Gigel-Sorinel Știrbu

## **Domnul Gigel-Sorinel Știrbu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor,

Voi încerca să fiu foarte scurt, pentru că în asemenea momente cuvintele sunt de prisos.

Așa cum spuneau și antevorbitorii mei*, astăzi este o zi... n-aș spune neagră... o zi urâtă pentru România, pentru că în

parcursul istoric al fiecărei națiuni există astfel de momente, dar aceste momente sunt prilejuite de dispariția unora dintre cei mai iubiți fii ai națiunilor.

Dragi colegi,

Dragi colege,

Fiecare națiune, în istoria sa, are parte de generații de excepție, care lasă o amprentă puternică asupra vremurilor.

Noi, astăzi, aici, comemorăm sau putem spune că vorbim despre doi români, doi reprezentanți a două minorități care au făcut ca România să fie cunoscută pe toate meleagurile acestei planete*.

Dacă am avut posibilitatea și marea onoare să-l cunosc pe marele nostru campion Ivan Patzaichin, vă pot spune că am avut deosebita onoare de a fi nu pot spune că prieten – pentru că aș îndrăzni prea mult –, dar am fost mai mult decât amic cu Pino Caramitru, mai bine de zece ani de zile, un om care a făcut ca sufletul fiecăruia dintre noi să vibreze atunci când l-am văzut pe scena TNB, pe scena Teatrului „Bulandra” sau în marile creații cinematografice în care a jucat. Un om deosebit, un mare caracter, un actor, un regizor, un profesor, un om de cultură fenomenal.