Doresc sã mã refer la câteva probleme care s-au aflat pe agenda recentei sesiuni de primãvarã a Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei. Aºa cum subliniam într-o declaraþie anterioarã, mi se pare firesc sã informez colegii senatori ºi opinia publicã în legãturã cu participarea noastrã la reuniunile statutare ale unor organizaþii sau la diferite acþiuni externe care se înscriu nemijlocit în diplomaþia parlamentarã.
Din aceastã perspectivã aº începe cu sublinierea unui moment de satisfacþie pentru noi toþi, ºi anume primirea cu drepturi depline a Uniunii SerbiaÑMuntenegru în Consiliul Europei, care ridicã la 45 numãrul statelor membre ale acestui organism paneuropean. Folosim acest prilej pentru a adresa colegilor parlamentari sârbi ºi muntenegreni calde felicitãri ºi încrederea cã, în ciuda evenimentului tragic al asasinãrii premierului Djindjici, þara vecinã îºi va continua drumul pe calea transformãrilor democratice ºi fãuririi statului de drept, creând astfel condiþiile pentru integrarea deplinã în comunitatea internaþionalã ºi pentru aderarea, în perspectivã, la Uniunea Europeanã.
Avem nevoie la graniþa noastrã de sud-vest de un vecin stabil ºi democratic, cu care România sã dezvolte pe mai departe raporturi de strânsã prietenie ºi colaborare în toate domniile, inclusiv pe plan internaþional.
În egalã mãsurã, suntem îndreptãþiþi sã credem cã participarea Uniunii Serbia-Muntenegru la activitatea Consiliului Europei va avea o influenþã pozitivã ºi asupra statutului minoritãþii române din Voevodina ºi Valea Timocului, care sã se bucure de cadrul legal ºi garanþiile necesare în vederea pãstrãrii identitãþii sale etnice, culturale ºi religioase.
Oficialii sârbi ºi muntenegreni prezenþi la ceremonia primirii în Consiliul Europei, desfãºuratã la Palatul din Strasbourg, au subliniat cã acceptã îndeplinirea integralã a responsabilitãþilor care le revin prin aderarea la aceastã organizaþie, îndeosebi respectarea drepturilor omului ºi ale minoritãþilor.
Aºa cum sublinia preºedintele Parlamentului SerbiaMuntenegru, Dragoljub Micunovic, ”prin preluarea standardelor politice ale Europei democrate ºi promovarea valorilor democratice, sunt diminuate riscurile de blocare a reformei.Ò
În al doilea rând, situaþia drepturilor omului în Cecenia a fãcut obiectul unui raport elaborat de parlamentarul socialist-german Rudolf Bindig. Prezentarea raportului a avut loc pe fundalul unei rãciri a relaþiilor dintre Consiliul Europei ºi Federaþia Rusã, ca urmare a refuzului organizaþiei de la Strasbourg de a trimite observatori la referendumul din 23 martie asupra Constituþiei Republicii Cecene.
Potrivit informaþiilor furnizate de partea rusã, referendumul s-a încheiat, evident, cu un rezultat pozitiv, ceea ce deschide calea organizãrii în urmãtoarele ºase luni a unor alegeri prezidenþiale în aceastã republicã, parte a Federaþiei Ruse.
La trei luni dupã instalarea noului preºedinte ar urma sã fie organizate ºi alegeri parlamentare.
Rezoluþia adoptatã de Adunarea Parlamentarã cere luptãtorilor ceceni sã înceteze imediat activitãþile teroriste, solicitã autoritãþilor ruse sã asigure aducerea în justiþie a tuturor celor responsabili de abuzuri în privinþa nerespectãrii drepturilor omului, iar, dacã aceste eforturi nu vor fi intensificate, comunitatea internaþionalã sã ia în considerare crearea unui tribunal ”ad-hocÒ pentru a judeca eventualele crime de rãzboi ºi crime împotriva umanitãþii în Republica Cecenã.
În legãturã cu aceastã ultimã propunere, delegaþia parlamentarã rusã la adunare a avut o reacþie extrem de fermã, ameninþând chiar, la un moment dat, cã va pãrãsi lucrãrile. ªeful delegaþiei ruse, Dimitrii Rogozin, care este ºi preºedintele Comisiei pentru politicã externã a Dumei,
a afirmat cã în nici un caz Federaþia Rusã nu va accepta un tribunal de genul celui creat pentru Iugoslavia, atâta timp cât propriile autoritãþi judiciare se ocupã de aceste cazuri.
La rândul sãu, printr-o declaraþie publicatã dupã sesiunea Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei, Ministerul Afacerilor Externe rus îºi exprimã uimirea faþã de conþinutul Rezoluþiei Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei, pe care o apreciazã ca fiind odioasã. Se subliniazã, totodatã, cã cei care au impulsionat adunarea sã adopte un asemenea document au dorit, probabil, sã elimine Consiliul Europei din procesul politic de soluþionare a crizei cecene. Pe marginea acestei probleme a vorbit ºi colegul nostru, domnul senator Gyšrgy Frunda, membru al Comisiei juridice pentru numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri, care a pus sub semnul întrebãrii rezultatele referendumului ºi a subliniat: ”Condamnarea criminalilor este singura cale prin care autoritãþile ruse îºi pot convinge proprii cetãþeni de voinþa lor de a crea un stat de drept în care drepturile omului sunt respectate.Ò
Este de la sine înþeles cã problema care a dominat recenta sesiune a Adunãrii a fost rãzboiul din Irak, cãruia i-a fost consacrat o dezbatere de urgenþã, pe parcursul unei zile întregi. Au fost înscriºi la cuvânt 90 de parlamentari ºi au vorbit peste 50.
Din partea delegaþiei parlamentare române au vorbit: subsemnatul, în numele parlamentarilor socialiºti-democraþi ºi umaniºti, ºi domnul senator Gheorghe Buzatu.
Dezbaterile au dezvãluit o mare diversitate de opinii în legãturã cu criza irakianã, mergând de la condamnarea rãzboiului, ca fiind ilegal, ºi pânã la justificarea acestuia, prin refuzul regimului de la Bagdad de a pune în aplicare cele 17 rezoluþii ale Consiliului de Securitate ºi crimele sãvârºite de Saddam Hussein împotriva populaþiei irakiene pe parcursul celor aproape 30 de ani de dictaturã. Un parlamentar polonez a arãtat cã þara sa susþine intervenþia militarã în Irak, iar acest sprijin este justificat atât din punct de vedere politic, cât ºi moral.
Discuþiile din grupurile parlamentare, din Comisia pentru politicã externã ºi din plenul Adunãrii au evidenþiat existenþa unor evaluãri diferite, uneori diametral opuse, între guvernele statelor europene; între unele guverne ºi parlamente; între grupurile politice din cadrul Adunãrii Parlamentare.
Considerãm cã este important de subliniat faptul cã multe intervenþii s-au concentrat, îndeosebi, asupra a ceea ce trebuie fãcut în perioada postconflict, ºi anume: pãstrarea integritãþii teritoriale ºi a unitãþii Irakului; evitarea unei crize umanitare în Irak; participarea Organizaþiei Naþiunilor Unite, a Uniunii Europene ºi a statelor interesate în procesul de reconstrucþie; nevoia refacerii coeziunii transatlantice ºi a unitãþii europene; continuarea luptei împotriva terorismului pentru asigurarea liniºtii ºi a siguranþei cetãþenilor.
La redactarea proiectului de rezoluþie s-a încercat o abordare mai echilibratã, pentru a nu repeta situaþia din Parlamentul European, unde, cu câteva zile înainte, nu se reuºise adoptarea unui document pe aceastã temã. Astfel se explicã ºi numãrul mare de amendamente propuse, 49, dintre care s-au aprobat circa 20. Adunarea ºi-a însuºit trei amendamente propuse de parlamentarii români Ovidiu Brânzan, Ionel Olteanu ºi subsemnatul, care se referã la rãspunderea regimului de la Bagdad
pentru declanºarea ostilitãþilor militare, importanþa relaþiilor transatlantice ºi a unitãþii Europei pentru stabilirea, pacea ºi securitatea lumii; condamnarea folosirii civililor ca ”scuturi umaneÒ ºi nevoia respectãrii depline a normelor dreptului umanitar.
Din pãcate, rezoluþia finalã constituie un amalgam de poziþii ºi cerinþe despre care preºedintele Comisiei politice a Adunãrii Parlamentare spunea cã documentul ”nici nu îi mulþumeºte, dar nici nu-i nemulþumeºte pe toþi. Fiecare gãseºte în rezoluþie câte ceva din ceea ce-i convine.Ò
Realitatea ostilitãþilor din ultimele zile din Irak ne aratã încã o datã, cã cei care au cerut, inclusiv la Strasbourg, încetarea imediatã a rãzboiului au fost, cel puþin nerealiºti. Talleyrand spunea cã: ”Atunci când mergi prea departe, este greu sã te opreºtiÒ. Regimul de la Bagdad s-a prãbuºit, iar decizia României de a sprijini coaliþia s-a dovedit a fi corectã. Desigur, cu toþii dorim ca rãzboiul sã se încheie cât mai curând, important acum este ca Organizaþia Naþiunilor Unite ºi întreaga comunitate internaþionalã sã participe la sprijinirea populaþiei civile cu alimente ºi medicamente, la oprirea jafurilor ºi instaurarea ordinii, la refacerea structurilor administrative, precum ºi la reconstrucþia economicã a Irakului, a unui Irak, în frontierele sale, democratic ºi stabil, care sã trãiascã în pace cu vecinii ºi în care populaþia sã se bucure în deplinã libertate de imensele sale resurse materiale.
România este gata sã-ºi asume responsabilitãþile ce-i vor reveni ºi în perioada post-Saddam. Împreunã cu celelalte þãri din Europa Centralã ºi de Est, victime, aºa-zis, colaterale ale tensiunilor dintre marile puteri, noi europenii avem acum obligaþia sã acþionãm mai decis pentru fãurirea unei Europe unite, mai stabile ºi mai prospere, care sã poatã avea un cuvânt semnificativ în soluþionarea problemelor complexe ale lumii în care trãim.
Vã rog sã-mi îngãduiþi sã mã refer la un episod plin de învãþãminte, petrecut în iulie 1947, când la Paris s-au întâlnit, în cadrul unei conferinþe, miniºtrii de externe ai Rusiei, Franþei ºi Marii Britanii, pentru a discuta despre propunerea secretarului de stat american George C. Marshall, privind cunoscutul Program de reconstrucþie europeanã. Spunea atunci ºeful delegaþiei franceze, George Bidault: ”În ceea ce-l priveºte, Guvernul francez respinge orice bãnuialã de hegemonie (americanã), interesul popoarelor europene este de a se uni ºi nu de a se separa.Ò Conferinþa avea loc cu puþin timp înaintea cãderii ”cortinei de fierÒ. Rãspunsul negativ dat atunci de ministrul sovietic de externe Andrei Gromâko a lipsit þãrile satelite Moscovei, inclusiv România, de fondurile asigurate prin Planul Marshall, contribuind decisiv la cãderea acelei ”cortine de fierÒ.
Acum nevoia de unitate a popoarelor europene este la fel de necesarã, pentru ca Europa sã vorbeascã cu o singurã voce, este, însã, necesar ca toþi sã învãþãm lecþia ultimelor luni.
Este greu de acceptat ideea ca unor state, în special, celor din Europa Centralã ºi de Est, sã li se cearã acum sã accepte automat, fãrã discuþii prealabile, poziþia altor þãri. Avem nevoie de o comunicare realã, un dialog activ ºi o consulare democraticã la nivel transatlantic, ca ºi între toate statele europene, pentru a fi luate în considerare ºi interesele noastre naþionale.
Tocmai de aceea, este mai mult decât necesar ca Europa sã dispunã de o autenticã politicã externã ºi de
securitate comunã, nu opusã Americii, ci în colaborare cu aceasta, în vederea asigurãrii stabilitãþii, securitãþii ºi pãcii în lume.
Pentru cã într-o lume plinã de pericole, Europa are nevoie de America în aceeaºi mãsurã în care ºi aceasta din urmã are nevoie de bãtrânul continent.
În sfârºit, apreciem cã în perioada urmãtoare, dupã încheierea ostilitãþilor militare în Irak, procesul de pace în Orientul Apropiat va trebui sã fie intensificat, pe baza ”foii de parcursÒ deja anunþate ºi cu participarea ”cvartetuluiÒ, care sã facã posibilã soluþionarea conflictului israelopalestinian ºi crearea unui stat palestinian recunoscut de comunitatea internaþionalã, un stat care sã trãiascã în pace cu vecinii ºi care sã contribuie la stabilitatea regiunii.
Vã mulþumesc pentru atenþie.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.