Gheorghe Marcu

## **Domnul Gheorghe Marcu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică este intitulată „Oare mai există demnitate națională?”. Stimați colegi,

În ultimele zile am fost informați în detaliu despre ancheta desfășurată în cazul morții sportivului american, cu eforturile depuse de autoritățile române și reacțiile prompte ale tuturor, începând cu primăria locală și finalizând cu lumea sportivă. Inclusiv Ambasada Statelor Unite ale Americii a declarat că va urmări atent desfășurarea anchetei.

Apreciez atitudinea tuturor și mă bucur că se poate să tratăm normal și la nivel instituțional astfel de cazuri, însă toată această desfășurare de forțe nu s-a văzut în niciun alt

caz în care românii noștri au căzut victime în alte țări sau când străinii au făcut fapte reprobabile la noi în țară. Reprezentanții statelor din care proveneau au reușit să minimizeze cazurile, despre care nu am mai auzit apoi nimic. Acum avem în vedere cazul morții artistului român Teo Peter, de exemplu. Ambasada noastră a urmărit oare la fel de atent ancheta desfășurată în Statele Unite ale Americii?

Merg mai departe și îmi amintesc că, tot în ultima perioadă, am fost asaltați de atacuri repetate la însemnele naționale ale României, fără niciun fel de reacție a responsabililor din instituțiile statului român. Rugbiștii noștri joacă un meci în pielea goală, acoperiți cu drapelul României, și nu este nicio problemă, conform atitudinii noastre. O sală plină se amuză în Marea Britanie de flatulațiile unui degenerat pe imnul național al României, într-un show televizat. Iarăși nicio reacție, nicio solicitare de explicație sau elementare scuze. În Franța se recidivează cu jignirile la adresa noastră, mai nou spunându-se că 80% din români cerșesc, e drept, într-o emisiune umoristică, dar care nu a fost sancționată în niciun fel.

Stimați colegi,

Marea parte a cetățenilor României nu a cerșit niciodată, nu și-a bătut joc de drapelul vreunui stat și nu și-a permis să ia în derâdere însemnele naționale ale altor națiuni.

De aceea, mă simt profund umilit și revoltat.

Prima întrebare care îmi vine în minte este: ce scandal diplomatic s-ar fi declanșat dacă în România am fi făcut așa ceva cu drapelul Marii Britanii sau dacă am fi cântat flatulând orice imn național din lumea aceasta?

Tot respectul pentru țările care își apără cu onoare și fără rețineri simbolurile naționale.

Dar oare demnitatea noastră ca națiune unde este? A murit odată cu înjurăturile adresate unora și altora de chiar șeful statului sau poate s-a stins încet sub desele, mult prea desele acte de batjocură ale reprezentanților instituțiilor noastre față de cetățenii acestei țări?

Nu știu, dar este cert că demnitatea națională nu mai există. Altfel, nu treceam atât de indiferenți peste toate actele acestea profund jignitoare la adresa noastră, ca națiune.