Stenogramă plen

## **Domnul Augustin Lucian Bolcaº:**

Domnule preºedinte, Onoraþi reprezentanþi ai Guvernului, Stimaþi colegi,

Am cinstea ca, în numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare, sã vã prezint textul Moþiunii care are ca obiect Tezaurul României aflat la Moscova ºi condamnarea Pactului Molotov-Ribbentrop ºi a consecinþelor sale.

”Grupul nostru parlamentar constatã cu îngrijorare faptul cã politica externã a României în perioada de dupã 22 decembrie 1989 a demonstrat lipsã de coerenþã, cã de multe ori s-au urmãrit doar interese de moment, neglijându-se cele de perspectivã, cã s-au încheiat tratate internaþionale prin care s-a renunþat la drepturi istorice ale românilor. Aceste decizii pripite pot avea consecinþe dezastruoase în viitor pentru neamul românesc.

În acest moment, conform celor declarate de cãtre reprezentanþii puterii, se negociazã încheierea unui tratat cu Rusia condiþionat de cãtre Puterea de la Kremlin de renunþarea de cãtre partea românã la retrocedarea Tezaurului aflat la Moscova ºi la condamnarea Pactului Molotov-Ribbentrop ºi a urmãrilor sale.

Se acrediteazã ideea cã Guvernul de la Bucureºti a acceptat, în principiu, cererile ruseºti, ceea ce înseamnã cã Parlamentul va fi pus în faþa unui fapt împlinit.

Reamintim cã, în condiþiile dramatice de la sfârºitul anului 1916, Guvernul României, prin primul-ministru I.C. Brãtianu, a încheiat o înþelegere cu Rusia pentru adãpostirea la Moscova a Tezaurului României. Acesta, care are o valoare materialã, istoricã ºi culturalã deosebitã, a fost transferat în douã tranºe: decembrie 1916 ºi iulie 1917.

Guvernul Rusiei s-a angajat sã retrocedeze toate aceste bunuri, prin intermediul ministrului sãu la Iaºi, generalul Mossoloff, care a semnat un protocol în care se prevedea cã Tezaurul sã gãseºte ”sub garanþia Guvernului imperial al Rusiei în ceea ce priveºte siguranþa transportului, siguranþa depozitului, ca ºi întoarcerea în RomâniaÒ.

De altfel, U.R.S.S. a recunoscut, în cadrul tratativelor cu Guvernului României ºi în mai multe declaraþii politice în anii 1935, 1956 ºi 1965, existenþa Tezaurului la Moscova, precum ºi dreptul statului român asupra acestuia.

La 23 august 1939, U.R.S.S. a încheiat un tratat cu Germania, cunoscut sub numele de ”Pactul MolotovRibbentropÒ. La punctul 3 al Protocolului secret, care constituia o anexã a pactului, se stipula: ”Cu privire la Europa Sud-Esticã, partea sovieticã accentueazã interesul pe care îl manifestã faþã de Basarabia. Partea germanã îºi declarã dezinteresul politic total faþã de aceste teritorii.Ò

În iunie 1940, U.R.S.S. a trecut la punerea în practicã a punctului 3 din Protocolul secret. Profitând de totala izolare a României, Moscova ºi-a extins pretenþiile ºi asupra Bucovinei, pretextând unele despãgubiri pentru cei 22 de ani în care Basarabia a intrat în componenþa României Mari. În urma acceptãrii ultimatumului sovietic, România a pierdut Basarabia, Bucovina de Nord ºi þinutul Herþei, teritorii asupra cãrora România avea toate drepturile istorice ºi în care românii erau majoritari. În timpul rãzboiului mondial, timp de trei ani, aceste provincii au reintrat în componenþa României, dar în 1944 au fost reocupate de cãtre fosta U.R.S.S.

Protocolul secret la Pactul Molotov-Ribbentrop nu a intrat legal în vigoare, deoarece nu a fost ratificat niciodatã de cãtre pãrþile semnatare, pentru a nu i se dezvãlui conþinutul. Prin urmare, el a fost ºi a rãmas nul ºi neavenit.

Grupul parlamentar P.R.M. din Camera Deputaþilor îºi exprimã profunda îngrijorare faþã de posibilitatea ca reprezentanþii României la negocierile cu Rusia sã renunþe la revendicarea Tezaurului ºi la condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov ºi a consecinþelor sale, ceea ce ar echivala cu o gravã loviturã datã intereselor majore ale României.

Faþã de cele de mai sus, Grupul parlamentar al P.R.M. din Camera Deputaþilor solicitã Guvernului României:

1) sã prezinte în Parlament, înaintea finalizãrii tratativelor cu Guvernul Rusiei, problemele litigioase care urmeazã sã fie soluþionate prin tratat;

2) sã nu renunþe la revendicarea Tezaurului României aflat la Moscova;

3) sã nu renunþe la condamnarea expresã a Pactului Molotov-Ribbentrop ºi a urmãrilor sale, având în vedere cã artizanii acestui document, Hitler ºi Stalin, nu pot ºi nu trebuie sã primeascã legitimitate în noua arhitecturã a continentului european;

4) sã identifice cãi ºi mijloace de acþiune pentru ca România sã nu fie silitã, sistematic, sã facã sacrificii istorice în favoarea unor state care n-au nici un drept asupra teritoriilor ºi bunurilor noastre;

5) în eventualitatea cã partea rusã se menþine pe poziþii inflexibile, organizarea unui referendum naþional cu privire la forma Tratatului cu Rusia, acþiune care ar conferi sprijin ºi ligitimitate popularã pentru susþinerea adevãrului istoric în faþa comunitãþii internaþionaleÒ.

Acesta este textul moþiunii pe care vã solicitãm sã îl primiþi.

Vã mulþumesc.

## **Domnul Valer Dorneanu:**

În continuare, are cuvântul domnul Mircea Geoanã pentru a rãspunde din partea Executivului la aceastã moþiune.

**Domnul Mircea Geoanã** _Ñ ministrul afacerilor externe_ **:**

Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor deputaþi, Doamnelor ºi domnilor miniºtri,

Moþiunea promovatã de 72 de deputaþi aparþinând Grupului parlamentar al Partidului România Mare oferã Guvernului prilejul de a prezenta poziþia sa asupra procesului de negociere a Tratatului politic de bazã românorus.

În acest context, rãspundem ºi temerilor exprimate de semnatarii moþiunii în legãturã cu soluþiile avute în vedere pentru unele probleme ale trecutului nostru istoric.

Cred cã sunteþi de acord cã, într-o epocã a globalizãrii, nici politica externã ºi nici cea internã ale unui stat nu pot face abstracþie de complexul realitãþilor din relaþiile internaþionale. Este evident cã politica internaþionalã actualã a României nu poate fi conceputã cu ignorarea unui partener de talia Federaþiei Ruse. O relaþie de calitate cu Federaþia Rusã va conduce, astfel, nu doar la beneficii pe plan bilateral, ci ºi în plan regional, european ºi global.

Din ecuaþia relansãrii relaþiilor româno-ruse nu poate însã sã lipseascã documentul politico-juridic care sã le fundamenteze. Acest document este tratatul politic de bazã a cãrui negociere a dat naºtere, în timp, atâtor pasiuni în cadrul clasei politice din þara noastrã. Încheierea acestui tratat a devenit însã o necesitate.

Vã asigurãm cã eforturile Guvernului se îndreaptã spre identificarea soluþiilor celor mai potrivite acestui moment, care sã corespundã pe deplin obiectivelor pãrþii române.

Dorim sã subliniem încã de la început faptul cã demersurile noastre privind Tratatul cu Federaþia Rusã au la bazã apãrarea ºi promovarea, cu rigoare ºi profesionalism, a intereselor noastre naþionale, în contextul obiectivelor fundamentale ale politicii externe a României.

Faþã de unele afirmaþii privind luarea unor ”decizii pripite care s-ar putea reflecta negativ asupra intereselor noastre naþionaleÒ, reamintim faptul cã procesul de negociere a Tratatului politic de bazã cu Federaþia Rusã a fost unul de duratã, care s-a prelungit tocmai pentru a gãsi formulele cele mai adecvate. Sã nu uitãm cã ani în ºir partea rusã a manifestat rezerve faþã de abordarea problemelor delicate din relaþiile bilaterale.

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Subliniem faptul cã nu prin presiuni conjuncturale, nici de ordin intern ºi nici de ordin extern, s-a ajuns la reluarea, în acest moment, a negocierilor asupra tratatului. A fost identificat momentul politic corespunzãtor în care ºi partenerul de negocieri a manifestat deschidere pentru o abordare mai flexibilã ºi constructivã destinatã identificãrii unor soluþii convenabile ambelor pãrþi.

Menþionãm cã, în acest context, finalizarea tratatului implicã în mod natural un proces de negociere condus în conformitate cu practicile diplomatice ºi cu principiile dreptului internaþional, mai ales cel al legalitãþii suverane a statelor, ceea ce exclude posibilitatea impunerii unor condiþionãri de ambele pãrþi.

În baza aceloraºi practici ºi principii, este firesc sã se procedeze, în cadrul unor negocieri constructive, la o serie de adaptãri ale poziþiilor celor douã pãrþi, pentru identificarea punctelor de convergenþã. Aceasta nu implicã, repet, nu implicã abdicãri de demnitate ºi nici compromisuri pãgubitoare pentru statul român.

În aceste condiþii, apreciem cã în nici un caz nu poate fi vorba de o renunþare la obiectivele care, indiferent de orientarea politicã a guvernelor care s-au succedat la conducerea României, au fost urmãrite în mod constant. De aceea, considerãm cã evocarea acestor obiective de cãtre autorii moþiunii, în momentul în care partea românã este angajatã în negocieri cu partea rusã, este inoportunã.

Executivul este convins cã aceste preocupãri sunt izvorâte din cele mai bune intenþii ºi din sentimente patriotice, însã nu credem cã este cazul ºi timpul unor asemenea abordãri.

În conformitate cu principiile democratice prevãzute în Constituþia României, dezbaterea trebuie sã aibã loc cu prilejul supunerii tratatului spre ratificare Parlamentului. Subliniem în acest context cã tocmai convenirea unui text al tratatului care sã fie ratificabil, deci agreat de Parlament, este unul din parametrii constant urmãriþi de negociatorii noºtri.

În legãturã cu cele menþionate, reamintim faptul cã procesul de negociere a tratatului nu este finalizat. Trebuie sã avem în vedere, atât Guvernul, care cautã sã identifice formulele care sã corespundã cel mai bine intereselor României, cât ºi dumneavoastrã, parlamentarii, cã o discuþie extinsã pe problemele tratatului ar fi inutilã în acest moment, fiind chiar de naturã sã submineze sau, în orice caz, sã slãbeascã poziþia ºi argumentaþia pãrþii române la negocieri.

Oricum, este de discutat dacã, conform Constituþiei, Parlamentul se poate interfera cu Executivul în perioada negocierii unui tratat, din moment ce el urmeazã sã fie chemat sã se pronunþe ulterior, cu ocazia ratificãrii sale. Eventual, în Parlament se poate depune o moþiune de cenzurã la adresa Guvernului pentru o conduitã eventual necorespunzãtoare, de ordin general, în legãturã cu negocierea unui tratat.

În orice caz, se întâmplã foarte rar ca Parlamentul unei þãri sã oblige Guvernul sã aducã în public ceea ce constituie substanþa confidenþialã a unei negocieri, dupã cum cunoaºteþi, extrem de complexã.

Guvernul considerã cã examinarea moþiunii în acest moment este în mod cert prematurã, fiind de naturã sã influenþeze negativ procesul de negociere. De altfel, nici una dintre propunerile evocate în textul moþiunii nu se întemeiazã pe realitate, ceea ce este un argument în plus sã afirmãm cã moþiunea este nejustificatã. Tocmai de aceea, deschiderea unor dezbateri care au la bazã pure speculaþii ºi afirmaþii rupte din context, citez doar douã sintagme din textul moþiunii, ”conform celor declarate de cãtre reprezentanþii PuteriiÒ sau ”se acrediteazã ideeaÒ, se poate dovedi acum contraproductivã pentru finalizarea tratativelor.

În ceea ce priveºte referirea din moþiune privind organizarea unui referendum, dupã cum este cunoscut, recursul la acest mijloc de consultare a poporului se poate face numai în conformitate cu procedurile prevãzute de art. 90 din Constituþia României ºi de Legea nr. 3/2000 privind organizarea ºi desfãºurarea referendumului.

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

În legãturã cu aspectele concrete care preocupã opinia publicã ºi clasa politicã din România, precizãm cã Executivul are în vedere reflectarea într-o formã corespunzãtoare, în cadrul unui document, a unei poziþii comune faþã de Pactul Ribbentrop-Molotov ºi faþã de actele injuste de forþã ºi ameninþare cu forþa care au avut loc în trecut.

Subliniem cã discuþiile pe aceastã temã cu partenerul rus nu sunt uºoare, poziþia noastrã fiind slãbitã de faptul cã România a pornit în aceste negocieri cu precedentul creat prin Tratatul politic de bazã româno-ucrainean din 1997. Într-adevãr, momentul pentru a include într-un tratat politic o condamnare expresã a Pactului RibbentropMolotov ar fi fost ocazia oferitã de negocierile asupra Tratatului cu Ucraina.

Absenþa unei asemenea clauze în tratatul cu un stat vecin constituie un handicap greu de depãºit în relaþia cu state cu care România nu mai are graniþe comune.

Cu toate acestea, apreciem ca un pas important faptul cã partea rusã a exprimat în cursul negocierilor disponibilitatea de a accepta o formulare privind condamnarea actelor de forþã din trecut, inclusiv a protocoalelor adiþionale ale Pactului Ribbentrop-Molotov, urmând sã se stabileascã formula adecvatã pentru consemnarea acestei poziþii comune.

Este necesar sã subliniem, referitor la unele formulãri din textul moþiunii privind ”renunþãri la teritoriiÒ, cã România nu poate avea în vedere, prin condamnarea pactului, producerea unor efecte pe planul dreptului internaþional. România secolului al XXI-lea nu poate abdica de la principiile fundamentale ale dreptului internaþional confirmate ºi în Actul final de la Helsinki.

La fel, nici în ceea ce priveºte Tezaurul României nu se pune problema abandonãrii cãutãrii unei soluþii pornind de la interesele României. În acest moment se are în vedere crearea unui mecanism bilateral care sã examineze chestiunea tezaurului.

Considerãm cã încheierea tratatului va deschide calea ºi pentru examinarea problemei tezaurului, în acest sens partea românã urmãrind realizarea acestui obiectiv într-o formã corespunzãtoare, în conexiune cu încheierea tratatului.

Trebuie sã ne întrebãm în acest moment: Fãrã un tratat avem o ºansã mai bunã sã reluãm discuþia despre tezaur?

Vã propunem sã alegem cu înþelepciune între un obiectiv generos, dar ipotetic, ºi o posibilitate concretã de a ne apropia de acest obiectiv.

Nu este vorba de a renunþa la interesele noastre, ci, dimpotrivã, este o ºansã de a accede la ceea ce ne propunem sã obþinem. Mai simplu spus, fãrã a reglementa situaþia generalã a relaþiei noastre cu Federaþia Rusã, va fi foarte greu sã ne putem propune în continuare orice fel de acces fie la tezaur, fie la alte obiective pe care noi le considerãm importante.

În aceste condiþii, putem aprecia cã premisele de la care se va porni în cadrul urmãtoarelor negocieri sunt pozitive ºi cã partea românã îºi va putea atinge obiectivele urmãrite în legãturã cu încheierea tratatului între

care, nu în ultimul rând, repet, nu în ultimul rând, recunoaºterea dreptului suveran al României de a adera la NATO.

În legãturã cu acest ultim aspect, fiind ºi el un aspect aflat în suspensie de mai multã vreme în relaþia ºi negocierea cu Federaþia Rusã, menþionãm cã negocierile pe aceastã temã au fost constructive, convenindu-se la nivel de experþi un text care sã corespundã pe deplin intereselor României din acest extrem de important punct de vedere.

Considerãm cã ºi acesta este un obiectiv la fel de important în relaþiile cu Federaþia Rusã ºi cã reflectã interesele de perspectivã ale poporului român.

Aºadar este exclusã ipoteza renunþãrii de cãtre partea românã la aceste subiecte sensibile de pe agenda relaþiilor cu Federaþia Rusã. Nimic din acþiunea Guvernului nu lasã sã se întrevadã o asemenea eventualitate. Executivul cautã cea mai bunã modalitate, reciproc acceptabilã, pentru atingerea obiectivelor noastre. În abordarea acestor probleme complexe, nu trebuie sã omitem cã existã precedente în raporturile Federaþiei Ruse cu alte state, de exemplu Polonia ºi Ungaria. Ceea ce este cu adevãrat important este atingerea obiectivelor propuse, ºi nu modalitatea alternativã avutã în vedere.

Considerãm cã varianta asumãrii de cãtre Federaþia Rusã a unui angajament faþã de România în legãturã cu aceste douã subiecte corespunde obiectivului nostru.

În sensul celor de mai sus, avem în vedere elaborarea ºi adoptarea unor formule în cadrul unui pachet care sã reflecte în mod corespunzãtor interesele pãrþii române ºi care va fi, bineînþeles, supus Parlamentului spre ratificare.

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Doamnelor ºi domnilor miniºtri,

Încã o datã, subliniem faptul cã negocierea ºi semnarea Tratatului politic de bazã cu Federaþia Rusã trebuie sã þinã seama ºi de semnificaþiile pe care încheierea tratatului le are în planul relaþiilor externe ale României, atât la nivel bilateral, cât ºi regional, european ºi internaþional.

Nu se poate contesta faptul cã normalizarea deplinã ºi, astfel, relansarea relaþiei cu Federaþia Rusã va avea efecte benefice la toate nivelurile. Considerãm, ºi discuþiile cu partenerii ruºi au confirmat aceasta, cã Tratatul politic de bazã reprezintã mijlocul aºteptat pentru impulsionarea acestei relansãri.

Guvernul apreciazã cã a sosit momentul sã ne gândim cu responsabilitate la faptul cã, an de an, ca urmare a blocajului politic în relaþia noastrã cu Moscova, deficitul comercial al României pe aceastã relaþie este în jurul valorii de un miliard de dolari, în timp ce sectoare întregi din economia româneascã suferã din cauza lipsei de pieþe de desfacere. Atâta vreme cât avem certitudinea cã prin semnarea tratatului nu existã renunþãri ºi concesii care ar leza interesele naþionale, nu avem motive serioase sã irosim acest moment de deschidere. Disponibilitatea manifestatã pentru identificarea de soluþii la problemele care au marcat în toþi aceºti ani relaþiile bilaterale româno-ruse ne determinã sã nu rãmânem în continuare blocaþi în termenii trecutului, sã nu uitãm cã toate aceste elemente au avut consecinþe majore în planul intereselor economice naþionale ºi sã gãsim cu inteligenþã cãile prin care interesele noastre naþionale sã fie respectate în ansamblu în termeni actuali, europeni, aºa cum de altfel ne propunem sã facem prin încheierea tratatului bilateral.

Este foarte important sã profitãm de acest moment de deschidere. El este un moment de deschidere nu numai în relaþia României cu Federaþia Rusã, dar ºi între Federaþia Rusã ºi Occident în ansamblul sãu.

În egalã mãsurã, suntem într-un moment al istoriei noastre în care ar trebui sã depãºim propriile rezerve sau stereotipuri ideologice. Sã profitãm de noua conjuncturã internaþionalã ºi sã clarificãm relaþia cu o þarã atât de importantã ca Federaþia Rusã.

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Având în vedere cã negocierile purtate pânã în prezent demonstreazã preocuparea Guvernului de a gãsi cele mai potrivite modalitãþi pentru rezolvarea problemelor care fac obiectul moþiunii, este evident cã moþiunea este nejustificatã ºi inoportunã ºi, în consecinþã, vã solicit, în numele Guvernului, sã o respingeþi.

Vã mulþumesc foarte mult pentru atenþie.

## Mulþumesc, domnule ministru.

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Potrivit regulamentului, în cazul unor moþiuni care vizeazã politica externã a þãrii, se solicitã raportul Comisiei pentru politicã externã. Acest raport v-a fost difuzat.

Dau totuºi cuvântul domnului secretar Dragu, pentru a vi-l prezenta.

## **Domnul George Dragu:**

## Mulþumesc, domnule preºedinte.

”Aviz asupra Moþiunii cu privire la Tezaurul României aflat la Moscova ºi la condamnarea Pactului MolotovRibbentrop ºi a consecinþelor sale

Cu adresa nr. 2M din data de 6 noiembrie 2001, în conformitate cu prevederile art. 150 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputaþilor, Comisia pentru politicã externã a fost sesizatã de cãtre domnul Valer Dorneanu, preºedintele Camerei Deputaþilor, cu dezbaterea ºi avizarea Moþiunii cu privire la Tezaurul României aflat la Moscova ºi la condamnarea Pactului Molotov-Ribbentrop ºi a consecinþelor sale, iniþiatã de 72 de deputaþi aparþinând Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Cu 5 voturi pentru ºi 14 voturi împotrivã, membrii comisiei au avizat negativ Moþiunea cu privire la Tezaurul României aflat la Moscova ºi la condamnarea Pactului Molotov-Ribbentrop ºi a consecinþelor sale.

Comisia a respins prin votul sãu moþiunea, considerând cã aceasta este un demers politic inoportun, care poate perturba procesul de negociere aflat abia în stadiu incipient. În cazul de faþã, moþiunea contravine spiritului prevederilor constituþionale, comisia considerând cã obiectivele semnatarilor moþiunii pot fi mult mai bine realizate prin alte formule, cum ar fi, interpelãrile, discuþiile liderilor politici cu membrii Executivului etc., ºi apreciazã, de asemenea, cã o decizie din partea iniþiatorilor de retragere a moþiunii ar sluji în acest moment mai eficient interesului naþional.

Avizarea a fost fãcutã în prezenþa reprezentanþilor Ministerului Afacerilor ExterneÒ.

Mulþumesc.

## **Domnul Augustin Lucian Bolcaº**

**:**

Procedurã, domnule preºedinte!

Poftiþi!

Un incident de procedurã, vã rog sã mã scuzaþi! Domnule preºedinte,

În faþa Domniilor voastre, reprezentantul Comisiei de politicã externã nu v-a citit avizul acestei comisii care ne-a fost comunicat ºi nouã la casete.

Vã rog sã cenzuraþi acest procedeu care este neregulamentar ºi care este jignitor pentru noi. Vã rog sã vã pronunþaþi dumneavoastrã, care conduceþi ºedinþele, dacã s-a procedat corect sau nu.

## **Domnul Valer Dorneanu:**

## Stimate coleg,

Eu v-aº ruga sã verificaþi prin sertarele bãncilor dumneavoastrã dacã nu gãsiþi cumva raportul înlocuitor ce v-a fost difuzat în dimineaþa aceasta.

## **Doamna Daniela Buruianã-Aprodu**

**:**

Nu am primit raportul înlocuitor.

Nu aþi primit raportul înlocuitor?

## **Domnul Augustin Lucian Bolcaº:**

## Domnule preºedinte,

În aceste condiþii, daþi-mi voie sã reformulez, din respect pentru regulament. Retrag obiecþiunea pe care am fãcut-o ºi menþionez cã acest raport înlocuitor, care nu a fost vãzut de nimeni, este total neregulamentar.

Ne opunem ºi protestãm în primul rând împotriva manierei de a se introduce un raport înlocuitor pe care nu-l vede nimeni ºi, în al doilea rând, protestãm împotriva acestei gãselniþe, sã spun, care contravine regulamentului, de a se înlocui rapoartele. Nu am text, în Regulamentul Camerei Deputaþilor, ca sã înlocuiascã un raport.

Eu îmi exprim regretul pentru cã, în dezbaterea aceasta, care ar trebui sã aibã un anume grad de solemnitate ºi de mare seriozitate pe care îl imprimã tema ºi pe care domnul ministru de externe l-a înþeles ºi l-a respectat, chiar dacã ºi-a exprimat o pãrere contrarã, intervin aceste incidente care nu fac cinste celor care manipuleazã astfel de proceduri.

Vã mulþumesc.

Luaþi act de protestul nostru.

fost difuzat, practic, a motivat soluþia iniþialã ºi nu a fost fãcut inventând argumente, ci a fost fãcut preluând ºi sintetizând discuþiile care s-au purtat în comisie ºi care au precedat votul.

Eu v-aº propune sã vã exprimaþi toate opiniile pe care le aveþi despre cele douã probleme majore care fac obiectul moþiunii în cadrul unor dezbateri parlamentare reale, nu purtând amprenta unor intervenþii tensionate ºi încãrcate de...

## **Domnul Augustin Lucian Bolcaº**

**:**

Procedurã!

## **Domnul Valer Dorneanu:**

## Stimate coleg,

Credeam cã în practica parlamentarã sunt alte modalitãþi de exprimare a opiniei. Credeam cã protestul se gãseºte prin alte locuri. Aveþi însã dreptul sã vorbiþi, în numele dreptului dumneavoastrã la exprimare, orice, chiar ºi despre manipularea la care suntem noi supuºi aici.

Eu v-aº ruga sã citiþi textul raportului. Stenograma discuþiilor din comisie, stimate coleg, confirmã tot ce gãsiþi acolo. Deci concluzia se degajã clar din discuþiile care au avut loc în comisie ºi cred cã nu este cazul sã denaturãm o dezbatere foarte serioasã cu privire la o problemã extraordinar de importantã ºi pentru þarã cuÉ într-adevãr, aici sunt de acord cu dumneavoastrãÉ cu manipulãri, cu manipularea opiniei publice, cu manipularea dezbaterilor.

Aveþi cuvântul, domnule deputat.

## **Domnul Florea Buga**

**:**

Înlocuiþi ºi stenograma, ca sã fie bine!

## **Domnul Puiu Haºotti:**

## Mulþumesc, domnule preºedinte.

Nu cred cã este vorba de o manipulare, dar aici lucrurile trebuie rezolvate regulamentar.

În situaþia în care a existat un al doilea raport, raport de care eu, cel puþin, ca membru al Comisiei pentru politicã externã, nu am habar... _(Aplauze în Grupul P.R.M.)..._ ºi s-a fãcut... V-aº fi recunoscãtor dumneavoastrã dacã nu m-aþi aplauda niciodatã!

Prin urmare, dacã s-a înlocuit raportul, noi trebuie sã vedem aici în ce mãsurã raportul nou nu conþine decât niºte chestiuni de redactare, ºi nu niºte chestiuni de fond. De principiu însã, noi nu putem începe dezbaterea acestei moþiuni, pentru simplul motiv cã existã un raport pe care-l avem cu toþii ºi un raport care înlocuieºte primul raport, pe care nu-l cunoaºte nimeni.

## Stimaþi colegi,

Nici în dezbaterile parlamentare, ºi nici în cele politice, nu suntem în primul caz în care un raport fie a fost completat, fie a fost înlocuit. Raportul ulterior care v-a

## Poftiþi, vã rog.

Eu credeam cã este mult mai interesant pentru dumneavoastrã sã trecem la dezbaterea fondului, stimate coleg.

## **Domnul Augustin Lucian Bolcaº:**

Desigur, ºi aº vrea ca sã închei acest incident.

Aþi luat act de protestul nostru, este suficient, dar, pentru a ne încadra în limitele regulamentului, solicit un singur lucru: ca reprezentantul Comisiei pentru politicã externã sã declare, în faþa Domniilor voastre, cine a cerut un raport suplimentar ºi în ce condiþii a fost întocmit.

Vã mulþumesc.

Deci trecem de la moþiune la procedura anchetei parlamentare, doriþi sã înþeleg, sau a anchetei poliþieneºti!

Domnul ministru Paºcu. Vã rog sã vã exprimaþi ºi dumneavoastrã opinia cu privire la aceastã excepþie.

## **Domnul Ioan Mircea Paºcu:**

## Mulþumesc, domnule preºedinte.

Eu intervin aici în calitate de coleg parlamentar, nu de ministru al apãrãrii, pentru cã am în faþã cele douã variante ale raportului ºi înþeleg cã este o problemã de procedurã care poate sã fie discutatã, dar problema aº vrea s-o aduc la substanþã, pentru cã, pânã la urmã, cea mai importantã problemã este aceea a substanþei. ªi vãzând cele douã rapoarte, lucru pe care poate sã-l facã oricine, va constata cã, în esenþã, singura diferenþã este cã cel de-al doilea raport este completat cu motivaþia pentru care votul, care este acelaºi ºi într-un raport ºi în celãlalt ºi a fost însuºit, este cel care este.

Deci singura diferenþã care apare este cã cel de-al doilea raport conþine aceastã motivaþie, dar, altfel, substanþa raportului nu este schimbatã. ªi, atunci, eu vreau sã vã spun cã, dacã venim la substanþã ºi discutãm substanþa, observãm cã este o furtunã într-un pahar cu apã.

Dar, de acord, Parlamentul este locul unde tot ce se întâmplã este politic, însã, revenind la substanþã, daþi-mi voie sã observ acest lucru ca un simplu parlamentar care am citit ºi eu, acum, cele douã rapoarte.

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

## **Domnul Valer Dorneanu:**

Stimaþi colegi... Poftiþi!

Doamna deputat Ionescu.

## **Doamna Mihaela Ionescu:**

## Nu vã supãraþi!

Dragi colegi,

Mi se pare cã este vorba de fond. Deci într-unul dintre ele se spune: ”avizul a fost fãcut în prezenþa reprezentanþilor Ministerului Afacerilor ExterneÒ, ºi în celãlalt Ñ ”cu consultareaÒÉ Care este adevãrul, cã au fost numai prezenþi, nu au fost consultaþi, au fost niºte prezenþe, nu au scos nici un cuvânt?

Deci sunt douã rapoarte diferite dacã într-unul se spune ”în prezenþaÒ ºi în celãlalt se spune ”cu consultareaÒ. Au fost consultaþi sau au fost numai prezenþi?! Aceasta-i deosebirea.

## **Domnul Valer Dorneanu:**

## Stimaþi colegi,

Eu înþeleg cã iniþiatorii s-au cam convins de prematuritatea gestului ºi încearcã sã evite dezbaterea pe fond... _(Rumoare în Grupul P.R.M. ºi comentarii în Grupul P.S.D.)..._ inventând tot felul de chestiuni procedurale.

Eu v-aº ruga sã trecem, totuºi, la dezbaterea pe fond. Poftiþi!

## **Domnul Augustin Lucian Bolcaº**

**:**

Sunteþi preºedinte!

## **Domnul Valer Dorneanu:**

Tocmai în calitate de preºedinte al ºedinþei vreau sã trec la dezbaterea pe fond, stimaþi colegi.

Poftiþi, domnule Podgorean!

## **Domnul Radu Podgoreanu:**

## Stimaþi colegi,

Sunt preºedintele Comisiei pentru politicã externã a Camerei. În aceastã calitate, am vãzut prima formã a raportului, am consultat, ulterior, când a fost gata, stenograma ºi am constatat din stenogramã cã reprezentanþii ministerului nu au rostit nici un cuvânt în cadrul ºedinþei ºi atunci nu avea cum sã scrie acolo cã ”au fost consultaþiÒ. Deci am adus lucrurile la realitate. ªi, al doilea lucru, am considerat util pentru membrii Camerei sã ºtie din aviz care a fost poziþia majoritãþii care a votat împotrivã. Este firesc sã avem ºi motivaþie în aviz.

Al doilea lucru pe care doresc sã-l spun este cã, de când sunt preºedintele comisiei, e prima datã când cineva dintre dumneavoastrã, cei care sunteþi membri în comisie, întrebaþi ce scrie în aviz. De ce nu aveþi grijã

atunci când dãm avize pentru legi importante, ºi nu pentru acþiuni politicianiste, cum este aceastã moþiune?!

Aºa cã am considerat necesar sã aduc acest raport la forma necesarã. Conform regulamentului, avizul este semnat de mine ºi de un secretar. Aºa cã noi doi, cei care am semnat acolo, am vãzut cã acest al doilea aviz reprezintã mult mai bine realitatea ºi i-am dat, prin semnãtura noastrã, validitate.

Tot ce faceþi aici nu este decât o formã de a vã depãrta de rãspunderea care vã revine, pentru cã, prin acþiunile dumneavoastrã, afectaþi grav interesul naþional.

## Stimaþi colegi,

Eu cred cã v-a fost suficient timp pentru încãlzire ºi antrenament.

Domnul Dorel Dorian, vicepreºedinte al Comisiei pentru politicã externã.

## **Domnul Dorel Dorian:**

Sunt vicepreºedintele Comisiei de politicã externã.

Vreau sã declar în faþa dumneavoastrã, ºi cred cã membrii comisiei pot confirma, cã nu am asistat decât rareori la o dezbatere atât de completã, în care fiecare membru a putut sã-ºi spunã cuvântul, sã revinã ulterior sã completeze, sã nuanþeze. Nu a existat niciodatã o dezbatere mai largã, mai democraticã, mai conformã cu statutul Camerei noastre.

Vreau sã apreciez în aceastã chestiune cã nu ne-am lãsat influenþaþi, nici nu li s-a dat cuvântul reprezentanþilor Guvernului. Erau de faþã, au stat, au participat, au ascultat punctele de vedere, pentru cã trebuiau sã le cunoascã ºi pe unele ºi pe altele, iar ulterior, când s-a constatat cã, în consemnarea avizului dat de comisie, s-a formulat greºit cã ar fi participat la discuþii, s-a fãcut aceastã revenire, în spiritul adevãrului absolut, ºi s-a fãcut aceastã confirmare. ªi, la cererea noastrã, s-a spus sã se preia din stenogramã punctele de vedere, ca sã se cunoascã ºi punctele de vedere ale celor care au fãcut moþiunea, ºi ale noastre, din diferite partide.

Ei bine, nu mi se pare normal ca, atunci când se vine cu o a doua precizare care nuanþeazã, precizeazã la exactitate, la, cum sã spun, ceea ce, în timp, ar fi la secundã, tot ce s-a întâmplat, sã existe asemenea comentarii. În orice caz, ele sunt strãine de intenþia noastrã de a discuta serios ceea ce eu nu numesc o moþiune, cã nu mi se pare cã se poate face o moþiune la ceea ce nu e hotãrât, ci o declaraþie politicã respectabilã a unui partid.

În consecinþã, mi se pare cã discuþiile care sunt aici Ñ subscriu, multe din ele, nu generalizez Ñ o serie de intenþii care rãzbat sunt cert politicianiste.

Eu vã mulþumesc pentru atenþie ºi vã rog sã credeþi cã numai dintr-o maximã bunã-credinþã am cerut sã iau cuvântul aici. Nu aparþin, prin nimic, vreunui grup politic, ci fac parte din Grupul parlamentar al minoritãþilor naþionale.

Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc pentru precizãri, domnule vicepreºedinte.

## Stimaþi colegi,

Potrivit planificãrii pe care Comitetul ordinii de zi a stabilit-o, timpii afectaþi dezbaterilor grupurilor parlamentare sunt repartizaþi astfel: Grupul P.S.D. Ð 54 de minute, Grupul P.R.M. Ð 25, Grupul P.D. Ð 10, Grupul Partidului Naþional Liberal Ð 10, Grupul U.D.M.R. Ð 9, Grupul minoritãþilor Ð 6. Fãrã apartenenþã la Grupuri parlamentare sunt 3 membri Ð deci 1 minut.

S-au înscris, pânã prezent, din partea P.R.M., domnii Leonãchescu Nicolae, Arghezi Mitzura, Ciuceanu Radu, Merce Ilie, Moiº Vasile, Bolcaº Augustin; din partea Grupului P.S.D., deocamdatã s-au înscris: Radu Podgorean, Adrian Severin, Niculescu Constantin, probabil ºi preºedintele Camerei; P.D.: domnul Ioan Onisei; P.N.L.: Crin Antonescu; U.D.M.R.: BorbŽly L‡szlo.

Dau cuvântul, în ordinea grupurilor parlamentare, reprezentantului Partidului Social Democrat, domnul Radu Podgorean, preºedintele Comisiei pentru politicã externã.

## **Domnul Radu Podgoreanu:**

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor parlamentari,

O preocupare constantã a Guvernului ºi partidului nostru este promovarea ºi protejarea intereselor naþionale ale României, care reprezintã o prioritate absolutã.

În ce priveºte relaþiile cu Federaþia Rusã, preocuparea Guvernului vine în consens cu acest principiu, de a apãra ºi promova interesele României pe multiple planuri, ºi tocmai conºtiinþa faptului cã trebuie depãºite anumite dificultãþi ºi soluþionate problemele istorice care treneazã de multã vreme suscitã un interes special pentru noi, în momentul de faþã. Mai mult, atât diplomaþia româneascã, cât ºi membrii Guvernului au constatat cã acesta este un moment propice pentru a se realiza progrese importante în relaþia noastrã cu Federaþia Rusã.

Federaþia Rusã a fost, este ºi va fi un vecin european al României deosebit de important, iar menþinerea ºi intensificarea relaþiilor cu aceastã þarã reprezintã o opþiune politicã realistã a României. În relaþiile noastre cu Federaþia Rusã existã atât puncte de convergenþã, cât ºi zone în care avem opinii divergente, dar este de subliniat faptul cã, de ambele pãrþi, am optat, în special în ultima vreme, pentru o abordare pragmaticã ºi orientatã spre viitor a relaþiilor noastre. În acest context, fundamentarea relaþiilor reciproce, în plan economic, politic, cultural, social, trebuie sã se bazeze pe un suport juridic solid, concretizat într-un tratat politic de bazã.

În demersurile sale de relansare a relaþiilor cu Federaþia Rusã, în special în ultima perioadã, România a

fost încurajatã sã-ºi continue eforturile, þinând cont ºi de semnalele tot mai clare care vin dinspre Moscova cã acest stat înþelege sã se dezvolte într-o lume ce împãrtãºeºte valorile democraþiei, pãcii ºi stabilitãþii.

Tratativele respective sunt, desigur, un demers laborios, care presupune din partea ambelor pãrþi o atitudine pragmaticã, flexibilã, ingeniozitate politicã în identificarea soluþiilor de compromis. Fiecare din pãrþi intrã în procesul negocierilor cu opþiuni politice foarte clare, dar acestea nu se pot substitui negocierilor efective. Este normal ca, în finalul procesului de negociere a unui tratat, documentul rezultat sã corespundã într-o mãsurã cât mai mare obiectivelor pãrþilor semnatare. Fiecare parte trebuie sã-ºi apere punctele de vedere, dar sã ºi înþeleagã în acelaºi timp cã în problemele litigioase trebuie gãsite soluþii realiste, care sã corespundã atât principiilor ºi normelor ce guverneazã relaþiile internaþionale dintre state, cât ºi contextului istoric în care se poartã aceste negocieri. Realismul politic este principiul cel mai adecvat în desfãºurarea acestora.

Pornind de la aceste principii, avem convingerea cã se poate ajunge la semnarea ºi ratificarea unui tratat politic de bazã care sã intensifice cooperarea economicã, culturalã ºi politicã ºi sã genereze în acelaºi timp o foarte necesarã atmosferã de încredere reciprocã între pãrþi.

La fel ca ºi în cazul altor tratate negociate ºi semnate de România, Guvernul doreºte sã identifice modalitãþile de constituire a unui cadru juridic care sã faciliteze soluþionarea prin mijloace politico-diplomatice a problemelor lãsate de istorie în suspensie. Un tratat politic de bazã reprezintã doar unul din paºii importanþi pe acest drum, dar nu exclude derularea în viitor ºi a altor negocieri, adoptarea altor documente care, în concordanþã ºi în complementaritate cu principiile fundamentale ale tratatului, sã ofere soluþii la problemele existente sau viitoare.

Tratatele constituie, de fapt, un cadru juridic de referinþã care defineºte, orienteazã ºi dã coerenþã relaþiilor dintre state. O asemenea abordare aflatã în consens cu practica europeanã ºi a altor state democratice contemporane e mult mai beneficã decât o atitudine de refuz a dialogului ºi, de asemenea, mult mai productivã decât lipsa unui tratat.

Experienþa ne-a demonstrat cã lipsa Tratatului cu Federaþia Rusã nu numai cã nu a rezolvat problemele existente, dar a generat altele noi ºi a împiedicat ambele pãrþi sã profite de avantajele potenþiale ale relaþiilor economice pe care inevitabil le au. Negocierile au fost pregãtite de cãtre partea românã pe baza unei analize amãnunþite a obiectivelor, scopurilor, mijloacelor ºi consecinþelor acestui demers.

Ministerul Afacerilor Externe, Guvernul României au identificat o paletã largã de probleme care trebuie soluþionate prin intermediul acestui tratat, printre care se numãrã ºi cele douã menþionate în moþiune. Negociatorii au o ierarhie clarã a acestor probleme, atât din punct de vedere pragmatic, cât ºi din punct de vedere moral, istoric, sentimental. În nici un caz principiul de lucru nu este acela al unei cedãri necondiþionate, ci, dimpotrivã, cel al satisfacerii unui numãr maxim posibil de interese pentru ambele pãrþi.

Protejarea intereselor proprii, a independenþei, suveranitãþii, avantajului reciproc, a dreptului la liberã opþiune cu privire la sistemul politic, fundamentul economic ºi identificarea partenerilor ºi aliaþilor Ñ toate acestea sunt norme imperative pentru cei care negociazã în numele României aceste documente juridice internaþionale. România nu se aflã, în acest moment, în situaþia de a negocia ºi semna documente internaþionale sub presiune, ci, dimpotrivã, ca urmare a progreselor realizate pe linia integrãrii în comunitatea statelor democratice, în NATO, în Uniunea Europeanã, poate negocia de pe poziþii demne un astfel de tratat. Aceastã oportunitate deosebitã explicã de ce Partidul Social Democrat a prevãzut, în programul sãu de guvernare ca pe o dimensiune importantã în domeniul politicii externe negocierea ºi finalizarea Tratatului politic de bazã cu Federaþia Rusã. Acest program politic a fost validat de votul Parlamentului o datã cu noul Guvern, iar Guvernul, Ministerul Afacerilor Externe, prin acþiunile lor, nu fac decât sã îndeplineascã ceea ce ne-am propus ºi am votat.

Având în vedere toate aceste elemente, considerãm moþiunea ca fiind un demers politic inoportun, aº spune eu chiar politicianist. Obiectivele semnatarilor moþiunii pot fi mult mai bine realizate prin alte formule, cum ar fi interpelãrile, discuþiile liderilor politici cu membrii Executivului etc., ºi apreciem cã o decizie de retragere a moþiunii, din partea iniþiatorilor, ar fi slujit, în acest moment, mult mai eficient interesul naþional.

Independent de voinþa iniþiatorilor, existã riscul ca, prin consecinþele acestui demers, sã fie afectate tocmai interesele naþionale ale României. Dar sã ne aducem aminte cã P.R.M.-ul nu este prima datã când, prin declaraþii ºi acþiuni, pune în pericol interesele naþionale.

Suntem de acord cã opinia publicã, Parlamentul României, celelalte instituþii democratice au dreptul ºi posibilitatea sã se informeze despre modul de negociere a tratatului. Suntem convinºi cã, în etapele finale ale procesului de negociere, când prevederile din tratat vor fi definitivate, când se va ajunge la abordarea temelor celor mai dificile, este posibilã realizarea unei ample consultãri a forþelor politice parlamentare ºi neparlamentare, dar acest moment este încã la orizont.

Abordarea acestor probleme acum este contraproductivã, cu atât mai mult cu cât, din punct de vedere constituþional, Parlamentul are posibilitatea sã se pronunþe în procedura de ratificare privind conþinutul, forma ºi condiþiile de aplicare ale unui tratat. În urma unei astfel de proceduri, un tratat ce nu corespunde intereselor naþionale poate sã nu fie ratificat, dar ne exprimãm, în acelaºi timp, credinþa cã acest lucru nu se va întâmpla în cazul Tratatului cu Federaþia Rusã.

Cu privire la elementele de fundamentare ale moþiunii, partidul nostru considerã, de asemenea, ca negativ rolul

pe care l-a jucat în istorie Pactul Ribbentrop-Molotov, l-a condamnat ºi îl condamnã cu fermitate ºi doreºte ca nu numai Federaþia Rusã, ci ºi alte state sã recunoascã nulitatea de drept a acestuia ºi sã se pronunþe explicit împotriva consecinþelor acestuia.

În ce priveºte Tezaurul, considerãm cã acesta a fost ºi este o proprietate inalienabilã a poporului român, cã valoarea lui simbolicã ºi afectivã depãºeºte cu mult valoarea lui materialã ºi cã, mai devreme sau mai târziu, acesta trebuie sã se întoarcã, în totalitate, pe teritoriul României. Pentru atingerea acestui obiectiv, România trebuie sã utilizeze toate mijloacele politice ºi diplomatice de care dispune, atât în plan bilateral, cât ºi multilateral.

Demersul delegaþiei României la Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei reprezintã dovada clarã cã Tezaurul ºi recuperarea lui au constituit o preocupare constantã a delegaþiei române. Am reuºit, dupã cum se cunoaºte, sã determinãm desemnarea unui raportor pentru aceastã problemã care se aflã, în continuare, în atenþia Comisiei de culturã a Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei. Este departe de noi orice intenþie de a renunþa la protejarea interesului naþional într-un domeniu sau altul. Indiferent de rezultatul acestei moþiuni, Partidul Social Democrat îºi va menþine linia de politicã externã, având ca prioritãþi integrarea în NATO, în Uniunea Europeanã, dezvoltarea unor relaþii de bunã vecinãtate ºi a stabilitãþii în regiune, precum ºi menþinerea ºi amplificarea relaþiilor cu principalii actori ai scenei politice internaþionale.

Toate progresele înregistrate în ultima vreme în plan diplomatic dovedesc cã Guvernul nostru acþioneazã eficient în acest sens. Vizitele recente la Ottawa, la Washington ºi Londra ale primului-ministru, cele ale preºedintelui Camerei Deputaþilor ºi ale ministrului de externe la Moscova, precum ºi cele ale preºedintelui Ion Iliescu au confirmat încã o datã acest lucru. Este încã o dovadã cã facem progrese constante ºi semnificative ºi, din acest punct de vedere, considerãm cã demersul P.R.M. nu este de naturã nici sã producã o îmbunãtãþire a situaþiei existente, nici sã soluþioneze problemele în litigiu, ba chiar va face ca derularea normalã a negocierilor sã fie îngreunatã ºi, poate, chiar rãpeºte posibilitatea negociatorilor de a obþine rezultate în cele douã probleme amintite.

În consecinþã, noi, Grupul parlamentar al P.S.D. din Camera Deputaþilor, vom vota împotriva moþiunii, aceasta neînsemnând cã ne vom desolidariza vreodatã de interesele fundamentale ale naþiunii.

Vã mulþumesc.

Mulþumesc, domnule deputat.

Aþi consumat 10 minute.

Din partea Grupului parlamentar P.R.M., domnul secretar Leonãchescu Nicolae.

Poftiþi!

## **Domnul Nicolae Leonãchescu:**

## Onorat auditoriu,

Moþiunea pe care Grupul parlamentar al Partidului România Mare a formulat-o pe teme fundamentale ale politicii externe româneºti promovate de actualul Guvern este o necesitate ºi un exerciþiu de democraþie. Necesitatea derivã din constatarea cã, în lumea contemporanã, þãrilor mici li se oferã ideologii atrãgãtoare ca: internaþionalismul, comunismul, mondialismul etc., în timp ce marile puteri îºi apãrã ºi îºi dezvoltã, fie ºi pe cãi ilicite, patrimoniul cultural, economic ºi geopolitic.

În actualele condiþii, România este obligatã sã-ºi apere, cu tenacitate ºi mãiestrie, patrimoniul cultural, în primul rând, pentru cã acesta reprezintã proiecþia în eternitate a evoluþiei noastre istorice. Din acest motiv, Tezaurul României aflat la Moscova din 1916 ºi 1917 reprezintã un element de patrimoniu la care niciodatã poporul român nu va renunþa.

Indiferent de conjunctura politicã ºi de structura factorilor de putere, Guvernul României trebuie sã urmãreascã repatrierea celebrului Tezaur cu care nu se poate împroprietãri nimeni. Au trecut anii ºi mulþi au început sã priveascã problema cu o anume detaºare ºi de aceea ne permitem sã reamintim cã în Tezaurul României aflat la Moscova sunt valori inestimabile. De la Academia Românã s-au evacuat la Moscova colecþii întregi de manuscrise, cãrþi vechi româneºti, pachete cu documente, 8.500 de piese din colecþia de monede, 7.000 de monede antice din aur, argint ºi bronz, 1.500 de medalii din aur, argint ºi aramã etc. Tezaurele unor vechi locaºuri de cult din Oltenia, Muntenia, Dobrogea ºi Moldova (a 146 de mânãstiri) sunt la Moscova.

Sã ne amintim de protosinghelul Ilarion Bãlãiþã de la Mânãstirea Secu din judeþul Neamþ care a refuzat sã predea Tezaurul unitãþii aflate în administraþia sa spre a fi dus la Moscova. În haosul acelor vremi, a fost singurul care a vãzut clar cã Rusia nu este o variantã sigurã ºi azi Tezaurul de la Secu îl avem.

Nu se pot clãdi relaþii civilizate între guverne ºi popoare fãrã returnarea acestor creaþii culturale ale poporului român. Practica abuzivã a comuniºtilor ruºi nu a servit bunelor relaþii ºi asta trebuie sã înþeleagã democraþii ruºi ai zilei de mâine.

Modul în care guvernele de toate culorile ale Rusiei au tergiversat soluþionarea problemei este inacceptabil. Amânarea rezolvãrii problemelor duce la acutizarea lor ºi la apariþia unor noi dificultãþi de soluþionare, metodã care creeazã resentimente ºi mentalitãþi.

Ca toate guvernele României, ºi actualul Guvern trebuie sã preia, cu responsabilitate, sarcina repatrierii Tezaurului ºi sã nu accepte amânarea sau trocul.

Încheiererea tratatului de bazã fãrã a se menþiona modul de soluþionare a problemei ºi transferarea ideii în acte de mâna a doua, în procese-verbale nu ne avantajeazã ºi exemplul felului în care am pierdut Insula ªerpilor pe timp de pace este elocvent.

Problema condamnãrii exprese a Pactului MolotovRibbentrop trebuie consemnatã ºi ea în tratatul de bazã ca un semnal al comportamentului democratic ºi civilizat al pãrþilor care-l semneazã. Aceastã poziþie este cu atât mai necesarã cu cât, la 24 decembrie 1989, acest pact a fost declarat nul de cãtre reprezentanþii Federaþiei Ruse, nul ºi în anexele lui. Au fost condamnate atunci ºi ultimaturile pe care hunta lui Stalin le-a adresat unor state vecine, inclusiv României.

Poporul român a plãtit cu peste un milion de victime din rândul populaþiei civile ocupaþia rusã, iar teritoriile rãpite nu s-au întors nici astãzi la trupul þãrii. Un pact nul din toate punctele de vedere are, iatã, efecte catastrofale pentru poporul român ºi asta nu trebuie sã se uite sau sã se ierte.

În ziua de 19 octombrie 2001, un profesor de politicã internaþionalã, ºef de catedrã la Sankt Peterburg, Anatoli Iacovlevici Petrov, declara: ”Reprezentantul Estoniei s-a plâns de 8 ori la diferite reuniuni internaþionale împotriva noastrã; acum nu-l mai ascultã nimeni.Ò Cât cinism în aceastã mentalitate stalinistã osificatã, prezentã în minþile ruºilor cãzuþi pradã unei propagande mincinoase, inumane!

Guvernul României nu trebuie sã cadã în capcana amânãrilor. Sunt voci care dau verdicte: ”Sã avem rãbdareÒ, ”Nu e momentulÒ. Este poziþia consumatorilor ºi beneficiarilor de evenimente politice. Din fotoliile puterii frâneazã, temporizeazã ºi amânã rezolvarea problemelor de acest fel ºi s-ar putea sã le pericliteze statutul de privilegiaþi. Este poziþia celor care nu iubesc România.

Avem nevoie de creatori de evenimente politice care sã nu mai accepte propuneri ce dezavantajeazã poporul român pe termen lung.

Noi, deputaþii Partidului România Mare, cerem actualului Guvern sã nu dea dovadã de slãbiciune ºi sã obþinã menþionarea în tratatul de bazã care se va încheia cu Federaþia Rusã marile probleme litigioase, semnalate în moþiunea propusã spre dezbatere. Numai aºa vom dovedi aptitudini democratice ºi civilizate în raport cu un vecin care declarã cã îºi propune acelaºi lucru.

Vã mulþumesc.

## **Domnul Valer Dorneanu:**

Aþi vorbit 7 minute.

## **Domnul Corneliu Ciontu**

**:**

5 minute ºi 11 secunde.

## **Domnul Valer Dorneanu:**

Stimaþi colegi, m-am consultat cu colegul meu care a cronometrat, ºi pentru a nu mai crea probleme suplimentare, apreciem cã aþi vorbit doar 4 minute.

## **Domnul Corneliu Ciontu**

**:**

Foarte bine!

Domnul Ioan Onisei din partea Partidului Democrat.

## **Domnul Ioan Onisei:**

Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor miniºtri,

Doamnelor ºi domnilor colegi,

Evoluþiile internaþionale care au marcat evenimentele petrecute în Statele Unite la 11 septembrie înseamnã, în spiritul solidaritãþii lumii libere ºi democratice, altfel de relaþii între Washington ºi Moscova, alte deschideri între Moscova ºi Bucureºti.

Necondiþionarea apartenenþei la o alianþã militarã în negocierea Tratatului de bazã româno-rus este semnul clar al acestei deschideri. În perspectiva efoturilor þãrii noastre de integrare în NATO, acest semn îºi are semnificaþiile sale politice importante. Tocmai de aceea, Guvernul României, oricare ar fi acela, are obligaþia istoricã, moralã ºi constituþionalã de a negocia cu fermitate ºi consecvenþã toate aspectele litigioase pe care istoria le-a dus în relaþiile româno-ruse. ªi dupã cãderea comunismului, în conºtiinþa colectivã a concetãþenilor noºtri, aceste douã mari probleme de fiinþã ºi demnitate naþionalã au rãmas dureri vii ºi neostoite: Tezaurul ºi Pactul Ribbentrop-Molotov.

Astãzi, P.R.M. supune dezbaterii ºi votului Camerei Deputaþilor o moþiune cu privire la Tezaurul României aflat la Moscova ºi la condamnarea Pactului MolotovRibbentrop ºi a consecinþelor sale. O face ca ºi când P.R.M. este reprezentantul, singurul ºi neînþelesul reprezentant al poporului român, singurul sãu salvator, legatarul interesului naþional ºi vocea unicã a suferinþelor unei istorii frãmântate. Numai cã aceastã voce sunã fals ºi strident. Tot sub aceeaºi siglã, cu aceeaºi voce, dar într-un registru total diferit, nu cu mult timp în urmã, domnii Tudor Vadim Corneliu ºi Saulea Dãnuþ aduceau grave acuze autoritãþilor executive ale statului român, afectând interesul naþional ºi imaginea României într-un moment internaþional fierbinte ºi complicat.

## **Domnul Corneliu Ciontu**

**:**

Ce pueril sunteþi, domnule!

## **Domnul Ioan Onisei:**

Acest cameleonism politic nu poate convinge.

## **Domnul Corneliu Ciontu**

**:**

Nu este misiunea dumitale!

## **Domnul Ioan Onisei:**

Ipocrizia acestei moþiuni este vãditã. Noi, reprezentanþii Partidului Democrat, nu vom vota aceastã moþiune.

## **Domnul Corneliu Ciontu**

**:**

Foarte bine!

## **Domnul Ioan Onisei:**

Votul nostru va fi un vot împotriva extremismului, a terorismului ºi cameleonismului în politicã. P.R.M. nu are dreptul moral la aceastã moþiune.

**Domnul Corneliu Ciontu**

**:**

Cine stabileºte aceasta?!

## **Domnul Ioan Onisei:**

Nu vom vota moþiunea. Cererea cuprinsã în moþiunea P.R.M., de organizare a unui referendum în problema Tezaurului este de-a dreptul stupidã, este inacceptabil sã supui referendumului interesul naþional.

Onorat auditoriu,

Partidul Democrat a fost primul partid politic care a criticat în termeni categorici intenþia Guvernului Nãstase de a încheia Tratatul de bazã româno-rus fãrã a mai pune condiþia restituirii Tezaurului ºi denunþãrii Pactului Ribbentrop-Molotov.

Retrocedarea tezaurului reprezintã categoric un drept legitim al poporului român ºi trebuie respectat ºi susþinut de Guvern. Guvernul Nãstase, în condiþii istorice în care relaþiile internaþionale ºi cele bilaterale sunt favorabile, trebuie sã aibã tãria ºi demnitatea sã invoce ºi sã cearã în negocierile cu Moscova reglementarea acestui diferend, ca ºi denunþarea Pactului Ribbentrop-Molotov.

Partidul Democrat a criticat ºi criticã inconsecvenþa politicii Cabinetului Nãstase cu privire la promovarea interesului naþional. Pe de o parte, Guvernul României acceptã, potrivit regulilor dreptului internaþional, sã plãteascã Suediei o datorie veche de peste 70 de ani, dar, pe de altã parte, dã dovadã de inconsecvenþã, fãcând, iatã, posibilã darea în spectacol a aliatului cousanguin al P.S.D., P.R.M.-ul.

Demersul Partidului Democrat este unul de sorgine naþionalã, iar nu naþionalistã. Demersul nostru este în favoarea interesului naþional, pentru a cãrui slujire înþelegem sã facem o opoziþie responsabilã ºi pentru a cãrui promovare suntem gata la o conlucrare corectã ºi temeinicã.

Partidul Democrat se pronunþã pentru relaþii de parteneriat economic ºi politic cu Rusia pentru încheierea Tratatului de bazã româno-rus, dar nu în orice condiþii ºi în special nu prin renunþarea la cererile legitime ale poporului român, restituirea Tezaurului ºi denunþarea Pactului Ribbentrop-Molotov.

Niciodatã noi, parlamentarii Partidului Democrat, nu vom vota ratificarea unui tratat care sã nu conþinã clauzele sau protocoalele necesare soluþionãrii celor douã mari probleme litigioase.

Vã mulþumesc pentru atenþie!

## **Domnul Valer Dorneanu:**

Acceptaþi aplauzele, stimate coleg?

Reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului Democrat a vorbit 8 minute.

În continuare, v-aº permite, pentru cã de la cele douã grupuri mari sunt foarte mulþi înscriºi, sã mai intercalãm puþin ºi sã-i dãm cuvântul ºi doamnei Mitzura Arghezi. ## **Domnul Corneliu Ciontu**

**:**

Finalizaþi odatã!

Rãmâneþi în final singuri, mai exact noi, ºi nu dorim acest lucru, sã tragem noi concluziile.

## **Doamna Mitzura Domnica Arghezi:**

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor,

Dupã cum vã este cunoscut, în aceste zile s-au purtat numeroase ºi interminabile discuþii despre Tratatul cu Rusia. Ceea ce ne îngrijoreazã însã în mod deosebit este intenþia reprezentanþilor puterii, cei care negociazã direct încheierea acestui tratat de a accepta propunerile pãrþii ruse de a se renunþa la revendicarea Tezaurului României lãsat în 1916-Õ17 în pãstrare la Moscova ºi la condamnarea în textul tratatului a Pactului Molotov-Ribbentrop.

Trebuie sã recunoaºtem cã situaþia în care se aflã negociatorii români este una delicatã, dificilã chiar. Realizãm cã sunt ºi presiuni externe din partea marilor puteri, la care se adaugã ºi dorinþa României de integrare în Uniunea Europeanã ºi NATO, însã toate acestea nu pot ºi nu trebuie sã determine diplomaþia româneascã sã lase problema Pactului Molotov-Ribbentrop ºi a Tezaurului la discreþia pãrþii ruse ºi sã accepte semnarea unui tratat de bazã cu Moscova în condiþii umilitoare, renunþând de bunãvoie la Tezaur. Aici este vorba în primul rând de demnitatea poporului român, care nu a uitat ºi nu va putea uita niciodatã rãpirea Basarabiei ºi a Bucovinei de Nord ºi nu va renunþa nicicând la Tezaur, chiar dacã vom fi nevoiþi sã negociem timp îndelungat.

Oare actuala putere a ºi uitat ruºinosul tratat înrobitor pe care Emil Constantinescu ºi fosta coaliþie l-a semnat cu Ucraina? Dupã câte ne amintim, la vremea respectivã, P.D.S.R, actualul P.S.D., nu a încetat nici o clipã sã-l denunþe, obþinând capital politic din aceasta. Cum de s-a ajuns ca poporul român sã fie pus iarãºi într-o situaþie umilitoare? Chiar sã nu fie posibil ca interesul naþional sã primeze în faþa celui politic ºi de imagine? Suntem convinºi cã se poate, numai sã existe voinþa necesarã.

Cred cã nu mai este nevoie sã vã reamintesc toate demersurile întreprinse de-a lungul anilor de reprezentanþii diplomaþiei româneºti pentru recunoaºterea existenþei Tezaurului la Moscova ºi a dreptului statului român asupra lui, de asemenea, încununate de un succes parþial în anul 1956, când ne-a fost restituitã o parte din Tezaur.

Tatãl meu, scriitorul Tudor Arghezi, a fãcut parte din delegaþia românã care s-a deplasat la Moscova pentru preluarea pãrþii din Tezaur ce ni se restituia. Eu l-am însoþit pe tata în aceastã cãlãtorie ºi am avut privilegiul de a fi martorã la imensa bucurie ºi satisfacþie a delegaþiei române. De altfel, Tudor Arghezi ºi-a notat ºi a fãcut publice gândurile ºi sentimentele încercate: ”La 16 ani, acum 60 de ani, am revãzut-o ultima oarã la Bucureºti, _Cloºca cu pui._ Acum am întâlnit-o la Moscova, la Kremlin. Am vãzut cu ochii mei, am pipãit cu degetele mele.Ò

## Stimaþi colegi,

Oare nu vã pune pe gânduri faptul cã în condiþiile politice existente în anii 1950-Õ60 diplomaþia româneascã a reuºit acel formidabil succes, când o parte, chiar dacã o micã parte a Tezaurului s-a întors acasã, iar noi, astãzi, sã nu fim în stare sã negociem în mod demn acest tratat ce urmeazã sã-l semnãm cu Rusia?! De unde atâta lipsã de verticalitate ºi de disponibilitate pentru renunþarea la ceea ce ne aparþine, care a fost recunoscut de mai multe ori cã ne aparþine?

Noi, de la Partidul România Mare, nu vom înceta nici o clipã sã aducem la cunoºtinþa opiniei publice demersurile noastre, încercând sã convingem pe cei desemnaþi sã poarte negocierile de marea lor responsabilitate, de obligaþia ce le revine de a nu renunþa nici mãcar la un fir de aþã din Tezaurul depus spre pãstrare în Rusia.

Vã mulþumesc.

Din partea Partidului Liberal, domnul Crin Antonescu.

## **Domnul George Crin Laurenþiu Antonescu:**

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

## Domnilor miniºtri,

Aº remarca mai întâi cã în faþa acestei moþiuni suntem într-o situaþie oarecum inuzualã, în sensul cã ea nu are în vedere un gest politic, un act, o mãsurã politicã deja consumatã a Guvernului sau a unui partid, ci este mai degrabã întoarsã cãtre o chestiune de principiu ºi urmãreºte sã instituie practic, prin adoptarea ei, un mandat pentru viitor pentru Guvern, pentru negociatorii Ministerului de Externe.

Din acest motiv, am crezut ºi credem în continuare cã, de aceastã datã, cel puþin, discuþia ar trebui sã capete mai puþine accente polemice ºi, în orice caz, din punctul nostru de vedere, al liberalilor, discutarea, dezbaterea acestei moþiuni ºi votul în legãturã cu ea nu înseamnã un vot alãturi de un partid ºi împotriva altuia, înseamnã un vot în sprijinul sau împotriva Guvernului, ci este, încã o datã, un vot de principiu.

În al doilea rând, sã remarcãm cã nimeni Ð ºi mã bucurã acest lucru, nici nu-mi imaginam altfel Ð nu pune în discuþie în esenþã legitimitatea a ceea ce textul acestei moþiuni ºi noi toþi susþinem de foarte multã vreme, ºi anume drepturile istorice ale României asupra unor chestiuni Ñ Tezaurul, necesitatea denunþãrii Pactului Ribbentrop-Molotov Ñ, ci se pune, vãd, în cursul acestei dezbateri, în discuþie oportunitatea aducerii în discuþie a Parlamentului, printr-o moþiune a acestei probleme ºi a adoptãrii ei sau nu.

În fine, sã spun, în al treilea rând, cã de aceastã datã, pentru noi, principiul oricum valabil cã primeazã conþinutul unei moþiuni în faþa iniþiatorilor lui, de aceastã datã pentru noi este ºi mai puternic acest lucru. Deci discutãm despre moþiune deoparte de tot ceea ce ne separã, ºi ne separã aproape totul, de iniþiatorii ei, pentru cã, aºa cum spuneam, nu credem cã este loc de polemicã, noi nu vom da citire unui foarte lung ºir de citate din fruntaºii de ieri ºi de azi ai partidului, astãzi, de guvernãmânt, în comparaþie fiind atitudinea Domniilor lor atunci când se discuta ºi atunci când s-a încheiat ºi s-a ratificat Tratatul cu Ucraina ºi cel cu Rusia. Nu aceasta este important. Important este sã discutãm ºi sã precizãm astãzi punctul de vedere al nostru referitor la o problemã care existã, ºi anume aceastã moþiune.

Raþiunile de oportunitate sau de inoportunitate care s-au adus aici se reduc în principal la douã, ºi anume ni se spune cã nu ar fi tocmai oportun sã discutãm aceastã chestiune ºi mai ales sã ne pronunþãm favorabil asupra ei tocmai acum, în cursul negocierilor, pentru cã existã un context internaþional, pentru cã, se lasã sã se înþeleagã, interese la fel de mari, ºi este adevãrat, ale României, cum sunt cele de integrare, ar putea fi primejduite de neîncheierea la timp a unui tratat cu Rusia.

Partidul Naþional Liberal ºi-a afirmat întotdeauna, cu toatã hotãrârea, poziþia în legãturã cu faptul cã România trebuie sã aibã relaþii cât mai bune posibil cu Rusia, în consecinþã, cã este de dorit încheierea cât mai grabnicã ºi mai trainicã a unui tratat bilateral ºi, de asemenea, am afirmat ºi afirmãm cã relaþia cu Rusia trebuie sã fie un obiectiv prioritar al politicii externe a României în timpul oricãrui guvern.

De asemenea, se cunoaºte foarte bine poziþia consecventã, fãrã excepþie, a Partidului Naþional Liberal, pentru ca interesele de integrare ale României, primordiale în acest moment, sã fie respectate. Nu pot ºi nu putem accepta însã ca aici sã se aducã acuzaþia cã discutarea acestor probleme în Parlamentul României afecteazã interesele naþionale.

Nu putem crede cã tãcerea la nesfârºit asupra unor interese naþionale româneºti, care sunt peste conjuncturã ºi care nu contravin altor interese la fel de importante, poate sã fie o atitudine pentru România.

Comunitatea internaþionalã, structurile europene, euroatlantice nu pot ºi nu avut niciodatã de gând sã interzicã României apãrarea drepturilor sale esenþiale. Nu pot ºi nu au avut niciodatã de gând sã interzicã României pãstrarea ºi apãrarea unei identitãþi fãrã de care integrarea nu are sens, în nimic ºi niciodatã.

Tezaurul despre care discutãm, ºtim foarte bine toþi, nu are numai ºi nu are în primul rând o valoare materialã. El are o valoare de patrimoniu, are o valoare istoricã ºi are o valoare de identitate. Nu insist asupra faptului dacã era sau nu oportunã discutarea acestei moþiuni. Ne aflãm însã în faþa ei ºi ea, în esenþã, afirmã, dincolo de pasaje discutabile ºi dincolo de nuanþe care poate nu ne plac, dincolo de faptul categoric cã iniþiatorii, politiceºte, nu ne plac, ea pune o problemã foarte clarã: Parlamentul României este invitat sã se pronunþe dacã pentru România poate sã existe tratat cu Rusia fãrã menþionarea problemei Tezaurului ºi fãrã denunþarea Pactului Ribbentrop-Molotov ºi, dincolo de orice speculaþii, trebuie sã rãspundem prin _da_ sau _nu_ la aceastã chestiune.

Rãspunsul Partidului Naþional Liberal este cât se poate de categoric ºi acesta este motivul pentru care vom vota pentru adoptarea acestei moþiuni.

Adoptarea acestei moþiuni înseamnã de fapt sã spunem, inclusiv negociatorilor noºtri, cã este absolut prioritar pentru România într-un tratat cu Rusia ca cele douã probleme sã fie menþionate. Þine de identitatea noastrã, nu cred cã negociatorii noºtri nu aveau de gând sã facã tot ceea ce le stãtea în putinþã pentru a atinge aceste obiective ºi nu vãd de ce o pronunþare clarã a Parlamentului României asupra acestei chestiuni i-ar putea încurca.

În fine, închei, spunând câteva cuvinte referitoare la faptul cã, într-adevãr, perspectiva jocului politic intern este o premierã, faptul cã noi vom vota o moþiune iniþiatã de Partidul România Mare, partid faþã de care avem ºi pãstrãm o distanþã politicã maximã. Se poate discuta, aºa cum s-a fãcut aici despre voce, ºi putem cãdea de acord cã falseazã deseori. Nu ne intereseazã acum însã vocea, ne intereseazã melodia ºi Partidul Naþional Liberal nu poate sã nu fie consecvent cu propriile sale demersuri începute încã din 1990 în aceste chestiuni exact cu deputaþii Dan Amedeo Lãzãrescu, cu deputaþii Puiu Haºotti ºi Adrian Mogoº, mai recent, cu hotãrârea pe care Consiliul naþional al Partidului Naþional Liberal o are expres în aceastã chestiune, în luna mai a acestui an.

În fine, ultimul nostru argument este urmãtorul: nu putem sã credem cã Parlamentul României va respinge aceastã moþiune, indiferent cine a iniþiat-o, pentru cã aº vrea sã avem în vedere care este consecinþa, în momentul în care nu mai avem de-a face cu iniþiativa unui grup politic, ci cu o hotãrâre a întregului Parlament, care nu considerã cã aceste probleme pot fi lãsate din vedere de România la încheierea unui tratat cu Rusia. Din toate aceste motive, aºa cum spuneam, ºi cu convingerea cã nu facem decât sã fim consecvenþi cu ceea ce Partidul Naþional Liberal de mult mai multã vreme decât orice alt partid politic existent azi în România face, votãm pentru ideile mari care þin de identitatea naþionalã ºi care trebuie sã se regãseascã, înainte de toate, în acest Tratat bilateral cu Rusia.

Vã mulþumesc.

Aþi vorbit 9 minute, domnule deputat. Din partea Grupului P.S.D., dupã cum v-am spus, pentru a mai alterna ºi a evita aglomerarea finalã, îl invit pe domnul deputat Constantin Niculescu, membru al Comisiei pentru politicã externã.

Vã mulþumesc. Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor miniºtri, Doamnelor ºi domnilor colegi,

Sigur cã problematica discutatã astãzi este deosebit de importantã ºi aparþine istoriei trecute ºi de ce sã nu credem cã ºi viitoare a neamului românesc. Naþiunea românã ºi-a dorit un Parlament. ªi are o Constituþie. Tratatele politice cu statele lumii nu au alt rol decât sã statueze acele relaþii bune, relaxante ºi de colaborare, dar reciproc avantajoase. Din acest ultim punct de vedere, trebuie sã recunoaºtem deschis cã orice negociere se face bilateral, dar cu idei, sigur, posibil unilaterale, fiecare vine cu ideile sale.

Astãzi, dorim aici, în Parlamentul României, ca reprezentanþii Guvernului, negociatorii noºtri sã înceapã aceste tratative de negociere cu un punct de vedere fix, inflexibil, stabilit de cea mai înaltã ºi reprezentativã instituþie a poporului ºi unica autoritate legiuitoare a þãrii, care este Parlamentul României.

Acuzaþiile mai mult sau mai puþin voalate cã... ºi, sigur, citez din moþiune: ”în acest moment, conform celor declarate de cãtre reprezentanþii puterii...Ò sau, din nou citez: ”se acrediteazã ideea cã Guvernul de la Bucureºti a acceptat...Ò º.a.m.d., cum scrie în moþiune Ñ cred cã reprezintã false justificãri pentru politicianismul destul de ieftin pe care-l degajã aceastã moþiune.

În temeiul art. 108 din Constituþie, citez din nou: ”Guvernul rãspunde politic numai în faþa Parlamentului pentru întreaga sa activitateÒ, iar la art. 50 din aceeaºi Constituþie se prevede în alin. 1 cã ”fidelitatea faþã de þarã este sacrãÒ, iar în alin. 2: ”Cetãþenii cãrora le sunt încredinþate funcþii publice (deci reprezentanþii Guvernului) rãspund de îndeplinirea cu credinþã a obligaþiunilor ce le revin...Ò º.a.m.d. Constituþia delimiteazã exact ce trebuie sã facã un cetãþean învestit cu asemenea demnitate.

Am ascultat aici o declaraþie guvernamentalã a unui membru marcant al Guvernului Adrian Nãstase, respectiv domnul ministru Mircea Geoanã, care, la tribuna Camerei Deputaþilor, a declarat cu responsabilitate cã nu vom asista la ”abdicãri de la demnitateÒ ºi nu se vor accepta ”prevederi pãgubitoareÒ. Acest punct de vedere reprezintã un adevãrat angajament guvernamental în faþa Parlamentului. Sã nu facem abstracþie de faptul cã, din nou citez un alineat: ”Guvernul, potrivit Programului sãu de guvernare acceptat de Parlament, asigurã realizarea politicii interne ºi externe a þãrii.Ò

A fixa astãzi un punct de vedere al Parlamentului, înainte de negocieri, cred cã, pe lângã faptul cã ne afirmãm un punct de vedere înainte de a avea dreptul de a ne pronunþa asupra ratificãrii unui tratatÉ care, iatã, cã nu existã.

În altã ordine de idei, noi ratificãm, respingem sau solicitãm renegocierea, dar în nici un caz nu cred cã trebuie sã îngreunãm unele negocieri ºi sã pornim la negocieri cu un fel de dictat parlamentar transparent, pentru cã acesta este Parlamentul, ºi care nu face altceva decât sã punã în gardã, cum se spune, partea negociatoare corespondentã.

Iatã de ce credem noi, Partidul Social Democrat, cã aceastã acþiune este neavenitã în acest moment ºi nu face altceva decât sã îngreuneze acþiunile de politicã externã ale României.

Aº vrea sã vã reþin atenþia cu un citat, din nou, din moþiune: ”Protocolul secret la Pactul Molotov-Ribbentrop nu a intrat legal în vigoare, deoarece nu a fost ratificat niciodatã de cãtre pãrþile semnatare, pentru a nu i se dezvãlui conþinutul. Prin urmare, el a fost ºi a rãmas nul ºi neavenit.Ò

Când suntem serioºi? Când îl declarãm nul ºi neavenit sau când va trebui sã cerem în mod expres, numai unei pãrþi semnatare, sã-l declare ºi ea nul?

Sigur cã aici intervin procedurile de negociere ºi, iertat sã-mi fie, doamnã Mitzura Arghezi, vã citez: Dacã tot aþi fost împreunã cu tatãl dumneavoastrã la Moscova ºi aþi adus parþial Tezaurul, de ce nu l-aþi luat pe tot, pentru cã acum nu mai aveam motive de discuþie?

Vã mulþumesc.

Aþi vorbit 6 minute, domnule deputat.

Domnule preºedinte, vã rog, am drept la replicã!

Drepturile la replicã se dau la urmã sauÉ?

Acum, vã rog, domnule preºedinte!

Poftiþi!

## **Doamna Mitzura Domnica Arghezi:**

Vã mulþumesc.

Stimaþi colegi,

Eu am vorbit la modul general.

Dacã domnul deputat Niculescu mã face atentã de ce nu l-am luat, îi las dânsului plãcerea de a lua trei sferturi, cât a mai rãmas în Rusia.

Are cuvântul domnul deputat BorbŽly, în numele Grupului parlamentar al U.D.M.R.

Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor miniºtri,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

La discutarea moþiunii prezentate de Grupul parlamentar al Partidului România Mare trebuie sã discutãm douã aspecte: unul procedural, altul în ceea ce priveºte fondul problemei.

Dacã ne referim la aspectul procedural, Constituþia este foarte clarã. În art. 91 se precizeazã cã Preºedintele þãrii încheie tratate internaþionale în numele României, negociate de Guvern ºi le supune spre ratificare Parlamentului. Deci, în acest moment, pentru cã moþiunea este clar legatã de Tratatul bilateral între România ºi Rusia, moþiunea este inoportunã, prematurã ºi lipsitã de obiect. ªi, adaug, este ºi periculoasã din punct de vedere al mesajului, pentru cã ºi adoptarea ºi respingerea moþiunii se poate interpreta în fel ºi chip.

Punctele înºirate la sfârºitul moþiunii înseamnã o imixtiune clarã a Legislativului în atribuþiile exclusive ale Executivului. Dând dispoziþii imperative, totodatã se propune un referendum care excede cadrul legal în legãturã cu aceastã problematicã.

Deci consider cã, din punct de vedere procedural, moþiunea nu este în conformitate cu prevederile Constituþiei.

În ceea ce priveºte fondul problemei, consider cã în perioada actualã încheierea de tratate bilaterale cu þãrile vecine sau þãri importante din jur este beneficã pentru stabilitatea regiunii ºi în ceea ce priveºte procesul de integrare a respectivelor þãri.

Deci, în conformitate cu legislaþia în vigoare, trebuie lãsat Guvernul României sã înceapã negocierile cu Guvernul Rusiei ºi Parlamentul sã-ºi exercite atribuþiile în conformitate cu prevederile Constituþiei.

Ca urmare, Grupul parlamentar U.D.M.R. va vota împotriva moþiunii înaintate de Grupul parlamentar al Partidului România Mare, ca fiind inoportunã, prematurã ºi lipsitã de obiect.

Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc, domnule deputat.

Aþi vorbit trei minute.

Din partea Grupului P.R.M., dau cuvântul domnului deputat Radu Ciuceanu.

## **Domnul Radu Ciuceanu:**

Domnule prezident,

Doamnelor ºi domnilor miniºtri,

Doamnelor ºi domnilor colegi,

De câþiva ani, nu buni, ci rãi, conducãtorii politici asistaþi de istorici de serviciu au renunþat, din motive conjuncturale, la drepturile noastre istorice.

Astãzi, din nou se încearcã, cu prilejul negocierii unui tratat cu Rusia, cu Federaþia Rusã, condiþionat de Moscova, renunþarea de cãtre partea românã la legitima ºi mult întârziata retrocedare a Tezaurului strãmutat ºi la condamnarea Pactului Molotov-Ribbentrop.

Se ºtiu prea bine condiþiile dramatice ale anului 1916, în iarna aceea teribilã, ºi din vara anului 1917, când statul român, ameninþat cu desfiinþarea, a fost obligat sã-ºi depoziteze peste graniþã Ð ºi aici uitãm! Ð cu garanþia Franþei ºi Angliei, garanþii care ulterior Ñ ºi mã adresez colegilor mei istorici Ñ au fost infirmate, în 1919-1920. Dar nu este prima oarã când marile puteri uitã.

Este de neimaginat pentru politica externã a unui stat sã se renunþe ºi sã se treacã la pasivul istoriei ceea ce reprezintã o realitate de drept a unei naþiuni.

Este de neconceput, iarãºi, de a semna ca bunuri de patrimoniu inestimabile, care reprezintã aportul propriu al unui popor la cultura ºi civilizaþia universalã, sã fie deþinute în mod abuziv de alt stat ºi este deopotrivã o încãlcare flagrantã a normelor de drept internaþional ca puterea politicã a unui stat sã sechestreze bunuri ale altui stat, pe care acesta din urmã le încredinþase pentru pãstrare ºi protejare în calitate de prim aliat, ceea ce era Rusia Imperialã în 1916 ºi în vremurile acelea de restriºte ale rãzboiului.

De altfel, avem o confirmare într-un Consiliu al comisarilor poporului, când se recunoaºte existenþa acestui Tezaur ºi proprietatea Statului Român.

Tezaurul semnificã o avuþie, dar nu o avuþie oarecare, constituitã din bijuterii, valutã, aur, argint, aºa cum se regãsesc, inclusiv acestea, în cantitãþi mari în Tezaurul românesc încredinþat Moscovei. În cazul nostru, este o sumã de valori inestimabile, spirituale ºi culturale, create de-a lungul timpului ºi de oamenii acestui pãmânt, pe care nimeni ºi nimic nu poate sã le plaseze într-o iluzorie, sã-i zicem, soluþionare ulterioarã.

Ansamblul pieselor care constituie acest Tezaur este însãºi o parte a istoriei neamului nostru, care îi dã identitate inconfundabilã ºi care trebuie recuperat, nu lãsat în mâini strãine. Renunþând la el, renunþãm de fapt la însuºi trecutul nostru istoric, la ceea ce este reprezentativ în civilizaþia ºi cultura româneascã, la munca ºi avuþia înaintaºilor, investiþia în bunuri de patrimoniu.

Acestea sunt temeiurile pentru care problema Tezaurului trebuie sã se regãseascã în Tratatul cu Rusia într-o formulã clarã ºi explicitã, ºi nu eludatã. Plasarea problemei Tezaurului în zone adiacente Tratatului cu Rusia este de naturã sã amâne sine die soluþionarea ei. Confiscarea trecutului istoric al neamului reprezentat de valorile spirituale ºi culturale ale Tezaurului naþional este de neconceput atât pentru generaþia noastrã, cât ºi pentru cele care vor veni.

În final, aº vrea sã mai adaug sã nu se ignore ºi sã se dea uitãrii loialitatea Guvernului Regal Român în toamna anului 1939, când, în ciuda unor presiuni naziste, cu consecinþe grave pentru noi în vara anului 1940, Guvernul României a admis tranzitarea întregului Tezaur al statului polonez.

ªi atunci au fost, domnilor, presiuni; ºi atunci au fost interese, dar a existat o onoare a unui stat. E drept, plãtite scump mai târziu.

În ceea ce priveºte Pactul Molotov-Ribbentrop, atitudinea Federaþiei Ruse se considerã cel puþin stranie, dacã nu chiar cinicã, acceptând condamnarea lui faþã de þãrile baltice ºi pãstrând o tãcere, sã zic aºa, evazivã faþã de România. De ce oare? De ce oare, domnilor deputaþi? De ce oare, domnilor miniºtri?

Vã mulþumesc.

Aþi vorbit 4 minute, stimate coleg.

Din partea Grupului parlamentar al minoritãþilor naþionale, are cuvântul domnul deputat Dorel Dorian.

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

Consider o datorie de conºtiinþã sã spun aceste câteva cuvinte. Nu cred cã existã parlamentar sau grup parlamentar care sã nu fie convins de faptul cã rãmâne veºnic în proprietatea noastrã Ð recunoscutã sau nu de alþii Ð Tezaurul ºi cã nu vom fi niciodatã de acord cu toate tezele acelui tratat, acele discuþii, înþelegeri. Nu pot sã-l numesc tratat, pentru cã înþelegerea RibbentropMolotov n-a fost ratificatã niciodatã de nimeni, nici de Germania, nici de Rusia.

Deci aceea este o înþelegere nulã. Noi îi dãm mai multã importanþã decât meritã. Ea nu are nici o calitate în faþa istoriei, chiar dacã prin efectele ei directe ºi indirecte am pierdut teritorii.

Eu cred cã trãim un moment în care avem toate temeiurile sã avem încredere în diplomaþia româneascã ºi în actuala politicã a Guvernului pe tãrâm extern, care are un singur scop, ºi mare, ºi important, ºi decisiv pentru România, chiar în salvarea Tezaurului în perspectivã ºi chiar în nerecunoaºterea acelor înþelegeri neoficiale Ribbentrop-Molotov, intrarea noastrã în NATO ºi în Uniunea Europeanã.

Eu nu cred cã trebuie sã slãbim poziþia celor care vor discuta acest tratat. Ei trebuie sã ºtie acest punct de vedere al nostru, sã cunoascã ºi Declaraþia P.R.M.-ului, sã ºtie cã cei care discutã din partea noastrã reprezintã poziþia noastrã ºi au încredere, au o autoritate. Dupã cum cred cã vor înþelege cã, prin respingerea acestei moþiuni, nu ne dezicem de idei ale acestei moþiuni care, am spus de la început, ca cetãþeni ºi fii ai României, nu ne vom dezice în substanþã nici dupã moartea noastrã, ºi nici dupã moartea copiilor copiilor noºtri. Acestea rãmân româneºti în substanþa lor. ªi România va exista ºi va lupta pentru ele.

Eu, personal, sigur, am spus-o ºi la Comisia de politicã externã, sunt împotriva moþiunii care are acest singur plus, cã avertizeazã asupra unei poziþii, dar riscã în acelaºi timp sã aducã ideea unora: Vezi, nici Parlamentul nu va sprijini!

Eu cred cã discuþia, în ultimã instanþã, de moment trebuie sã-ºi aibã beneficiul, dupã cum respingerea moþiunii trebuie sã fie o chestiune cã am atins acel nivel de culturã diplomaticã, acel nivel de relaþii de înþelegeri internaþionale, cã ºtim cum se poate obþine un drept Ñ numai prin întãrirea autoritãþii statului ºi a politicii.

Eu, mãrturisesc, cu plãcere am aflat cã Preºedintele þãrii, la Varºovia, a rediscutat cu Preºedintele Ucrainei niºte poziþii legate de împãrþirea teritoriului marin ºi subacvatic ºi alte lucruri care ne aparþin.

Considerând, deci, patriotismul egal, pentru cã suntem egali ºi nu existã unii care sunt mai egali ºi mai ºtiutori decât alþii, considerându-ne egali ºi asumându-ne în mod egal responsabilitãþile pentru prezentul ºi viitorul þãrii, fãrã sã insinuez nimic la adresa acestei declaraþii politice, pe care o consider bine intenþionatã ºi stimabilã, voi vota împotriva moþiunii.

Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Merce Ilie.

## **Domnul Ilie Merce:**

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor colegi,

Partidul România Mare a iniþiat aceastã moþiune din dorinþa de a-i împiedica pe actualii guvernanþi sã sãvârºeascã o faptã ireparabilã, de o gravitate excepþionalã, sinonimã cu trãdarea de þarã.

Da, domnilor colegi, a renunþa la consemnarea în preconizatul Tratat româno-rus a dreptului inalienabil ºi imprescriptibil al României la Tezaur, la avuþia de o valoare materialã ºi spiritualã, care nu poate fi exprimatã în cifre, înseamnã a sãvârºi un act de trãdare a intereselor fundamentale ale statului român, a face deliberat jocul unei puteri strãine.

Drepturile imprescriptibile asupra Tezaurului României sunt oglindite în acte oficiale semnate de reprezentanþii celor douã pãrþi în anii 1916 ºi 1917, dar ºi în documente ºi mãrturii ulterioare, care recunosc dreptul de proprietate al poporului român asupra Tezaurului. În Protocolul semnat de Guvernul României ºi al Rusiei se garanteazã pãstrarea integralã a valorilor pânã la returnarea proprietarului de drept, România.

Absolut toate guvernãrile, inclusiv cele din perioada comunistã, nu au abandonat Tezaurul, solicitând cu insistenþã Kremlinului retrocedarea lui.

Oare guvernanþii de astãzi, care se pretind patrioþi ºi se declarã preocupaþi de prezentul ºi viitorul þãrii, vor îndrãzni sã sfideze voinþa poporului român ºi sã-l priveze de dreptul sãu inalienabil asupra Tezaurului? Grea rãspundere îºi vor asuma dacã vor sfida voinþa poporului.

Preºedinþia ºi Guvernul folosesc sofisme când încearcã sã ne convingã cã atât problema Tezaurului, cât ºi cea a denunþãrii odioasei înþelegeri între doi mari tâlhari ai secolului XX Ð Hitler ºi Stalin Ð, semnate în august 1939 de valeþii lor de Curte Ð Ribbentrop ºi Molotov Ñ, nu vor fi abandonate, ci vor fi rezolvate ulterior semnãrii Tratatului politic româno-rus. Nu este decât praf aruncat în ochii credulilor.

Noi, cei din P.R.M., respingem asemenea diversiuni, fiind convinºi cã, dacã cele douã probleme menþionate vor fi lãsate în afara tratatului, ele nu-ºi vor mai gãsi rezolvarea niciodatã.

Avem exemplul recent cu Ucraina care, deºi s-a angajat în afara tratatului, nu în cadrul lui, sã poarte tratative cu partea românã în legãturã cu Insula ªerpilor, ignorã acea înþelegere, trecând la exploatarea bogatelor zãcãminte de þiþei din perimetrul insulei.

Este cineva în salã atât de naiv sã creadã cã Moscova va proceda altfel? Îmi place sã cred cã nu.

Dacã cele douã mari probleme nu-ºi vor gãsi rezolvarea prin tratat, înseamnã, fãrã nici un dubiu, cã ele au fost abandonate pentru totdeauna. Tot aºa cum, prin ruºinosul tratat încheiat cu Ucraina ºi semnat de un nedemn preºedinte, au fost abandonate teritorii româneºti, pentru apãrarea cãrora înaintaºii noºtri au dat grele jertfe de sânge.

Parlamentul României nu trebuie sã permitã repetarea unui nou act de trãdare de þarã, ci sã impunã actualilor guvernanþi sã încheie tratatul cu Federaþia Rusã, dar numai dacã în el îºi vor gãsi rezolvarea cele douã probleme vitale pentru România. Renunþãrile ºi ambiguitãþile prezente nu sunt cu nimic justificate, ci, dimpotrivã, dacã se vor concretiza, vor fi sigur condamnate astãzi ºi, mai cu seamã, de generaþiile viitoare, care nu ne vor ierta niciodatã.

În politica externã a României trebuie sã punem stop concesiilor ºi compromisurilor.

În acest moment, Guvernul României trebuie sã promoveze o politicã activã, de naturã a vindeca definitiv rãnile lãsate de istorie pe trupul ºi averea þãrii.

Dacã prietenii occidentali sunt cu adevãrat hotãrâþi sã sprijine eforturile noastre de integrare europeanã, atunci trebuie sã ne susþinã ºi în soluþionarea chestiunilor litigioase cu Rusia sau Ucraina. Fiindcã, într-o mãsurã mai mare sau mai micã, sunt coautori la moºtenirile trecutului, care ne ameninþã prezentul ºi viitorul. Marile greºeli ale istoriei nu mai trebuie repetate.

Vã invit, deci, domnilor colegi, sã votaþi conform intereselor dumneavoastrã patriotice, de existenþa cãrora eu, personal, nu mã îndoiesc.

Vã mulþumesc.

Aþi vorbit 4 minute, stimate coleg.

Are cuvântul domnul deputat Paºcu, din partea P.S.D.-ului.

## **Domnul Ioan Mircea Paºcu:**

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Eu am cerut cuvântul pentru cã, în luarea sa de cuvânt, un distins coleg de la un partid parlamentar a susþinut aici raþiunile pentru care partidul Domniei sale Ð este vorba de domnul Crin Antonescu Ð nu poate sã voteze altfel decât pentru aceastã moþiune simplã.

Vreau sã vã spun cã aceastã luare de poziþie mie mi-a ridicat un semn de întrebare. ªi mã aflu aici pentru a

lãmuri acest semn de întrebare, pe care eu îl consider important, în calitate de parlamentar. ªi, de aceea, lãmurirea sa este la fel de importantã pentru mine, cel puþin, personal.

Acest Tratat Molotov-Ribbentrop, sau cum vrem sã-i spunem, înþelegere ºi aºa mai departe, are, sã spunem, o valoare juridicã în raport cu Rusia, deoarece Rusia este succesoarea Uniunii Sovietice, ºi va trebui sã ne uitãm în ce mãsurã Uniunea Sovieticã însãºi, la momentul respectiv, dacã nu mã înºel, prin decembrie 1989, nu a fãcut un pas în aceastã privinþã. Va trebui sã verificãm aceastã chestiune, pentru cã, dacã noi o ridicãm în momentul de faþã, va trebui sã ºtim ºi ceea ce ni se poate rãspunde. Deci are o valoare juridicã, sã spunem, în raport cu Rusia, întrucât este succesoarea Uniunii Sovietice, dar toate consecinþele practice se regãsesc în raporturile cu vecinii noºtri direcþi, ºi mai ales cu Ucraina.

ªi atunci, semnul meu de întrebare este urmãtorul: pe vremea când Tratatul cu Ucraina a fost propus Parlamentului ºi votat, înþeleg cã partidul respectiv avea o poziþie cu totul alta decât cea manifestatã în momentul de faþã, þinând seama de faptul cã acele consecinþe practice se manifestau ºi se manifestã în raport cu Ucraina.

Mai mult decât atât: ºi metodologia care se încearcã a fi aplicatã astãzi este exact cea care a fost aplicatã în cazul Ucrainei, respectiv problemele mai delicate au fost lãsate pentru negociere ulterioarã, aºa cum se întâmplã în momentul de faþã Ñ ºi în momentul de faþã încercãm sã descurcãm aceste iþe Ñ, iar acum, când propunem aceeaºi metodologie, Partidul Naþional Liberal se opune.

Acesta este semnul meu de întrebare: când putem sã luãm cunoºtinþã de adevãrata poziþie a Partidului Naþional Liberal în aceastã privinþã?

Mai mult decât atât, vreau sã spun cã Tratatul cu Rusia nu este încheiat, cel cu Ucraina fusese încheiat.

De asemenea, ºtiþi foarte bine cã toate þãrile care au fost admise în NATO în 1997 au încheiat anterior acestui moment Tratatul cu Rusia. Partidul Naþional Liberal ne spune cã este pentru intrarea noastrã în NATO, or cred cã ºtie cã în momentul respectiv aceastã chestiune se va ridica ºi va avea consecinþe. ªi aici iarãºi am un semn de întrebare: sprijinã sau nu sprijinã intrarea noastrã în NATO?

ªi, în sfârºit, aº vrea sã ºtiu cum se poate materializa aceastã propunere de a menþine deschisã problema consecinþelor Tratatului Molotov-Ribbentrop, þinând seama de faptul cã trãim într-o Europã dominatã de Helsinki, care considerã problemele teritoriale închise. Iarãºi nu avem un rãspuns din partea Partidului Naþional Liberal, cum n-am avut nici atunci când am întrebat în cazul Tratatului cu Ucraina.

Admir, sã spunem, abilitatea politicã a colegului nostru, domnul Crin Antonescu. Dânsul a anticipat cã va fi o micã problemã, în condiþiile în care Partidul Naþional Liberal, care ne solicitã nouã, P.S.D.-ului, sã ne delimitãm clar de colegii de la P.R.M., face de data aceasta un gest politic bulversant: voteazã o moþiune simplã propusã de P.R.M. N-am nimic contra. Moþiunea are valoarea ei, fiecare poate sã judece, nu am absolut nici un fel de problemã cu P.R.M.-ul în aceastã privinþã, însã iar am un semn de întrebare ºi întreb: care este consecvenþa? Adicã, pe de o parte, nouã ni se cere sã ne delimitãm de P.R.M., ºi ni se cere în mod public acest lucru, pe de altã parte însã, iatã cã la prima ocazie, când P.R.M.-ul iniþiazã o acþiune mai mare împotriva Guvernului, îi gãsim pe colegii noºtri liberali sprijinind total aceastã acþiune.

Eu cred cã sunt câteva semne de întrebare care meritã... Eu, cel puþin, aºtept o explicaþie în aceastã privinþã, pentru a vedea care este realmente adevãrata politicã, poziþie ºi linie adoptate de Partidul Naþional Liberal.

Eu sper cã nu vrea sã fie ca acelaºi gest public, în care un protocol încheiat cu noi a fost distrus în vãzul întregii lumi, la o orã de maximã audienþã, pentru ca, dupã douã sãptãmâni, sã fim acuzaþi cã nu respectãm protocolul respectiv care, iarãºi, este un semn de întrebare ºi la care tot n-am primit rãspuns.

Vã mulþumesc.

Domnul deputat Vãsãlie Moiº, din partea Grupului parlamentar P.R.M.

Am uitat sã vã anunþ: 6 minute a durat intervenþia domnului deputat.

Dupã calculele noastre, mai avem 8 minute, domnule preºedinte. Dar probabil cã nu ni se potrivesc ceasurile.

Nu, nu, nu se pot potrivi. Eu m-am referit la ceasul P.S.D.-ului, care încã merge.

## **Domnul Vasile Moiº:**

Este adevãrat. Acceptãm cã România trebuie sã se orienteze astãzi dupã ceasul P.S.D.-ului, nu contestãm asta.

Asta sper cã nu mi-o decontaþi, totuºi, partea asta de timp.

Domnule preºedinte, Domnilor miniºtri,

Stimaþi colegi,

Doresc sã mã refer strict la câteva chestiuni de ordin juridic. Prima dintre ele: s-a acreditat ideea cã România trebuie sã plãteascã despãgubiri de rãzboi Rusiei, incluzând acest tezaur.

Doresc sã fac, din aceastã perspectivã, douã precizãri: în Convenþia-armistiþiu semnatã la 12 septembrie 1944 de cãtre Lucreþiu Pãtrãºcanu, Dãmãºcanu, ªtirbei ºi Pop cu mareºalul Marinovski, la punctul 11 se prevede _expressis verbis:_ ”Pãrþile sunt de acord ca compensaþiileÒ Ñ cacofonia nu ne aparþine Ñ ”pentru pierderile menþionate sã nu fie plãtite în întregime de România, ci numai în parte, ºi

anume în sumã de 300 de milioane de dolari ai S.U.A., plãtibili în curs de 6 ani în mãrfuri (produse petroliere, cereale, materiale lemnoase, vase maritime ºi fluviale, diverse maºini).Ò

Aceastã prevedere din Convenþia de armistiþiu semnatã la 12 septembrie este preluatã în Tratatul de pace încheiat între România ºi puterile aliate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, care, în partea a V-a, la punctul 1, prevede: ”România va despãgubi Uniunea Sovieticã pentru pierderile cauzate ei prin operaþiuni militare ºi prin ocuparea de cãtre România a teritoriului sovietic, însã, þinând seama de faptul cã România nu numai cã s-a retras din rãzboiul împotriva Naþiunilor Unite, dar a declarat rãzboi Germaniei ºi a dus efectiv rãzboi contra acesteia, s-a convenit cã reparaþiunile pentru pierderile de mai sus nu vor fi efectuate de cãtre România în întregime, ci numai în parte, anume pentru o valoare de 300 de milioane de dolari S.U.A., plãtibili în decurs de 8 ani, de la 12 septembrie 1944, în bunuri (produse petroliere, cereale, lemn, vase maritime, fluviale, utilaj, diverse mãrfuri).Ò

Prin urmare, aceastã discuþie, din punctul nostru de vedere, este inutilã ºi neavenitã; în actele internaþionale semnate de cãtre România cu Guvernul U.R.S.S.-ului, nu se pune problema compensãrii datoriilor de rãzboi cu Tezaurul.

A doua chestiune, legatã de Pactul MolotovRibbentrop. Dupã pãrerea noastrã, problemele teritoriale care decurg din Pactul Ribbentrop-Molotov între România ºi U.R.S.S., respectiv între România, Rusia ºi moºtenitorii U.R.S.S.-ului, n-au fost abordate pragmatic.

Vã rog sã vã aduceþi aminte cã în nota ultimativã sovieticã din 26 iunie 1940 existã doar douã puncte: sã se înapoieze Uniunii Sovietice Basarabia ºi sã se transmitã Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele. Se face trimitere la o hartã care n-a fost remisã o datã cu nota ultimativã, ci ulterior. Guvernul României rãspunde în 27 iunie prin refuz. Vine nota ultimativã din 27Ð28 iunie, noaptea, 1940, când aceastã notã se referã la 5 puncte, fãrã sã facã nici o trimitere la frontiere. Aceastã notã este acceptatã de cãtre Guvernul României în 28 iunie 1940, când se spune _expressis verbis:_ ”Se vede silit sã primeascã condiþiile de evacuare specificate rãspunsului sovietic, fãrã sã facã nici o referire la frontiere.Ò Aºadar, convenþia de armistiþiu de la 12 septembrie 1944, care prevede la punctul 4: ”Se restabileºte frontiera de stat între U.R.S.S. ºi România stabilitã prin Acordul sovieto-român din 28 iunie 1940Ò, nu are nici o justificare, fãcând trimitere la aceastã înþelegere din 28 iunie la care nu s-au discutat probleme de frontierã. Tratatul de pace de la Paris face referire în art. 1 exact la aceastã situaþie. ”Frontierele României indicate pe harta anexatã tratatului de faþã vor fi cele care erau în fiinþã la 1 ianuarie 1941, cu excepþia frontierei româno-ungare care este definitã la art. 2 al tratatului de faþã.Ò De ce am fãcut toate aceste trimiteri? Pentru un motiv foarte simplu. Din punctul nostru de vedere, discuþia pe marginea Tratatului Molotov-Ribbentrop trebuia începutã cu Rusia, respectiv Federaþia Rusã, denunþa Pactul Ribbentrop-Molotov, (el este inexact numit MolotovRibbentrop, de fapt este Pactul Hitler-Stalin) ºi dupã aceea, sigur, cu celelalte succesoare ale fostului U.R.S.S. Facem aici o precizare: exista posibilitatea sã se discute cu Ucraina în 1997 pentru un motiv foarte simplu. Tratatul de Pace de la Paris din 10 februarie 1947 a fost semnat printre altele ºi cu Ucraina. Aºadar, exista posibilitate directã sã se discute problemele litigioase de teritoriu cu Ucraina.

O altã chestiune, tot punctual. Congresul deputaþilor poporului U.R.S.S. din 24 decembrie 1989 condamnã Pactul Molotov-Ribbentrop ºi alte înþelegeri secrete cu Germania ºi a recunoscut cã acestea ”sunt din punct de vedere juridic lipsite de temei ºi valabilitate din momentul semnãrii lor, venind în contradicþie cu suveranitatea ºi independenþa unor state terþe.Ò

ªi o ultimã problemã pe care doresc sã vã o aduc aminte. Avem o declaraþie a Parlamentului României din anul 1991, în care se condamnã Pactul MolotovRibbentrop. Vã citez doar un singur pasaj din aceastã declaraþie din 24 iunie 1991: ”Pactul Molotov-Ribbentrop prin care U.R.S.S. ºi Germania îºi stabileau sferele de interese de la Marea Britanie pânã la Marea Neagrã, hotãrând cu de la sine putere destinele unor state suverane între care ºi România, contravine în mod flagrant principiilor ºi normelor fundamentale ale dreptului internaþional.Ò

Sintetizând ceea ce am spus, moþiunea simplã pe care am depus-o nu se doreºte a îngrãdi Guvernul ºi a-i stabili niºte limite de discuþii, ea se referã strict la douã chestiuni. Prima, Tezaurul ºi a doua, Pactul MolotovRibbentrop.

Din aceastã perspectivã, vã rugãm sã vã pronunþaþi. Vã mulþumesc.

Domnul deputat Crin Antonescu a solicitat dreptul la replicã. Pentru cã dânsul este un om de spirit, aº vrea sã-l provoc puþin ºi sã-i amintesc cã dacã îl provocãm des la replicã îl vom vedea mult mai des în salã.

## **Domnul George Crin Laurenþiu Antonescu:**

Da.

## Domnule preºedinte,

Nici n-aº numi-o replicã. Doar o explicaþie pe care cu toatã simpatia ºi, evident, cu tot respectul o datorez domnului ministru Ioan Mircea Paºcu.

Mie îmi pare rãu, totuºi, cã în contextul în care discutãm niºte chestiuni grave Ñ cu asta este de acord toatã lumea Ð ajungem inevitabil la eterna noastrã polemicã de partid, de partiduleþ.

Eu repet o chestiune de principiu pe care am spus-o aici: cu ocazia dezbaterii acestei moþiuni noi nu acuzãm

Guvernul, nu reproºãm nimic Guvernului, nu-i facem proces de intenþie. Eu am asupra mea, nu cred cã e cazul, citate din Domnia voastrã, domnule ministru, de la Tratatul cu Ucraina.

ªi, în legãturã cu aceastã primã chestiune, care e cea mai importantã, din punctul nostru de vedere, dintre cele pe care ni le-aþi spus Ñ o sã rãspund foarte pe scurt ºi la celelalte, dar asta este cu adevãrat importantã Ñ vreau sã vã spun douã lucruri.

Tratatul cu Rusia nu este acelaºi lucru cu Tratatul cu Ucraina Ñ evident sunt chestiuni comune Ñ, sunt chestiuni care diferã, nu e tot aia. De pildã, argumentul ucrainean, cã Ucraina nu este succesoarea de drept internaþional a fostei Uniuni Sovietice, era destul de greu de combãtut, pe când Rusia este succesoarea în drept internaþional a fostei Uniuni Sovietice care a încheiat Pactul Ribbentrop-Molotov.

De asemenea, în legãturã cu acea împrejurare, dumneavoastrã ºtiþi foarte bine, poate chiar mai bine decât unii dintre cei care fãceau parte din majoritatea parlamentarã de atunci, cã se punea aceeaºi problemã pe care dumneavoastrã o puneþi ºi azi. Pe ºleau ºi pe scurt, sã încheiem Tratatul cu Ucraina cât mai repede ºi, pânã la urmã, oricum, ca nu cumva sã ne periclitãm intrarea în NATO. ªi eu vã spun aici, cu toatã sinceritatea ºi cu toatã onestitatea, chiar dacã admit cã dumneavoastrã aveþi dreptate, noi putem admite cã din aceastã bunã intenþie, cum nici noi nu vã contestãm pe dumneavoastrã, poate cã atunci am greºit. E nevoie sã greºim din nou?

Asta este întrebarea pe care eu v-o pun cu toatã onestitatea ºi când pun aceastã întrebare cred cã este evident cã am renunþat ºi cã n-am avut nici o clipã intenþia sã facem din aceastã dezbatere demagogie ºi politicã de partid.

În legãturã cu intenþiile noastre, dacã vrem sau nu sã inrãm în NATO, daþi-mi voie sã vã rãspund. Nu atât dumneavoastrã personal nu vã îndoiþi de dorinþa noastrã de a intra în NATO, ea era cât se poate de bine consolidatã pe vremea când unii dintre dumneavoastrã, ºi chiar fruntaºi ai partidului, încã încercau sã mai facã respiraþie artificialã Tratatului de la Varºovia.

În al treilea rând, în legãturã cu delimitarea dumneavoastrã sau a noastrã de P.R.M. E adevãrat cã noi v-am cerut sã vã delimitaþi ºi e adevãrat cã vã mai cerem, partidul, în chip oficial, ºi astãzi. Eu, personal, nu v-aº mai cere chestiunea asta, pentru cã ºtiu cã nu avem nici o ºansã. Puteþi sã fiþi sau nu delimitaþi de Partidul România Mare. Pe dumneavoastrã nu vã deranjeazã, puteþi guverna la fel de bine sprijiniþi concomitent de România Mare ºi de U.D.M.R., de NATO ºi de Rusia, de toatã lumea. Nu-i nici un fel de problemã, ºi sã vã dea Dumnezeu gândul cel bun sã guvernaþi bine, nu cum aþi fãcut-o în acest an, pânã acum.

Repet, în ceea ce ne priveºte pe noi, cã n-am votat astãzi o moþiune pro sau contra Partidul România Mare, nici nu cred cã este nevoie, nu suntem cu vreo muscã pe cãciulã, sã povestesc din nou, aºa cum am spus, cã distanþa politicã dintre noi ºi P.R.M. a fost ºi rãmâne maximã. Dar nici dumneavoastrã nu trebuie sã trãiþi cu iluzia cã din cauza acestei distanþe dumneavoastrã veþi putea sãvârºi niºte greºeli grave de guvernare pe motivul cã niciodatã noi nu vom vota alãturi de România Mare sau România Mare alãturi de noi.

Vã mulþumesc.

Domnul deputat Ionel Olteanu.

## **Domnul Ionel Olteanu:**

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,

## Domnilor miniºtri,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Astãzi trãim într-o lume a interdependenþelor economice, sociale ºi nu în ultimul rând politice. Este aproape o tautologie. Nici un stat nu poate funcþiona izolat de alte state, în primul rând de statele vecine. Relaþiile cu vecinii reprezintã nu doar o problemã de imagine, ci o contribuþie la cooperarea internaþionalã, la manifestarea comunitãþii internaþionale ca subiect de drept ºi, mai nou, ca un important element de apreciere din perspectiva realizãrii obiectivelor fundamentale ale României, de integrare europeanã ºi euroatlanticã. Nu diminuãm cât de puþin importanþa problemei Tezaurului, încredinþat în mod indiscutabil de România Rusiei pentru a fi pãstrat în custodie, dar suntem datori sã nu abdicãm de la obligaþia noastrã, a tuturor, de a privi cãtre viitor fãrã, desigur, sã ignorãm trecutul.

Dintr-o asemenea perspectivã, avem convingerea cã moþiunea P.R.M. este nu numai prejudiciabilã pentru desfãºurarea negocierilor în curs, legate de încheierea Tratatului cu Federaþia Rusã, dar aceasta este prejudiciabilã ºi pentru interesul naþional.

Partidul Social Democrat a considerat ºi considerã nul ºi neavenit Pactul Molotov-Ribbentrop, în legãturã cu condamnarea cãruia s-a pronunþat fãrã echivoc în repetate rânduri, acþionând totodatã pentru identificarea pieselor din Tezaurul României de la Moscova ºi, de asemenea, pentru realizarea unor demersuri europene.

Legat de aceste demersuri europene, cred cã trebuie sã fim convinºi cu toþii, în baza documentelor care existã, cã aceste demersuri europene vor contribui la realizarea ºi a acestui obiectiv care nu va fi, desigur, abandonat. De altfel, Proiectul de raport al Consiliului Europei referitor la acestã problematicã a Tezaurului, care se aflã în curs de redactare, precizeazã foarte clar cã Ministerul Afacerilor Externe al României este singura instituþie care este abilitatã sã trateze în legãturã cu aceastã problematicã. Nu trebuie sã mai amintesc dispoziþiile din Constituþie care, fãrã îndoialã, instituie competenþa Ministerului de Externe ºi a Preºedintelui României în relaþiile internaþionale.

Aº vrea sã mai precizez un aspect care mi se pare deosebit de important ºi pe care mulþi dintre colegii mei

par sã-l ignore. O datã cu admiterea Federaþiei Ruse în Consiliul Europei, unul dintre angajamentele asumate cu aceastã ocazie priveºte chiar reglementarea problemelor în litigiu, referitoare inclusiv la Tezaurul României predat la Moscova în custodie. Or, în asemenea condiþii, este greu de imaginat care sã fie intenþia unor colegi care voteazã astãzi moþiunea, aceea de a sprijini interesul naþional cu obiectivele sale fundamentale, integrarea în NATO ºi în Uniunea Europeanã, sau aceea de a bulversa poate chiar negocierile legate de o þarã importantã nu numai pentru România, ci pentru întreaga comunitate internaþionalã?

Este surprinzãtoare poziþia exprimatã de P.N.L., care pare sã îºi aminteascã astãzi cã are în denumirea sa sintagma ”naþionalÒ, în condiþiile în care nu de puþinã vreme a ignorat-o ºi, desigur, a fãcut deja o practicã în a-ºi promova poziþii contradictorii ºi unele de neînþeles chiar în raport de ”înþelesulÒ naþional. Ar mai trebui sã ne mire faptul cã astãzi P.N.L. voteazã împreunã cu P.R.M., în condiþiile în care dumnealor reproºau P.S.D. cã se compromite dacã ar guverna împreunã cu P.R.M.? Compromiterea este, desigur, a P.N.L. ºi electoratul a decis foarte clar unde este locul P.N.L.

Un ultim cuvânt ºi închei printr-o referire foarte scurtã la împrejurarea cã însuºi liderul acestui partid, de la aceastã tribunã, a putut sã cearã reintroducerea pedepsei cu moartea, renegocierea Protocolului VI la Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului, deºi aceastã convenþie a fost ratificatã în unanimitate de cãtre Parlamentul României ºi, desigur, ºi cu votul P.N.L.. Dacã ca politican lumea îl cunoaºte, cu jurist lumea nu-l înþelege, pentru cã Protocolul VI nu admite tocmai asemenea rezerve ºi renegocieri.

Vã mulþumesc.

## **Domnul Valer Dorneanu:**

Are cuvântul domnul deputat Bolcaº.

Vã rog sã vã consultaþi cu grupul dumneavoastrã parlamentar, doamnã Lari.

## **Domnul Augustin Lucian Bolcaº:**

## Domnilor colegi,

În primul rând, vreau sã mulþumesc tuturor celor care au luat parte la aceste dezbateri, chiar dacã au exprimat pãreri contrare, dar au fost alãturi de ideea cã în discuþie este vorba de o problemã ce vizeazã interesul naþional, pentru cã România este ºi rãmâne cel mai mare partid al acestei þãri. Regret cã s-a folosit acest prilej pentru a se pune pe tapet disensiuni, într-adevãr, politicianiste. Etichetarea de extremism a partidului nostru n-a lipsit nici de aceastã datã, directã sau indirectã.

Am venit sã vã spun: acesta este extremismul partidului nostru. Vã punem în discuþie problema apãrãrii unor valori naþionale. ªi aºa vom rãmâne în continuare.

Vreau sã-i mulþumesc domnului ministru de externe pentru expunerea echilibratã a Domniei sale. Vreau sã-i mulþumesc în acelaºi timp pentru faptul cã a reuºit sã ajungã la o concluzie concisã, deºi contrarã moþiunii noastre, pe care a considerat-o neîntemeiatã ºi neoportunã. Dar domnul ministru de externe a spus cã, într-adevãr, Tezaurul ºi problema denunþãrii Tratatului RibbentropMolotov rãmân probleme ale valorilor naþionale. ªi, atunci, pentru mine rãmâne întrebarea ºi gustul amar: sunt neoportune ºi neîntemeiate problemele interesului naþional? Poate sã fie un interes naþional neoportun?

S-a ridicat problema, ºi voi vorbi strict tehnic, a neconstituþionalitãþii, a caracterului de imixtiune a unei asemenea moþiuni în desfãºurarea procesului dificil, recunosc, al încheierii unui tratat cu Rusia.

S-a deturnat voit sau din neînþelegere, nu sunt prezumþios, obiectul moþiunii noastre, care nu se referã la încheierea nici unui fel de tratat, ci se referã la o singurã împrejurare: cã Tezaurul României aflat la Moscova nu a fost, nu este ºi nu va fi niciodatã negociabil ºi cã în Europa democraticã nu mai au ce cãuta rãmãºiþe ale înþelegerilor stalinisto-hitleriste care ne sunt strãine. Asta trebuie sã afirmãm ºi, din acest punct de vedere, nu ne amestecãm ºi nu condiþionãm nici un fel de tratative purtate tehnic de Ministerul de Externe, ci condiþionãm un singur lucru, ca ceea ce vom gândi noi de acum înainte sã nu permitã cuiva sã tranzacþioneze cu aceste douã valori. Mai simplu, sã spunem o vorbã româneascã care s-a nãscut din sângele de la Mãrãºeºti, de la Lipova ºi Carei în cele douã rãzboaie mondiale: ”Pe aici nu se treceÒ Ð Tezaurul este românesc, pãmânturile noastre sunt ºi rãmân pãmânturile noastre.

Acesta este scopul moþiunii.

Domnul deputat Adrian Severin, din partea Grupului parlamentar al P.S.D.

## **Domnul Adrian Severin:**

Domnule preºedinte, Domnilor colegi, Doamnelor ºi domnilor miniºtri, Domnilor miniºtri,

Am sã încerc, la rândul meu, înspre finalul acestei ºedinþe, o abordare cât se ploate de echilibratã ºi de neutrã.

Primul punct. De ce cred cã aceastã moþiune este neconstituþionalã? Pentru cã indiferent cum am citi-o, indiferent cum am cita-o, ea tinde sã formuleze un mandat imperativ Guvernului României în negocierile pe care le poartã cu Federaþia Rusã pentru încheierea tratatului de bazã.

Un atare mandat imperativ este contrar prevederilor constituþionale exprese care aratã în ce constã diviziunea competenþelor între diferitele puteri ale statului cu privire la încheierea de tratate ºi, în al doilea rând, este neconstituþionalã întrucât contravine spiritului Constituþiei,

Constituþie care consacrã principiul separaþiunii puterilor în stat.

Aceste lucruri s-au mai spus ºi doresc sã le reafirm pentru cã, desigur, putem sã avem aspiraþii legitime ºi nobile, însã calea pe care o urmãm în promovarea lor trebuie sã fie ºi ea una corectã ºi în orice caz conformã principiilor ºi normelor Constituþiei ºi celorlalte legi derivate direct din Constituþie.

Al doilea punct. De ce se poate considera cã aceastã moþiune este nocivã? În primul rând, ea este nocivã întrucât tinde sã facã public conþinutul mandatului de negociere al Guvernului. Nici un guvern nu poate negocia ºi n-a înþeles vreodatã sã negocieze în baza unei strategii ºi unei tactici de negocieri fãcute publice, astfel încât ele sã fie contracarate de partenerul de negociere.

În al doilea rând, este nocivã pentru cã ea deschide calea unui precedent de naturã a deranja toate guvernele ºi nu numai acest guvern, toate guvernele care vor veni: calea îngrãdirii capacitãþii de negociere a Guvernului. Din acest punct de vedere, cred cã nu e vorba despre un partid sau altul în discuþie, ci este vorba de a pãstra intactã capacitatea Guvernelor României de a fi flexibile în negocieri ºi de a avea impactul tuturor argumentelor pe care le pot aduna la un moment dat, de asemenea, de a alege cãile pentru promovarea intereselor naþionale, cãi care sunt diverse, sunt complexe ºi care nu se pot reduce niciodatã la un singur tratat.

În al treilea rând, este nocivã pentru un motiv care a fost enunþat aici fãrã sã fie explicat. Dacã aceastã moþiune ar trece, atunci cred cã s-a demonstrat deja, mâinile negociatorilor noºtri ar fi legate ºi asta nu este în interesul naþional. Dacã aceastã moþiune nu va trece s-ar putea ca unii sã eploateze sensul unui asemenea vot ºi sã considere cã, de fapt, noi am vrut sã renunþãm la anumite drepturi la care nu vrem sã renunþãm ºi nu putem sã renunþãm. Din acest unghi de vedere, din nou negociatorii noºtri ar fi slãbiþi în negocieri.

De aceea, indiferent de unele vociferãri, privesc în ochii celor din partea aceasta a sãlii ºi spun cã regret sincer cã moþiunea a fost formulatã aºa ºi acum. Nimeni, cred, nu poate fi pentru renunþarea la anumite drepturi, cel puþin nu la drepturile despre care se vorbeºte în conþinutul acestei moþiuni, însã nu putem sã periclitãm drepturile, aspiraþiile, obiectivele strategice ale României printr-o dezbatere prematurã, printr-o dezbatere în afara prevederilor constituþionale ºi care în orice ipotezã conduce la slãbirea capacitãþii de negociere a pãrþii române.

Iatã de ce, înainte de a trece la partea a doua a intervenþiei mele, aº vrea sã fac o propunere de ordin procedural pentru preºedintele ºedinþei noastre. Poate cã ar fi înþelept, þinând seama de toate aceste aspecte de ordin procedural, ca la votul final sã separãm votul în douã. Pe de o parte, sau în primul rând, aºa cum este normal ºi aºa cum se aplicã în litera ºi spiritul regulamentelor noastre, sã votãm aceastã moþiune din punct de vedere procedural. ªi, în acest sens sã apreciem sau sã evaluãm dacã ea este constituþionalã, dacã ea este conformã procedurilor pe care noi le urmãm, ºi atunci sunt convins cã o largã majoritate, peste graniþele de partid, ar fi împotriva moþiunii, iar dacã moþiunea ar cãdea pe temeiuri procedurale, evident cã nu ar fi cazul sã mergem în aceastã etapã mai departe cu un alt vot. Iar dacã moþiunea ar trece sub aspect procedural, fãrã îndoialã ar urma sã vedem ce considerãm sub aspectul fondului moþiunii. Însã asupra fondului doar câteva chestiuni aº dori sã adaug.

Cu privire la tezaur, foarte pe scurt, am sã arãt cã din cele expuse anterior de câþiva colegi, mi se pare ºi de domnul ministru, existã deja deschisã o procedurã internaþionalã în context multilateral pentru recuperarea unor bunuri din categoria celor care intrã în Tezaurul României. Sunt foarte bine informat asupra acestui punct ºi pentru motivul cã sunt autorul sau iniþiatorul unei asemenea proceduri în context, în cadrul Consiliului Europei, al Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei, ºi domnul deputat Olteanu s-a referit la aceasta.

Putem deci observa, pe de o parte, care este atitudinea de fond a Partidului Social Democrat privind recuperarea Tezaurului ºi este limpede cã nimeni, nicicând, nu s-a gândit sã renunþe la aceastã recuperare ºi, în acelaºi timp, se poate observa cã existã canale, cãi, metode procedurale diverse pentru a urmãri acest scop, dintre care unele sunt chiar în curs de desfãºurare.

În al doilea rând, în ceea ce priveºte Pactul Ribbentrop-Molotov, chiar aici s-a afirmat ºi chiar de cãtre cei care au întocmit moþiunea cã Pactul RibbentropMolotov este nul ºi neavenit, _ab initio_ , din momentul în care el a fost semnat. Nimic mai adevãrat decât aceasta. Se regãseºte acest adevãr în însuºi textul moþiunii.

Pe de altã parte, s-a afirmat aici, de la aceastã tribunã, de asemenea, corect, cã acele consecinþe teritoriale pe care noi le reclamãm ºi le legãm de pact sunt de fapt consecinþe care nu pot decurge ºi nu decurg dintr-un act nul. Sunt consecinþe care au fost anulate, de fapt, prin însuºi începutul celui de Al Doilea Rãzboi Mondial ºi sunt consecinþe care decurg astãzi, au spus-o reprezentanþii opoziþiei, din Tratatul din 1947, aºa încât trebuie sã ne întrebãm în ce mãsurã trebuie sã ne preocupe denunþarea unui pact care oricum este nul, un pact care a fost, sã reamintim lucrul acesta, denunþat ºi de unii dintre cei care l-au încheiat, respectiv Sovietul Suprem al fostei U.R.S.S. a denunþat, domnule Paºcu, acest document, deci, este denunþat ºi de aceºtia, un pact care nu trebuie sã ne mai preocupe din punct de vedere juridic, dar ale cãrui eventuale consecinþe materiale intrã în ceea ce domnul ministru de externe spunea: o politicã ce nu poate face abstracþie cã între timp lumea s-a schimbat ºi cã mai existã ºi un act final de la Helsinki pe care trebuie sã îl avem în vedere.

Din acest motiv, eu cred cã politica Partidului Social Democrat în aceastã privinþã este clarã ºi nu poate fi contestatã din nici o direcþie. Da! Nu putem, nu trebuie ºi nu facem tranzacþii cu suflete de români, dar aceºti români, spre a se regãsi într-adevãr împreunã, pentru ca

idealurile noastre, cele vitregite, sã se împlineascã, trebuie sã ne reunim cu toþii într-un spaþiu care sã se cheme Europa.

Spre aceastã Europã tindem, spre aceastã reîntâlnire într-o Europã unitã tindem ºi spre aceastã posibilitate este îndreptatã ºi normalizarea, aºezarea pe baze sãnãtoase a raporturilor cu Federaþia Rusã, care se încearcã, printre altele, ºi prin acest tratat.

Cred cã nu este cazul sã suþinem încã o datã nevoia lui, cred cã nu este cazul sã susþinem cã securitatea noastrã este în mare mãsurã legatã de existenþa unei Rusii democratice, pluraliste, prospere, stabile ºi aflate în relaþii corecte cu România. Aº adãuga cã, din punctul de vedere al restituirii Tezaurului ºi al denunþãrii Tratatului, probabil cã Federaþia Rusã ar trebui sã se considere mai interesatã chiar decât noi pentru cã, într-adevãr, istoria noastrã are nenumãrate umbre, cã istoria noastrã este plinã de neîncredere, decurgând din aceste umbre ºi cã Federaþia Rusã însãºi are nevoie sã ºteargã aceste umbre prin niºte gesturi fãcute în direcþia României.

Iatã, deci, cã într-un asemenea context complex are loc efortul Guvernului român ºi cred cã trebuie sã-i dãm, sub rezerva constituþionalã a actului de ratificare, întregul mandat de care are nevoie Guvernul român.

Închei aducând aminte cã ºi alte popoare au avut dureri mari în istoria lor, dureri de suportat. Dupã pierderea Alsaciei ºi Lorenei, Gambeta le spunea francezilor: ”De-acum încolo sã vorbim rar despre Alsacia, dar sã gândim în permanenþã la ea!Ò

Cred cã este bine ca despre toate aceste subiecte sã vorbim ceva mai rar ºi chiar ceva mai încet ºi sã ne gândim tot timpul la ele. În felul acesta am scãpa ºi de boala uitãrii, dar ºi de pãcatul politicianismului.

Vã mulþumesc.

Stimaþi colegi,

Vã dau cuvântul dupã ce va rãspunde domnul ministru, vã rog eu frumos!

Pe lista P.S.D.-ului au mai rãmas 14 minute ºi partidul mi-a solicitat mie sã iau cuvântul, având în vedere faptul cã am fost implicat în aceastã problemã prin vizita parlamentarã la Moscova. Pentru a nu da însã impresia cã eu vreau sã trag concluzii ºi a nu mai stârni discuþii cu privire la acest fapt, eu renunþ ºi v-aº ruga sã-i dãm cuvântul domnului ministru Mircea Geoanã pentru a rãspunde întrebãrilor dumneavoastrã, pentru cã trebuie sã plece.

Vã mulþumesc.

## **Domnul Mircea Geoanã:**

Vã mulþumesc pentru acest botez al focului mãcar pentru mine.

Stau ºi mã întreb cum se va desfãºura discuþia când vom avea de ratificat Tratatul cu Rusia dacã ne apucãm sã discutãm acum, pe fond, problemele acestui tratat. Aceasta este problema cea mai serioasã pe care noi am subliniat-o, faptul cã o discuþie pe fond, pe conþinutul negocierii, într-un moment crucial al acestor negocieri, este contraproductivã, este inoportunã ºi este la limita constituþionalitãþii. Aceasta este problema de fond. ªi aº dori sã acordaþi încredere profesioniºtilor noºtri, Ministerului de Externe, negociatorilor noºtri, care doresc ºi pot sã apere în condiþii bune interesul naþional.

Mie mi se pare cel puþin deplasat sã vorbim aici, în acest moment, despre tranzacþionarea sau trãdarea interesului naþional atunci când avem o negociere în curs. Ce tranzacþionãm? Ce vindem? În condiþiile în care suntem într-un proces crucial al acestor negocieri.

Vreau sã vã spun cu toatã sinceritatea cã acest demers nu a servit poziþiei negociatorilor noºtri. ªi o spun cu toatã rãspunderea ºi cu tot respectul pentru motivaþia patrioticã, aºa am spus-o ºi în discursul meu, a acestui demers.

În al doilea rând, nu putem sã ignorãm faptul cã în lume au loc numeroase schimbãri. A apãra interesul naþional înseamnã de a apãra ceea ce ne vine din istorie, de a apãra valorile ºi simbolurile naþionale, înseamnã de a crea o punte cât mai organicã cu românii de pretutindeni, dar, în egalã mãsurã, a nu fructifica acest moment unic în context internaþional al unei apropieri fãrã precedent a Rusiei de Occident, din care România va face parte foarte curând. Aceasta este schimbarea de fond. România nu mai are incertitudini cã va rãmâne într-o zonã gri, într-o zonã de tampon între Est ºi Vest. Vom fi în curând parte a Occidentului, trebuie sã profitãm de faptul cã ºi Rusia a înþeles cã trebuie sã facã parte din acest mare concert european.

Aºa putem sã ne apãrãm interesul naþional. Aºa putem sã avem acces inclusiv la ceea ce ne propunem cu toþii: sã nu abandonãm interesul naþional, inclusiv în ceea ce priveºte Tezaurul.

În al treilea rând, poate cã dacã am merge la bisericã, greºeala recunoscutã este pe jumãtate iertatã, la spovedanie, dar nu în politicã ºi nu într-o dezbatere ca asta. ªi poate cã aceastã atitudine comunã a acestor douã tabere, ale acestor douã porþiuni ale Parlamentului României, poate cã ascunde de fapt un sentiment de culpabilitate.

Nu cred cã este firesc ca în acest moment sã putem spune cã votãm nu fondul, ci noþiunea sau ideea unei moþiuni. Poate, stau ºi mã întreb retoric, poate cã performanþa acestui Guvern nu a permis alte ocazii de exploatare politicianistã a unui subiect aºa cum, din pãcate, asistãm astãzi.

În încheiere, aº dori sã vã spun un singur lucru, cu tot respectul ºi deferenþa pe care o am ca ministru de externe, ca membru al Guvernului, pentru Parlamentul României ºi pentru dumneavoastrã, atât ca parlamentari, cât ºi ca partide politice ºi grupuri parlamentare. Discuþia de astãzi nu reprezintã pentru noi o scuzã sau o abdicare de la obligaþia noastrã de a continua sã ne con-

sultãm cu dumneavoastrã, cu comisiile de politicã externã, cu grupurile parlamentare ºi, dacã veþi considera necesar, cu liderii partidelor politice, atunci când ne vom apropia de momentul final, decisiv, al acestor negocieri care continuã cu Federaþia Rusã, repet.

Nu vom abdica de la aceastã obligaþie ºi considerãm cã obligaþia noastrã este sã apãrãm interesul naþional ºi sã putem sã venim în faþa dumneavoastrã cu un tratat ratificabil de cãtre Parlamentul României.

Deci discuþia de astãzi, deºi mã mâhneºte, deºi, repet, ne creeazã o dificultate din punct de vedere tactic în negocierea noastrã cu partenerii ruºi, nu va face ca Ministerul de Externe ºi Guvernul României sã nu continue sã trateze cu acelaºi respect ºi deferenþã reprezentanþii poporului român, nu înseamnã cã nu vom avea o dezbatere interesantã, sunt convins, cu ocazia ratificãrii tratatului, dar, repet, este un moment important. Acordaþine încrederea dumneavoastrã cã reprezentãm cu decenþã ºi profesionalism interesul naþional, ne vom face datoria, dorim o relaþie bunã cu Rusia, dorim sã vedem respectate tradiþiile ºi valorile naþiunii noastre, suntem mai încrezãtori ca niciodatã cã România se apropie, în sfârºit, de Occident. E momentul sã ne uitãm cãtre viitor ºi mai puþin cãtre trecut, respectând tradiþia ºi având încredere în viitorul naþiunii noastre.

Vã mulþumesc foarte mult.

Vã mulþumesc, domnule ministru.

Am înþeles cã aveþi o problemã de procedurã, domnule Bolcaº. Poftiþi!

Domnule ministru, vã mulþumim foarte mult.

## **Domnul Augustin Lucian Bolcaº:**

Numai scurta problemã de procedurã, nu a mea, ci a domnului deputat Adrian Severin, în legãturã cu cenzurarea constituþionalitãþii ºi caracterului regulamentar al acestei moþiuni, vã rog sã constataþi cã, în conformitate cu art. 111 din Constituþie, Camera Deputaþilor adoptã moþiuni prin care îºi exprimã poziþia, iar regulamentul nostru prevede precis în art. 148, ”exprimã poziþia într-o anumitã problemã de politicã internã ºi externãÒ. Acesta este obiectul moþiunii.

Alin. 3 al acestui articol precizeazã cã preºedintele Camerei nu va lua în considerare moþiunile care nu întrunesc cerinþele prevãzute la alin. 1. Din moment ce domnul preºedinte al Camerei a luat în considerare aceastã moþiune, iar Domniile voastre aþi dezbãtut-o, acest uºor incident de procedurã care înlãturã responsabilitatea pronunþãrii nu mai poate fi primit în acest moment al dezbaterilor.

A doua împrejurare, îndemnul la gând românesc, dar la tãcere în public, nu este un lucru nou ºi mi l-a spus ºi mie tatãl meu în 1945, nu mai este un incident de procedurã, ci un incident de conºtiinþã.

Mulþumesc.

## **Domnul Valer Dorneanu:**

Mulþumesc.

Ultima parte a intervenþiei este problemã de filiaþie, nu de procedurã.

Stimaþi colegi,

Apropo de excepþiile care se ridicã, noi puteam sã ridicãm problema respingerii moþiunii pe o excepþie de procedurã, pe o excepþie de neconstituþionalitate la începutul dezbaterilor. Acum, din moment ce am parcurs dezbaterile ºi în cuprinsul lor s-au reflectat inclusiv problemele de neconstituþionalitate, eu vã propun sã

Cu 161 de voturi împotrivã, 71 contra, moþiunea a fost respinsã.

Cu aceasta, declar închisã ºedinþa de astãzi.

## _ªedinþa s-a încheiat la ora 11,30._

Regia Autonomã ”Monitorul OficialÒ, str. Izvor nr. 2Ð4, Palatul Parlamentului, sectorul 5 **,** Bucureºti, cont nr. 2511.1Ñ12.1/ROL Banca Comercialã Românã Ñ S.A. Ñ Sucursala ”UnireaÒ Bucureºti

ºi nr. 5069427282 Trezoreria sector 5, Bucureºti (alocat numai persoanelor juridice bugetare). Adresa pentru publicitate : Centrul pentru relaþii cu publicul, Bucureºti, ºos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 411.58.33 ºi 411.97.54, tel./fax 410.77.36. Tiparul : Regia Autonomã ”Monitorul OficialÒ, tel. 490.65.52, 335.01.11/2178 ºi 402.21.78, E-mail: ramomrk@bx.logicnet.ro, Internet: www.monitoruloficial.ro

**ISSN** 1220Ð4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 167/19.XI.2001 conþine 24 de pagini.**

Preþul 17.736 lei