci se întâmplã minunea minunilor: magistraþi aºezaþi confortabil în fotolii ”dintre cele mai înalteÒ gãsesc soluþii pentru eludarea legii ºi pentru a-i face scãpaþi pe infractori.

Se antameazã ideea trecerii Poliþiei sub tutela comunitãþii locale, aºa cum este, desigur, în Europa comunitarã. Dar ce se va întâmpla cu starea alarmantã din punct de vedere tehnic în care se gãseºte aceastã instituþie ºi cu nivelul de salarizare aflat astãzi la cotele modeste ºtiute?

Îmi exprim serioase rezerve faþã de posibilitãþile bugetare ale unor comunitãþi locale de a putea gãsi resursele financiare necesare asigurãrii unor condiþii decente de muncã ºi de viaþã tuturor angajaþilor instituþiilor subordonate, inclusiv Poliþiei Române.

Cu salarii mici, cu o dotare necorespunzãtoare, fãrã o legislaþie care sã îi protejeze în exercitarea acestei profesiuni pline de riscuri ºi capcane, între care cea mai ameninþãtoare este cea a corupþiei, Poliþia Românã se prezintã la examenul de intrare în Uniunea Europeanã ca fiind încã insuficient de bine pregãtitã, mai ales din punct de vedere material.