Ilie Merce

## **Domnul Ilie Merce:**

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

În timpul vacanþei parlamentare, un moment, parcã anume ales, în îndelungatul ºi mereu mai periculosul atac la adresa unitãþii ºi indivizibilitãþii României, s-a petrecut un eveniment fãrã precedent, de naturã a indigna ºi organismele europene, care au condamnat actul politicojuridic de agresiune a Ungariei asupra unor þãri vecine prin acordarea de legitimaþii etnice cetãþenilor acestora.

Un asemenea fapt nu este decât o verigã cãtre capãtul lanþului cu care se doreºte jugularea unitãþii statal-teritoriale a României. Nu prin forþã, nu prin desprinderea teritorialã ori violenþã, ci prin politica faptului împlinit.

Evenimentul menþionat nu a fost singular. Presa din Bulgaria, citând surse de peste ocean, a cochetat, tot în vara acestui an, cu ideea retrasãrii graniþelor în Balcani, strecurând aluzia cã Transilvania ar urma sã revinã Ungariei, în cadrul unui proiect mai amplu, de aºa-zisã soluþionare a focarelor actuale ori posibile ale conflictelor teritoriale, potrivit principiului ”o etnie Ð un statÒ.

În acest scop, ar fi proiectatã o conferinþã ce ar urma sã se desfãºoare la sfârºitul lunii mai 2002, la Berlin. Simultan, ºi presa din Macedonia a fãcut speculaþii pe aceeaºi temã. Un aºa-zis Consiliu ªtiinþific pentru Europa de Est, care patroneazã un Institut de Balcanologie, de a cãror activitate este apropiat fostul secretar de stat american Henry Kissinger, unul dintre proiectanþii graniþelor viitoare, lanseazã de mai multã vreme diverse variante de schimbare a graniþelor pe cale paºnicã, dupã cum afirmã preºedintele Academiei de ªtiinþã din Macedonia.

Într-un asemenea contest survine ºi declaraþia premierului român Adrian Nãstase, care avertizeazã cã Transilvania ºi Banatul sunt þinte ale noului revizionism. De ce-l cred pe Nãstase? Vine Octavian Paller ºi comenteazã aceste declaraþii într-un editorial: ”Dupã 1989 s-au reactivat virulent cercurile ºi forþele revizioniste maghiare. Socotim cã a venit vremea sã se treacã la fapte. Nemulþumirile economice din Ardeal au ceva specific. Regãþeanul dezamãgit înjurã politicienii, în schimb un ardelean e tentat sã înjure Bucureºtiul. Dacã pe la începutul secolului trecut se zicea în Ardeal cã soarele rãsare de la Bucureºti, acum vorba care circulã este cã rãul vine de la Bucureºti.

Exact din aceleaºi motive economice a apãrut miºcarea secesionistã în Italia care vrea sã rupã Nordul de Roma ºi de Sud.

Din pãcate, politicienii noºtri îºi închipuie cã e suficient sã þinã discursuri despre statul naþional unitar sau sã facã pelerinaje la mormântul lui Avram Iancu, în loc sã se întoarcã de la efecte la cauzã. Doctrina transilvanismului este perfid întreþinutã de revizioniºti pentru a sãpa o falie psihologicã între românii de dincolo ºi de dincoace de munþi.

Vocile româneºti care fac lobby pentru Ungaria denunþând extremismul îl vãd reprezentant numai pe Corneliu Vadim Tudor sau pe Funar, ºi niciodatã pe Tškes.Ò