Ilie Merce

## **Domnul Ilie Merce:**

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor colegi,

Partidul România Mare a iniþiat aceastã moþiune din dorinþa de a-i împiedica pe actualii guvernanþi sã sãvârºeascã o faptã ireparabilã, de o gravitate excepþionalã, sinonimã cu trãdarea de þarã.

Da, domnilor colegi, a renunþa la consemnarea în preconizatul Tratat româno-rus a dreptului inalienabil ºi imprescriptibil al României la Tezaur, la avuþia de o valoare materialã ºi spiritualã, care nu poate fi exprimatã în cifre, înseamnã a sãvârºi un act de trãdare a intereselor fundamentale ale statului român, a face deliberat jocul unei puteri strãine.

Drepturile imprescriptibile asupra Tezaurului României sunt oglindite în acte oficiale semnate de reprezentanþii celor douã pãrþi în anii 1916 ºi 1917, dar ºi în documente ºi mãrturii ulterioare, care recunosc dreptul de proprietate al poporului român asupra Tezaurului. În Protocolul semnat de Guvernul României ºi al Rusiei se garanteazã pãstrarea integralã a valorilor pânã la returnarea proprietarului de drept, România.

Absolut toate guvernãrile, inclusiv cele din perioada comunistã, nu au abandonat Tezaurul, solicitând cu insistenþã Kremlinului retrocedarea lui.

Oare guvernanþii de astãzi, care se pretind patrioþi ºi se declarã preocupaþi de prezentul ºi viitorul þãrii, vor îndrãzni sã sfideze voinþa poporului român ºi sã-l priveze de dreptul sãu inalienabil asupra Tezaurului? Grea rãspundere îºi vor asuma dacã vor sfida voinþa poporului.

Preºedinþia ºi Guvernul folosesc sofisme când încearcã sã ne convingã cã atât problema Tezaurului, cât ºi cea a denunþãrii odioasei înþelegeri între doi mari tâlhari ai secolului XX Ð Hitler ºi Stalin Ð, semnate în august 1939 de valeþii lor de Curte Ð Ribbentrop ºi Molotov Ñ, nu vor fi abandonate, ci vor fi rezolvate ulterior semnãrii Tratatului politic româno-rus. Nu este decât praf aruncat în ochii credulilor.

Noi, cei din P.R.M., respingem asemenea diversiuni, fiind convinºi cã, dacã cele douã probleme menþionate vor fi lãsate în afara tratatului, ele nu-ºi vor mai gãsi rezolvarea niciodatã.

Avem exemplul recent cu Ucraina care, deºi s-a angajat în afara tratatului, nu în cadrul lui, sã poarte tratative cu partea românã în legãturã cu Insula ªerpilor, ignorã acea înþelegere, trecând la exploatarea bogatelor zãcãminte de þiþei din perimetrul insulei.

Este cineva în salã atât de naiv sã creadã cã Moscova va proceda altfel? Îmi place sã cred cã nu.

Dacã cele douã mari probleme nu-ºi vor gãsi rezolvarea prin tratat, înseamnã, fãrã nici un dubiu, cã ele au fost abandonate pentru totdeauna. Tot aºa cum, prin ruºinosul tratat încheiat cu Ucraina ºi semnat de un nedemn preºedinte, au fost abandonate teritorii româneºti, pentru apãrarea cãrora înaintaºii noºtri au dat grele jertfe de sânge.

Parlamentul României nu trebuie sã permitã repetarea unui nou act de trãdare de þarã, ci sã impunã actualilor guvernanþi sã încheie tratatul cu Federaþia Rusã, dar numai dacã în el îºi vor gãsi rezolvarea cele douã probleme vitale pentru România. Renunþãrile ºi ambiguitãþile prezente nu sunt cu nimic justificate, ci, dimpotrivã, dacã se vor concretiza, vor fi sigur condamnate astãzi ºi, mai cu seamã, de generaþiile viitoare, care nu ne vor ierta niciodatã.