Gheorghe Buzatu

## **Domnul Gheorghe Buzatu:**

Vã mulþumesc, domnule senator.

În continuare, vã rog sã-mi daþi voie sã îmi prezint ºi eu declaraþia politicã.

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

Ca sã fiu sincer, nu credeam cã am sã revin aºa de repede la acest microfon ºi am sã vã vorbesc din nou despre mareºalul Antonescu. Dar aceasta, pentru cã astãzi, aici, am auzit o declaraþie în ceea ce-l priveºte pe fostul mareºal al României.

Fãrã sã intru în detalii, opinia mea rãmâne aceeaºi pe care am exprimat-o ºi acum douã sau trei sãptãmâni. Este bine ca mareºalul Antonescu, perioada pe care el a dominat-o, sã rãmânã pentru studiul istoricilor, iar oamenii politici sã nu se implice în aceastã problemã. Au fost, dupã cum ºtiþi, emisiuni televizate, presa a intervenit pe aceastã temã, istoricii ºi-au spus ºi ei cuvântul. Eu insist în continuare în aceastã direcþie.

Voi începe aceastã declaraþie a mea cu o precizare pe care nu trebuie nici un moment sã o pierdem din vedere. Este vorba de situaþia geopoliticã a României care a fost în secolele trecute ºi care este în prezent, ºi anume este vorba de acel ”blestem geopoliticÒ, apropierea þãrii noastre de fosta U.R.S.S., de Rusia, actualmente de Federaþia Rusã. Aºa cum s-a observat, România, din pãcate, a fost întotdeauna prea departe de Dumnezeu ºi prea aproape de Rusia. De aici, mai cu seamã în cuprinsul secolului al XX-lea, au survenit situaþii care, împotriva voinþei poporului român, au obligat România sã poarte rãzboaie, sã facã alianþe nefireºti.

În ceea ce-l priveºte pe mareºalul Antonescu, mareºal din august 1941, nimeni, la nivelul lui septembrieÑoctombrie 1940, nici un ºef de guvern, nici un ºef de stat instalat la Bucureºti nu ar fi putut sã þinã în frânã situaþia, dacã nu s-ar fi orientat spre Germania. Acesta nu este numai punctul de vedere al istoricilor, este punctul de vedere al tuturor oamenilor politici români ºi strãini care s-au pronunþat atunci, iar nu dupã aceea. Voi trimite la Regele Carol al II-lea, care l-a chemat la putere, la Iuliu Maniu, la Dinu Brãtianu ºi la oamenii politici strãini, inclusiv la Churchill ºi la atâþia, la atâþia alþii.

Revin, în ceea ce priveºte epoca lui Antonescu, diverse interpretãri. Eu propun sã fie lãsat, cum am precizat de la început, pe seama istoricilor omul Antonescu.

Deciziile sale, vedeþi dumneavoastrã, o perioadã extrem de scurtã, de la septembrie 1940 la august 1944, a fost investigatã de istorici în amãnunþime, nimic nu ne este cunoscut ºi este uluitor cã intervine un om politic ºi dã o rezoluþie în ceea ce-l priveºte pe mareºal, ”criminal de rãzboiÒ, cutare ºi cutare... Aceasta, în momentul în care noi ºtim zi de zi ce s-a întâmplat în spaþiul pe care l-am numit.

S-au efectuat cercetãri în arhivele române ºi strãine, în arhivele britanice, franceze, germane, americane ºi cele sovietice, în ultimii ani ºi lucrurile sunt cât se poate de clare.