Domnilor preºedinþi ai Camerelor, Domnilor ºi doamnelor senatori ºi deputaþi,
Domnule director al Serviciului Român de Informaþii, Din mai multe considerente, am o stimã deosebitã faþã de activitatea anonimã, plinã de riscuri ºi greutãþi, pe care personalul responsabil ºi devotat intereselor naþionale din Serviciul Român de Informaþii o desfãºoarã în slujba securitãþii României ºi a siguranþei cetãþenilor ei.
Pentru aceste motive, gãsesc nefireascã ºi nelalocul ei atitudinea majoritãþii parlamentare care ne-a pus în situaþia de a ne exercita în actuala legislaturã, atât de tardiv, prerogativele de control asupra principalului serviciu de informaþii ºi de siguranþã naþionalã a României.
Este impardonabilã ºi chiar hilarã decizia ca în martie 2003 sã dãm orientãrile viitoare ale Serviciului Român de Informaþii pe baza aprecierii activitãþii sale din perioada anterioarã, respectiv iulie Õ99-decembrie 2001.
Oricâte explicaþii ni s-ar oferi, aceastã situaþie nu este decât consecinþa ingerinþei politice de care Serviciul Român de Informaþii trebuie apãrat.
Fie-mi îngãduitã o parantezã: nu este oare fireascã întrebarea dacã nu cumva acele grupuri de interese care fac legea la nivel înalt în România, la care se refereau rapoartele S.R.I., au tergiversat ºi momentul acestei analize? Am citat, în parte, din cotidianul ”NaþionalÒ din 1 martie 2003.
Personal îl înþeleg foarte bine pe domnul director Radu Timofte ºi nu-i invidiez deloc poziþia. Pe de o parte, este obligat sã se supunã controlului parlamentar, iar Parlamentul ºi comisia de control sunt expresii ale unei reuniuni de orientãri politice care, dacã nu realizeazã consensul asupra interesului de siguranþã, serviciul nu mai este controlat, ci hãrþuit ºi pus în ipostaze precum cea de astãzi. Pe de altã parte, ingerinþa politicã în activitatea serviciului ori apetenþa acestuia pentru slujirea intereselor unui partid sau altul i-ar fi fatalã.
DarÉ existã totuºi un dar. În prima ºi ultima instanþã, valorificarea ori neluarea în considerare a avertismentelor serviciului în acþiunea politicã a puterii este miza supravieþuirii ºi a prevenirii eºecurilor oricãrei structuri informative secrete peste tot în lume. Aceasta este trilema politicã ce ameninþã, precum sabia lui Damocles, S.R.I.-ul ºi din care trebuie sã-l ajutãm sã iasã.
S.R.I. a fost creat pentru a fi pus în slujba naþiunii ºi a intereselor þãrii. El nu trebuie sã aibã culoare politicã. A înþeles oare puterea strigãtul de deznãdejde al serviciului în faþa lipsei de receptivitate la numeroasele sale semnale de alarmã? Este expresia mãsurii în care guvernanþii se identificã cu interesele naþionale?
I-am scris de curând domnului director câteva rânduri privind pericolul ingerinþelor unor grupuri de presiune în activitatea serviciului, prin influenþele exercitate asupra unor angajaþi ai structurilor teritoriale ºi nu numai. Etica parlamentarã nu-mi permite sã fac nominalizãri. Domnul director, deosebit de amabil, mi-a rãspuns foarte prompt: cred cã voi putea ºi eu oferi în concret concursul solicitat.
Cele ce urmeazã, însã, nu au neapãrat legãturã cu scrisoarea menþionatã. Partidul România Mare este cea mai puternicã formaþiune politicã din opoziþia parlamentarã, iar în aceastã ipostazã ne-a adus voinþa a peste un sfert din populaþia României.
## Stimate domnule director,
Numai chiar ºi pentru acest raþionament de bun-simþ ar trebui sã existe un minimum de respect pentru ca în ºedinþele operative la nivelul unor judeþe sã nu se mai invoce extremismul P.R.M. ºi sã nu se mai confunde doctrina ºi programul partidului, validat în justiþie ca democratic, cu declaraþiile ºi acþiunile celor care, dacã ar fi corect identificaþi, s-ar constata cã nu au nimic comun cu P.R.M.-ul. Dar dacã totuºi s-a aplicat o asemenea etichetã P.R.M.-ului ºi ea trebuie susþinutã invitãm acele structuri informative plãtite cu banii cetãþenilor sã-ºi retragã agenþii provocatori acoperiþi, pe care i-au infiltrat în partidele de opoziþie ºi chiar în viaþa parlamentarã. Aceºtia sunt extremiºtii, domnilor colegi!
Aceasta este strategia puterii ºi a acoliþilor ei pentru manipularea opiniei publice din România. Nu aduc nici o acuzaþie S.R.I.-ului, dar stã în obligaþiile sale sã vegheze, iar nu sã tolereze acele acþiuni prin care se atenteazã la valoarea supremã a pluripartidismului consacratã în cel dintâi articol al Constituþiei României.
În anul 2000, cotidianul ”ZiuaÒ a produs zdrobitoare probe privind cel mai grav caz de poliþie politicã ºi de destabilizare a unui partid, orchestrat chiar de un adjunct al fostului director al S.R.I. din acea vreme, la adresa P.R.M.
Comisia nu ne-a informat, iar în cuvântul dens ºi interesant al domnului director n-a mai fost, probabil, loc de menþionat care sunt mãsurile de minimã precauþie ale ºefilor de secþii în raporturile cu autoritãþile locale.
Avem semnale Ñ ºi nu puþine Ñ cã unii prefecþi depãºesc mãsura, permiþându-ºi nu numai aluzii cu privire la nevoia lor de informaþii despre opoziþie.
Din comunicatele laconice ale S.R.I.-ului ºi invariabile motive de nevoie a optimizãrii structurii de comandã nu se înþelege ºi faptul dacã relativ frecventele schimbãri ale ºefilor de teritoriu sunt consecinþa executãrii sau refuzului executãrii unor astfel de comenzi.
Ridic toate aceste probleme pentru a sensibiliza majoritatea parlamentarã cã nu ºi-a onorat nici una dintre obligaþiile ce-i revin pentru ca serviciul sã nu mai funcþioneze dupã o legislaþie desuetã, depãºitã de realitãþi, sub imperiul cãreia orice este posibil.
Cu legi în domeniul siguranþei naþionale ºi al serviciilor de informaþii adoptate într-o perioadã în care opþiunile strategice de securitate nu erau încã stabilite cu precizie ºi sub ale cãror dispoziþii au fost posibile ºi s-au produs greºeli, Parlamentul nu ºi-a fãcut datoria pentru ca reforma sistemului de siguranþã naþionalã sã se fundamenteze pe lege. Prin sertarele Birourilor permanente ºi mai ales ale domnului Vãcãroiu zac multe proiecte de lege, inclusiv un pachet de iniþiative legislative propuse pentru reforma legislativã în domeniu. Cred cã, din nou, interese divergente, chiar în interiorul aceluiaºi partid, tergiverseazã, dacã nu chiar blocheazã adoptarea legilor respective. În aceastã chestiune nu-ºi au loc interesele P.S.D.-ului sau ale domnului Hrebenciuc, ci interesul naþional.
Noi nu dezbatem acum activitatea S.R.I.-ului pentru realizarea siguranþei naþionale. La atingerea acestui scop concurã cel puþin 7 structuri de informaþii. Mã întreb retoric: din dãrile de seamã ale S.R.I.-ului obþinem o imagine
completã sau doar una secvenþialã ºi posibil contestabilã asupra stãrii de siguranþã naþionalã din acest moment?
Controlul parlamentar, la rândul lui, se exercitã fragmentar, fãrã a avea în vedere articularea ºi funcþionarea integralã a sistemului informativ naþional, în conformitate cu principiile Constituþiei ºi cu normele legale?
Sunt mai mult decât evidente asperitãþile în cooperarea dintre servicii, faptul cã acestea lucreazã în paralel, iar la factorii de decizie ºi la organele de aplicare a legii ajung estimãri departamentale ºi nu întotdeauna convergente.
Mã întreb din nou retoric: este sau nu aceastã situaþie una dintre cauzele lipsei de rezultate în combaterea ameninþãrilor la adresa siguranþei naþionale ºi în actul de aplicare a legii?
Dacã vom întocmi o listã a autoritãþilor ºi a instituþiilor angajate în combaterea corupþiei, s-ar putea sã constatãm cã avem cea mai mare concentrare de forþã ºi cel mai scãzut indice de eficienþã în acest domeniu.
Doamnelor ºi domnilor,
În ultimii ani atât S.R.I.-ul, cât ºi comisia care trebuia sã-l controleze, evident cã nu spun cã n-au fãcut-o, s-au aflat în blocaj determinat de diversiunea Consiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii.
Îmi pun a treia întrebare retoricã: ce alte preocupãri de pe agenda vieþii parlamentare decât sutele de ordonanþe ale domnului Nãstase ne-au þinut în loc pentru a rezolva ºi aceastã mult controversatã problemã a poliþiei politice?
Ce s-a dovedit a fi C.N.S.A.S.-ul? O instituþie bugetofagã, pusã sub ocrotirea Parlamentului, ale cãrei rezultate certe sunt: noi acte de poliþie politicã, terorismul mediatic ºi compromiterea ºanselor de afirmare a noilor structuri informative ale statului de drept.
Am lecturat zilele trecute un documentar al Direcþiei de Informare Parlamentarã privind situaþia accesului la dosare în þãrile Europei Centrale ºi de Est. Concluzia care s-a impus m-a ºocat: în nici o altã þarã nu s-a ajuns la aberaþiile C.N.S.A.S.-ului ºi nu s-au produs consecinþele pe care aceasta le urmãreºte, chiar împotriva literei ºi spiritului propriei legi. În toate þãrile, exceptând cazul cu totul special al germanilor, care nu este aplicabil României, arhivele au rãmas la locul lor, iar cei îndreptãþiþi le acceseazã sub control parlamentar. Se dau publicitãþii studii privind fenomenul, iar nu pur ºi simplu liste de persoane pe motivul cã au avut o anume calitate. În accepþia tripletei Dinescu-Pleºu-Patapievici, au fãcut poliþie politicã pânã ºi dactilografele, funcþionarii registraturilor ºi curierii, pe simplul motiv cã au fost angajaþi ai Securitãþii pânã în Õ89.
La comandã politicã, funcþionarii de la C.N.S.A.S. s-au pretat la mixaje, xerocopiere, producând documente false pe care le-au dat publicitãþii.
Tot la comandã politicã, pe fondul unor lupte interne de partid, C.N.S.A.S. a compromis personalitãþi marcante, obligându-le sã se retragã din viaþa politicã. Situaþia distinsului senator, devenitã de notorietate, nu este singularã. Acest circ trebuie sã înceteze. Nu ne putem permite luxul ºi nici sacrificiul ca, prin impozitele unei populaþii sãrãcite, sã finanþãm o instituþie cu sute de angajaþi care, sub pretextul descoperirii poliþiei politice, sã comitã chiar noi acte de acþiune politicã.
## Doamnelor ºi domnilor,
Parlamentului îi mai revenea rãspunderea ca, printr-o lege cu articol unic, sã fi definit poliþia politicã ºi activitatea de poliþie politicã. Asta chiar ºi pentru simplul fapt de a ajuta comisiile de control, dacã comisiile mai fac poliþie politicã ºi dacã serviciile mai fac poliþie politicã, aºa cum uneori sunt acuzate.
## Domnilor colegi,
Este cazul sã ne trezim la realitate. Într-un stat de drept, poliþie politicã pot sã facã doar cei ce sunt îndreptãþiþi sã comande serviciilor de informaþii, fiindcã aceste organisme tehnice nu acþioneazã de capul lor. Dar mai cu seamã poliþie politicã pot face cei care utilizeazã informaþiile primite de drept în interesul partidelor din care fac parte sau chiar în interes personal, inclusiv în afaceri. Nu învinovãþi cuþitul care taie ºi nici mâna care-l þine, ci creierul care comandã!
Aºadar, doamnelor ºi domnilor, vã invit la o reflecþie serioasã pe aceastã temã, care ar putea sã lãmureascã ºi cauza de bazã a listei de receptivitate faþã de informãrile S.R.I.-ului. Receptivitate probabil existã, dar în ce scopuri? Asta e problema ºi aceasta este absolut o problemã realã, care nu se aflã nici în interiorul serviciului, ci mai ales deasupra lui.
Închei prin a-l felicita pe domnul Timofte pentru declaraþiile de intenþie fãcute publice ºi pe care le-a strâns într-un volum, deschizându-ºi astfel ºi calea spre judecata publicã, dacã nu ºi le va onora.
Vã mulþumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.