Gheorghe David

## **Domnul Gheorghe David:**

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația pe care o voi prezenta astăzi în fața dumneavoastră am intitulat-o „Timișoara – capitală europeană a culturii”.

Consiliul Local Municipal Timișoara și Primăria Timișoara au decis ca orașul de pe Bega să-și depună candidatura pentru ca să devină capitală europeană a culturii. Nu este însă singurul oraș din România sau din țările comunitare care și-a exprimat dorința obținerii acestui drept. Altfel spus, între candidate va fi o veritabilă competiție.

Din capul locului trebuie spus că, înainte de orice, organizarea unei astfel de manifestări presupune cheltuieli substanțiale atât în perioada premergătoare, cât și pe parcursul desfășurării. Banii ar urma să fie prinși în bugetul local, dar, înainte ca acest lucru să se întâmple, foarte important este și acordul Guvernului României. Este unul dintre principalele motive care m-au determinat să vă rețin atenția prin intervenția mea

În susținerea candidaturii mă bizui pe o serie de argumente de netăgăduit, pe care le voi expune succint în continuare, chiar dacă multe dintre ele sunt bine cunoscute de dumneavoastră.

De-a lungul celor aproape opt secole de când a fost atestată documentar, Timișoara s-a impus nu doar la nivel național și internațional printr-o serie de evenimente istorice, dar și, deopotrivă, prin prestații de prestigiu pe plan științific și cultural.

Din prima categorie mă rezum să amintesc că, deși vreme de peste un secol și jumătate a fost ocupată de turci, Timișoara a continuat să fie o fortăreață redutabilă în fața eforturilor otomane de extindere spre estul european. O dovadă de netăgăduit o reprezintă confruntarea din perioada 1716–1717, bătălie în urma căreia turcii au fost definitiv alungați, iar orașul, ca de altfel întregul Banat, a intrat sub oblăduirea Coroanei Austriece.

Au urmat decenii la rând de dezvoltare economică intensă, materializată în apariția de manufacturi și fabrici, Fabrica de bere, din 1718, cea mai veche din țară, fiind doar un exemplu. Prin amenajările hidrotehnice care au avut ca efect reducerea drastică a suprafețelor ocupate de mlaștini și prin canalul Bega, navigabil, Timișoara s-a apropiat foarte mult de Europa.

Au fost ani de intensă modernizare urbanistică, centrată în jurul celei mai vechi clădiri, ce datează din secolul al XV-lea, cea a Corvineștilor, care mai dăinuie și astăzi, adăpostind Muzeul Banatului, ce a avut drept scop nu doar apărarea orașului prin zidirea de cetăți, în bună parte existente și astăzi – bastionul a cărui reabilitare a fost finalizată anul trecut este reprezentativ –, ci și prin clădiri menite să adăpostească învățământul confesional, la început, pentru ca odată cu dezvoltarea industriilor și comerțului orașul să fie orientat și spre pregătirea profesională.

Nu trebuie uitate nici lăcașurile de cult și astăzi existente, inclusiv ortodoxe, Biserica Sârbească fiind un grăitor exemplu.