Gheorghe Buzatu

## **Domnul Gheorghe Buzatu:**

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

Pentru a fi convigãtoare, o intervenþie la tribuna Senatului nu trebuie sã sufere nici prin lungime, ºi nici prin patetism, chiar dacã cel care vã vorbeºte ºi-a propus sã stãruie asupra unei legende, o legendã care a prins contur treptat, astfel cã astãzi orice tentativã de a ignora stârneºte, în cel mai bun caz, mila. ªi legenda priveºte un personaj real, care s-a identificat cu patimile grozave încercate de poporul sãu ºi pe care, încã astãzi le resimþim din plin.

Ion Antonescu, pentru cã despre el este vorba, provine dintr-o familie obiºnuitã. S-a dedicat carierei armelor, rãmânându-i credincios vreme de aproape 50 de ani.

A participat, de la 1913 ºi pânã la 1919, la toate campaniile militare care au condus la desãvârºita Unire a românilor. A avut un rol important la conferinþele internaþionale care au trasat noua Europã de dupã Primul Rãzboi Mondial, iar între 1922Ñ1926 a fost, el însuºi, diplomat. Dovedind calitãþi de excepþie ºi nebeneficiind în vreun fel de rodul unei întâmplãri, el a traversat toate treptele ierarhiei militare, începând cu gradul de sublocotenent, la 1904.

S-a preocupat ºi de destinul învãþãmântului militar românesc sau al Oºtirii Române în ansamblu, ca ºef al Statului Major General ori ca titular al Ministerului de Rãzboi, deºi, cel mai curând, a preferat sã rãmânã între ai sãi, la luptã.

Evenimentele dramatice de la începutul celui de Al Doilea Rãzboi Mondial, concretizate, între altele, în prãbuºirea României Mari, în 1940, l-au propulsat pe generalul de 58 de ani, prin voinþa ºi concursul întregii clase politice de la Bucureºti, la funcþia de premier ºi la rangul de conducãtor al statului român. A avut un rol major în determinarea participãrii României la Rãzboiul Mondial din 1939Ñ1945, cu începere de la 22 iunie 1941, alãturi de Germania lui Adolf Hitler. A fãcut-o nu din dragoste pentru fŸhrer ori din afinitate în concepþie sau în finalitate, ci exclusiv din grija ºi numai pentru interesul României, adicã pentru reîntregirea ei ºi pentru lichidarea pericolului bolºevismului dinspre Rãsãrit. Cum se ºtie, rãzboiul României împotriva U.R.S.S. ºi a celorlalte naþiuni unite s-a încheiat catastrofal, iar în context, numai prin trãdare, conducãtorul statului român a fost demis, arestat ºi încredinþat, împreunã cu unii dintre colaboratorii sãi, inamicului din ajun, Iosif Stalin.

Dupã o detenþie de aproape 2 ani la Moscova a urmat farsa unui proces la Bucureºti, condamnarea la moarte ºi execuþia. Osânditul a reuºit sã se apere, ca în toate momentele critice ale vieþii sale, în mod strãlucit, ºi, tot la fel a ºtiut sã moarã, nicicum altfel decât prin a da comandã pistolarilor alcãtuind echipa de execuþie.

Au trecut de atunci mai multe decenii. Lumea s-a aºezat pe alte temelii, iar receptarea personajului este alta în raport cu faptele petrecute. Este ceva normal. Totuºi, trebuie sã ne preocupe care a fost în epocã percepþia, singura care conteazã, ca sã nu mai vorbim de obiectivitatea noastrã, ce se impune.