Ilie Dan Barna

## **Domnul Ilie Dan Barna:**

„«Sinergia Mării Negre», o altă șansă pe care România o poate pierde din cauza guvernării dezastruoase PSD–ALDE”

În contextul actualelor provocări cu care Uniunea Europeană se confruntă și care privesc, multe dintre acestea, și spațiul de vecinătate, una dintre cele mai dinamice zone din Europa și chiar din lume, atât din perspectivă economică ori politică, cât mai ales în ce privește evoluția relațiilor de putere și a ecuațiilor de securitate, este cea a Mării Negre.

Indiferent dacă ne raportăm la cadrul istoric ori la amenințările specifice ultimilor ani, regiunea Mării Negre, sau regiunea extinsă a Mării Negre, dacă vrem să ne raportăm la un cadru mai larg, reprezintă un spațiu de întretăiere culturală, precum și o zonă cu mult potențial, fie că ne raportăm la contextul structurilor euroatlantice, fie la cel al regiunii per ansamblu.

Aflându-se la granița de est atât a Uniunii Europene, cât și a Alianței Nord-Atlantice, regiunea extinsă a Mării Negre acoperă unele dintre punctele nevralgice ale arhitecturii europene și euroatlantice de securitate, iar parcursul ultimilor ani a evidențiat o dinamică a evoluțiilor din regiune pe care mulți nu o mai credeau posibilă, în contextul evoluțiilor post-Război Rece.

În egală măsură, avem de-a face cu una dintre regiunile cu cel mai ridicat potențial de dezvoltare, fie că ne referim la sfera relațiilor economice, cu sectorul energetic în prim-plan, fie că ne raportăm la planul sociocultural, adânc înrădăcinat în istorie, ori la cel al relațiilor politice interstatale.

Din acest punct de vedere, regiunea Mării Negre reprezintă una dintre zonele în care Uniunea Europeană sau NATO au, în continuare, un potențial ridicat de dezvoltare, sens în care cred că structurile euroatlantice au datoria de a nu abandona proiectele pe care le-au dezvoltat în regiune, ci, din contră, trebuie să identifice, în continuare, modalități prin care acestea pot fi îmbunătățite și multiplicate.

Printre proiectele care vizează întărirea și diversificarea cooperării și a implicării Uniunii Europene în această regiune se numără și „Sinergia Mării Negre”, un proiect inițiat de România și Bulgaria, pe care însă autoritățile noastre pare că l-au uitat și abandonat destul de repede. În contextul discuțiilor tot mai frecvente la nivel european în legătură cu importanța strategiilor regionale, ori a obiectivului de realizare a unei mai bune și aprofundate integrări a strategiilor macroregionale în politicile Uniunii Europene, astfel de programe pot cunoaște, pe viitor, un impuls notabil, iar statele implicate sau vizate de acestea ar putea avea mult de câștigat.

În poziționările pe care reprezentanții Guvernului de la București le-au avut pe parcursul ultimilor ani s-a remarcat obiectivul consolidării poziției României în plan regional ca pol de putere și stabilitate, ca și cel al proiectelor regionale care pot afecta în mod pozitiv țara noastră, așa cum este, pe bună dreptate, Strategia Dunării.