Ilie Sârbu

## **Domnul Ilie Sârbu:**

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Îl înțeleg foarte bine pe domnul senator, pe domnul ministru Vosganian, dar, încercând să aflu care e adevărul, colegii de la comisie îmi spun că au apărut 13 dosare noi.

Mai mult, propunerea domnului senator – să venim cu Biblia, Constituția – poate ar rezolva din punctul de vedere al conștiinței unora. Nu sunt convins că e valabil la toată lumea.

Eu am altă propunere: președintele Comisiei juridice, care face parte din același partid..., ca să nu se interpreteze că noi am avea ceva de incriminat sau... Ați văzut că nici n-am luat cuvântul la niciunul dintre cele două dosare, bazându-ne pe ceea ce spun colegii noștri din comisie. Am constatat că, încet, încet, nu mai dăm credit comisiei. Trei puncte au fost... sau două, înainte, în care comisiile nu mai contează. Ei audiază, ei fac, dar, mă rog... Dincolo de asta, e posibil ca mâine, înainte de a i se da cuvântul domnului Vosganian, președintele comisiei să vină cu dosarele respective..., dacă sunt, noi nu știm. Noi mergem pe ceea ce ne spune comisia, cum procedăm de obicei. Ei analizează, ei stau ore în șir acolo, discută, citesc. Noi n-avem acces, fiind secrete... Unii avem ORNISS pe toate documentele, putem să le citim, unii nu avem. Nici nu știu dacă se aplică, cu ORNISS, fără ORNISS. Cert e că n-a fost o procedură a noastră, a senatorilor, să mergem peste comisie să ne documentăm, decât cei în cauză. Și, atunci, cred că lucrurile s-ar clarifica în plen, fără niciun fel de rezerve. Nu cred eu că cineva îl suspectează pe domnul Boboc că ar avea vreun interes să facă altfel decât cere legea, decât îi cere regulamentul.

Dacă e adevărat că sunt încă 13 dosare în plus, că mai e și o declarație a președintelui Senatului, care am înțeles că a fost întrebat sau, mă rog, chemat să dea o declarație pe tema asta, vom vedea mâine. Astăzi, cred că lucrurile sunt încheiate. E timp până mâine să discutați și dumneavoastră, liderii de grup, cu președintele, cu comisia respectivă și mâine vom avea lucrurile foarte clare: sunt sau nu sunt. De aici putem pleca la o discuție, că se reia, că nu se reia.

E o propunere pe care v-o fac și eu cred că e rezonabilă. Nu vizează..., nici nu încriminează pe nimeni... Dar vrem să aflăm și noi adevărul, că tot timpul se spune „comisia n-a făcut, comisia nu știe, comisia...”, atunci desființăm comisiile și facem audieri, și facem discuții în plen. Lărgim, până la urmă... Nu mai au rost comisiile permanente, dacă de fiecare dată le acuzăm că, de fapt, nu-și fac treaba. Astăzi am avut două sau trei situații de genul acesta, în care noi nu mai credem în comisii.

Eu cred că asta e formula pe care o avem de când s-a înființat Senatul, și nu de acum, continuând acea sută și ceva de ani: în comisiile permanente se discută și, după aceea, sigur, la nivelul grupului, ni se comunică ce s-a discutat, suntem informați și hotărâm modul în care votăm. Dacă nu vrem să continuăm așa, poate găsim o formulă, o altă formulă, să discutăm în plen și să nu mai fie comisii.