Emilian Valentin Frâncu

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Am apreciat întotdeauna modul în care domnul secretar de stat Vasile Timiș a reușit să pună în valoare relația dintre minister și parlamentari, însă de circa o lună de zile am simțit că, din partea Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, aceste răspunsuri la interpelările noastre sunt tratate – zic eu, cu un termen frumos – absolut cu dispreț, și atrag atenția, în mod serios, ministerului, pentru că acolo sunt plătiți foarte mulți oameni din banii noștri, din bani publici, ca să-și facă corect datoria.

Gândiți-vă, domnule președinte de ședință, că eu, ca autor al Legii privind protejarea patrimoniului cultural imaterial – acum trei ani a fost promovată –, de trei ani urmăresc și iată că abia după trei ani de zile cinci persoane pot să beneficieze de un program UNESCO, care ar fi pus în valoare cunoștințele unor oameni care, pe zi ce trece, sunt tot mai puțini. Cinci persoane, iată, sunt declarate „Tezaure umane vii” de onor Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național. De ce atâta hârțogărie, de ce atâta nepăsare pentru protejarea valorilor noastre perene?

Și spun acest lucru pentru că am primit, acum două săptămâni, un răspuns pur și simplu sfidător din partea Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național și care are legătură cu ceea ce discutăm acum. Eu am solicitat să se schimbe denumirea – pentru că numai Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național poate să facă acest lucru, eu prin lege nu pot să propun, pentru că este un ordin al ministrului –, să schimbe denumirea școlilor de arte și meserii, care sunt asimilate în mentalul colectiv cu școli profesionale, în aceea de „școli de arte și meșteșuguri” – subliniez, și meșteșuguri –, pentru că acest lucru se practică acolo și pot să vină și oameni de 30, 40, 50 de ani să-și desăvârșească studiile și să poată să dea mai departe din cunoștințele lor.

Răspunsul a fost uimitor și – zic eu – nu face cinste Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național. Spune: „Schimbarea plachetelor – care ar presupune acele 20-30 de școli de acest tip din toată țara – este prea mare.” Deci această schimbare a plachetelor, schimbându-se denumirea, este un cost prea mare pentru actualul Guvern.

Și atunci, îl rog pe domnul secretar de stat să transmită mesajul meu de indignare domnului ministru personal. Am fost coleg cu dânsul și am creat împreună această Lege privind protejarea patrimoniului imaterial, și sunt și autorul Legii privind protejarea patrimoniului tehnic, care este la fel de importantă. Deci, ca și coautori ai acestor legi, îl rog

să aibă mai multă grijă ca aceste legi să fie puse mai rapid în practică.

Nu se poate ca în județul Vâlcea, domnule secretar de stat, cunoscut pentru Târgul „Cocoșul de Hurez”, pentru ceramica de la Hurez, pentru obiceiul călușului, care este... tot așa, și vă mulțumesc pentru că și ceramica de la Horezu, și călușul datorită, poate, dumneavoastră au fost introduse în patrimoniul UNESCO, dar nu se poate ca oamenii care mai știu încă așa cum trebuie să se facă aceste obiceiuri și meșteșuguri ca lumea și să dea din sufletul lor ceva să nu fie, într-un fel, la sfârșitul vieții, recompensați măcar printr-o chestiune onorifică, dacă vreți.