Gheorghe Buzatu

## **Domnul Gheorghe Buzatu:**

Domnilor preºedinþi, Domnule prim-ministru, Domnilor miniºtri,

Doamnelor ºi domnilor parlamentari,

Zilele de 9 Mai au adunat în istoria secolelor XIX ºi XX orele astrale ale românilor. Nu îmi propun, ºi veþi înþelege de ce, sã mã refer la toate evenimentele aflate astãzi în atenþia noastrã. Istoric fiind, prefer, din multiple motive, sã insist asupra faptelor petrecute în urmã cu 56 de ani, care fapte, de ani buni, nu mai ascund multe capitole secrete. Voi avea în vedere atât faptele înseºi, dar mai ales urmãrile lor, ºi aceasta pentru cã, dacã în mod sigur rãzboiul mondial din 1939-1945 a fost cel mai mare, cel mai devastator din istorie, singurul cu adevãrat global ºi total, pacea care a urmat victoriei din mai 1945 nu s-a instalat pe deplin ºi convingãtor pretutindeni ºi egal nici pânã astãzi.

Sã nu pierdem din vedere în primul rând cã învingãtorii din 1945, în chip special URSS, Statele Unite ºi Marea Britanie, nu s-au înþeles chiar în acele zile ale începutului de mai 1945 asupra datei Zilei Victoriei, 8 sau 9 Mai, ºi iatã cã, de atâtea decenii, pãrþi întregi ale globului se întâmplã sã aniverseze de fiecare datã acelaºi triumf asupra fascismului în Europa, mai apoi ºi în Asia, dar, culmea, în zile diferite.

De asemenea, nu se încheiase bine a doua conflagraþie mondialã, cã urmãtoarea, pe care am numit-o ”Rãzboiul ReceÒ, trecuse deja linia de start. Nu ºtim bine dacã astãzi încã acest rãzboi s-a încheiat. Pe de altã parte, nu toþi învingãtorii din 1945 ºi-au încheiat tratatele de pace cu învinºii lor, în speþã cu Germania ºi cu Japonia, în vreme ce, separat, Italia, România, Ungaria, Bulgaria ºi Finlanda au fost penalizate încã din februarie 1947.

Dar aceasta nu-i nimic în raport cu faptul cã, practic, învinºii ºi învingãtorii din 1945, prin nu ºtiu ce minune a istoriei, ºi-au inversat pur ºi simplu rolurile, ºi aici îi am în vedere pe toþi marii învinºi din 1945, Germania, Japonia ºi Italia, dupã cum nu mai puþin din rândul învingãtorilor de elitã de atunci, Anglia ºi Franþa, ºi-au pierdut de îndatã imperiile, iar Rusia nu demult. Nu faptul în sine ar fi grav, cât situaþia cã un nou raport de forþe poate prevesti oricând alte confruntãri, dacã înþelepciunea politicienilor va fi cumva, cândva, iarãºi în defecþiune.

Doamnelor ºi domnilor,

Nu cred cã este cazul sã vorbim despre victorie în general, ignorând rostul ºi locul nostru. Dupã trecerea timpului, dupã investigarea trecutului de cãtre echipe formate din sute ºi chiar mii de specialiºti, dupã toate acestea, deci, presupun cã ne putem raporta cu suficientã obiectivitate la tot ceea ce s-a întâmplat.

Iatã de ce, în aceastã situaþie, vã rog sã-mi îngãduiþi a vã expune unele gânduri azi, aici ºi acum.

Consider în primul rând cã a fost ºi este, în continuare, ceea ce s-a subliniat deja, pãgubos procedeul de a trata problema în atenþie numai la modul festivist. Nu vãd cum ne-ar ajuta aºa ceva.