Grigore Zanc

## **Domnul Grigore Zanc:**

Domnule pre∫edinte, Doamnelor ∫i domnilor colegi,

O destul de bogat„ experien˛„ a implic„rii ∫i confrunt„rii din domeniul rela˛iilor interetnice, Ón spe˛„ rom‚no-maghiare, m„ Óndrept„˛e∫te, cred, s„ pledez ast„zi Ómpotriva mo˛iunii P.R.M., îStatuia celor 13 generali unguri care au ucis 40.000 de rom‚ni nu are ce c„uta pe teritoriul Rom‚niei“.

Nu am s„ enum„r situa˛iile, mai mult sau mai pu˛in conflictuale, pe care le-am avut de gestionat, ca prefect de Cluj, Ón perioada 1990—1996, ori ca reprezentant al partidului din care fac parte, av‚nd responsabilit„˛i specifice pentru zona Transilvaniei. Voi spune doar c„ am r„mas consecvent pozi˛iei acestui partid care s-a afirmat ca promotor al interesului na˛ional, al unit„˛ii ∫i integrit„˛ii na˛ionale statale a Rom‚niei.

De pe aceast„ pozi˛ie m-am pronun˛at, fie Ón presa scris„, fie Ón dezbateri televizate, Ómpotriva reamplas„rii

statuii celor 13 generali, consider‚nd c„ repunerea ei, ca atare, Ón peisajul ar„dean, nu ar face dec‚t s„ reÓnvie o perspectiv„ unilateral„ a semnifica˛iei acestui monument, respectiv a unei conjuncturi istorice nefericite, care poate st‚rni vrajb„ Ón locul reconcilierii ∫i bunei convie˛uiri de pe aceste meleaguri.

Hot„r‚rea de Guvern nr. 282 din 4 martie 2004 privind Ónfiin˛area Monumentului Unirii de la Arad este aidoma gestului unui mare ∫i profund istoric, regretatul academician David Prodan, care, Ón introducerea la o lucrare cu rol testamentar, îTransilvania ∫i iar Transilvania“, scria: îRevenim asupra materialelor istorice ∫i tezelor Ón cauz„, Ón vederea prevederilor pentru ziua de m‚ine. Suntem cel mai mare ∫i mai compact popor din acest sud-est al Europei, pentru a nu privi cu Óncredere viitorul, iar pentru a lumina drumul Ónainte nu e mai Ón˛elept s„ ne Ómp„c„m cu verdictul istoriei ∫i s„ ne Ón˛elegem?“, pentru a ad„uga apoi Ón Óncheiere: îIstoria merge Ónainte, nu Ónapoi.“

Am f„cut aceast„ apropiere pentru c„, a∫a cum bine ∫ti˛i, ideea unui parc al reconcilierii rom‚no-maghiare dateaz„ de mai mul˛i ani.

Unul dintre politicienii care se revendic„ drept urma∫ Óntr-ale politicii al liberalului Ionel Br„tianu, semnatarul din 1925 al Decretului prin care Statuia Libert„˛ii din Arad avea s„ fie demontat„, spunea Ón octombrie 1999: îGuvernul nu a luat o decizie de Ónfiin˛are a acestui monument, ci doar de Ónfiin˛are a unui parc al prieteniei rom‚no-maghiare, unde s„ fie reprezenta˛i statuar at‚t eroi ai revolu˛iei maghiare, c‚t ∫i eroi ai revolu˛iei rom‚ne.“

Privit„ de-a lungul vremii ca o problem„ controversat„, ideea a prins acum, din nou, contur.

Deci acum nu este vorba de nici o Ón˛elegere secret„ cu ungurii, de troc cu interesul na˛ional, este vorba doar de ideea reconcilierii, Ón spiritul acela franco-german, dac„ vre˛i. Œn Parcul reconcilierii din Arad, care va prinde contur prin hot„r‚rea de Guvern, va fi amplasat, pe l‚ng„ monumentul amintit, un arc de triumf simboliz‚nd momente din lupta transilv„nenilor Ón timpul Revolu˛iei de la 1848.