Gheorghe David

## **Domnul Gheorghe David:**

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Domnilor senatori,

Declarația mea de astăzi am intitulat-o „1 Iunie – Ziua Copilului”. Ori de câte ori mi s-a oferit prilejul să vorbesc despre copii, indiferent de cei doritori să mă asculte, ca părinte, mi-am pus întrebarea: ce le-aș putea oferi mai scump și mai prețios celor pe care i-am zămislit pentru a duce mai departe, spre deplină împlinire, aspirațiile noastre, ajunse la vârsta când ele se cer a fi înfăptuite?

De fiecare dată mi-am dat seama că, de fapt, ele vin din negura vremurilor, că temeliile lor au fost puse odată cu ivirea omului pe pământ și că, în realitate, ele depășesc cu nemărginită măsură cadourile pe care, în mod obișnuit și tradițional, le facem celor ce abia au început să pășească pe potecile ce duc spre lumea concretă, în care năzuințele ajung în pârga coacerii fructelor, în vreme ce jucăriile cu care încercăm să le răsplătim zâmbetul și lumina ochilor, care ne mângâie sufletul, se metamorfozează în simboluri nepieritoare ale aducerilor aminte.

Noi le dorim copiilor noștri – și de data aceasta îi am în vedere pe toți copiii lumii, fiindcă doar prin ei avem garanția că specia umană își va putea duce la bun sfârșit desăvârșirea prin credința în Dumnezeu – ca viața să le fie senină, iar trecerea lor prin lumea pământească să le aducă cât mai multe bucurii.

Lor, copiilor, mă închin în această zi, încredințându-i că noi, cei ajunși la vârsta când suntem datori să-i ocrotim, indiferent de destinul social ce ne-a fost hărăzit, suntem, întâi de toate, părinți și tocmai de aceea nu trebuie să-i dezamăgim prin faptele noastre, pe care, din păcate, nu de puține ori, nu ar trebui să le săvârșim.

Vă mulțumesc.