Gigel-Sorinel Știrbu

## **Domnul Gigel-Sorinel Știrbu:**

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor, domnilor, bună ziua!* La mulți ani vă urez tuturor!

O să încerc să mă încadrez în cele 5 minute alocate.

În astfel de momente, doamnelor și domnilor, este inevitabil să nu folosești cuvinte care să ajungă la inima

fiecărui român. Chiar dacă n-ai vrea să folosești astfel de cuvinte, chiar este indicat să le folosești, pentru că un astfel de moment istoric, pe care noi astăzi îl celebrăm sub această frumoasă aulă a Parlamentului, reprezintă... reprezintă, putem spune, tot ceea ce a făcut mai de preț această nație timp de două milenii.

Dar acest moment de 1 decembrie 1918 nu a venit din neant. Acesta a fost pregătit. A fost pregătit de generații întregi, cu 300 de ani, cu trei veacuri, înainte. Banul Craiovei, domnitorul Mihai, domnitorul Țării Românești, a unit toate cele trei provincii sub o singură pecete, tocmai, iată, la Alba Iulia. Cu 70 de ani înainte de 1918, generația pașoptistă, tinerii pregătiți în marile universități ale Europei – Paris, Viena sau Berlin – au încercat să facă o revoluțiune, care timp de 30 de ani a reușit să facă Unirea cea Mică, să întemeieze regatul, să aducă un domnitor străin pe tronul României și să pună bazele principalelor fundamente și fundații ale statului român. Toate acestea au condus la actul istoric de la 1918.

La 1918, acest lucru s-a întâmplat pentru că a existat o generație matură, o generație educată în spirit românesc, o generație care s-a născut, a crezut și a crescut în acest ideal al întregirii spiritelor românești. Diferența, dragii mei, între acele generații, care au avut idealuri, care au avut un țel, și generațiile de astăzi, generația noastră, este că această generație nu și-a identificat încă țelul pe care să-l urmeze.