Ioan Chelaru

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Bună dimineața!

Vă rog să-mi permiteți să prezint și eu o scurtă declarație politică, intitulată „Good-bye, Schengen, rămâi cu bine! Un vis cam îndepărtat”.

Tot ce trebuia actuala putere să facă era să parcurgă pașii stipulați în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, în care sunt prevăzute clar aderarea României la Spațiul Schengen în anul 2011 și faptul de a nu permite niciunui stat european să atragă politicul într-o chestiune pur tehnică.

Ce au făcut? Se plâng ca niște babe în fața blocului că Olanda a legat în mod abuziv Mecanismul de Cooperare și Verificare de aderarea la Spațiul Schengen, dar, citez: „Nu le-am putut refuza acest exercițiu”.

Suntem pregătiți tehnic, strigă ei, și avem 99% șanse să aderăm la Spațiul Schengen după Consiliul JAI din 22 septembrie 2011. Nu neg asta. România, din punct de vedere tehnic, lucru certificat de grupurile de lucru ale Uniunii Europene, este pregătită să asigure securizarea granițelor și să își îndeplinească obligațiile ca stat membru Schengen.

Dacă tehnic suntem pregătiți, politic însă avem maturitatea unor preșcolari. Declanșăm un „război al lalelelor”, ne justificăm pe la televizor că suntem pregătiți, dar copiii mai mari nu vor să se joace cu noi, că am avut întâlniri bilaterale, ca de obicei, pe bani publici, dar că s-a rezolvat și nu se poate, și așteptăm ca Olanda și Finlanda să își exercite

mâine dreptul de veto împotriva aderării noastre, încălcând acquis-ul comunitar, și, în loc să acționăm la nivelul Comisiei Europene, al Curții Europene de Justiție sau al altor mecanisme pe care un stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene le are la dispoziție atunci când alt stat al aceleiași construcții nu își respectă obligațiile, puternicii zilei, portocalii sau verzui, se pregătesc să explice populației cum că ei au făcut tot posibilul, dar extremiștii de dreapta olandezi și pescarii finlandezi au dictat altfel.

Suntem pe punctul să ratăm, poate, cel mai important obiectiv de politică externă din actualul mandat și, pe principiul deja consacrat de președintele Băsescu și ai lui, nici ministrul Igaș, nici ministrul Baconschi, nici ministrul Predoiu nu își vor asuma răspunderea pur politică pentru acest monumental eșec, căci – nu-i așa? – nu ei sunt de vină, ci copiii mai mari, mai exact dinamica politică europeană, conflictele politice interne din statele care se opun și multe alte motive, oricum, externe, în niciun caz aparținând României.

Vă mulțumesc.