Haralambie Vochițoiu

## **Domnul Haralambie Vochițoiu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

E o cinste deosebită pentru mine ca astăzi, de la acest înalt microfon, să mă adresez dumneavoastră și poporului român, în același timp.

Ca participant direct în Revoluția română – eram soldat la vremea aceea, aveam 19 ani –, eu știu nume și prenume ale camarazilor mei care au căzut sub gloanțe atunci, în decembrie. Pentru mine, Revoluția nu este abstractă, ci foarte concretă. De asta, uneori, poate am și, așa, o apăsare în glas când vă vorbesc despre faptul că am întrebări și acum dacă oamenii aceia, idealurile lor, pentru care au murit, s-au înfăptuit. Pentru că, iată, 44% din români încep să spună că era mai bine pe vremea cealaltă. Asta ar trebui să ne pună pe gânduri.

Eu sunt de acord că astăzi sărbătorim 24 de ani de la Revoluție, dar, într-adevăr, și comemorăm 24 de ani de la moartea multor oameni tineri și mai puțin tineri.

Peste două milioane dintre compatrioții noștri se străduiesc să-și câștige o pâine în afara României. Vă spun ceva: astăzi, de curiozitate, pe internet, am ascultat ultimul discurs al lui Nicolae Ceaușescu. Vreau să vă spun că, la 24 de ani, nu mă mai umflă, să spun așa, nici râsul și mă pune și pe gânduri, pentru că Ceaușescu vorbea, în urmă cu 24 de ani, despre independența țării, despre faptul că socialismul trebuie construit cu poporul și pentru popor.

Păi, capitalismul nu e la fel? Nu-l construim și pentru popor? Dacă e să-i întrebăm pe cei 44% din români, vor spune că moartea compatrioților noștri în 1989 a fost degeaba. Eu aș vrea totuși să fiu optimist astăzi și să cred în viitorul nostru european și național, în același timp.

Eu vin din Valea Jiului, unde, la Lupeni, în 1977, minerii de acolo l-au zdruncinat prima dată pe Ceaușescu. Au fost zeci de oameni târâți prin beciurile Securității, oameni, într-adevăr, peste memoria cărora s-a așternut praful și n-au nici terenuri, n-au nici titluri de glorie, n-au nici spații comerciale, n-au nici scutiri la taxe și la impozite oamenii ăia. Au murit unii foarte săraci, din lipsă de bani de medicamente sau, uneori, chiar de hrană. Mai sunt câțiva care supraviețuiesc.

Deci, repet, în numele meu personal și al Grupului parlamentar al Partidului Poporului – Dan Diaconescu, vreau să cred că avem un viitor, dar, în același timp, astăzi, încă, eu cred că trebuie să ne cerem iertare celor care au murit, celor care au supraviețuit, rudelor acestora, pentru că idealul lor încă nu s-a realizat.

Vă mulțumesc.

Să ne ajute Dumnezeu să realizăm ceea ce au visat oamenii în decembrie 1989!