Adrian Țuțuianu

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Am să fiu cât se poate de scurt și, în același timp, am să ridic câteva probleme care sunt de natură tehnică și juridică sau tehnico-juridică.

În primul rând, vreau să pun o întrebare pe care am pus-o și la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Întreb foarte serios, din nou, reprezentanții Guvernului – poate ne și acordă atenție și poate ne spun dânșii – ce aduce nou legea aceasta față de Legea nr. 47/2006. Am făcut eforturi să le citesc și pe una, și pe cealaltă și cred că principala concluzie este că ne jucăm de-a legiferarea, adică facem legi de dragul de a face legi și a le abroga pe cele anterioare, fără să ajungem vreodată la concluzii cu privire la modul de a pune în aplicare legea, deoarece, într-adevăr, legat de modul de aplicare ar trebui să discutăm mai mult.

A doua chestiune. Modul în care este redactat textul ne arată că este redactat de oameni care nu știu foarte multe nici despre asistența socială, dar nici despre ceea ce înseamnă construcția unui act normativ. Ca să exemplific, la art. 6 dăm niște definiții. Firesc ar fi să dăm definițiile care interesează pe toată legea. La art. 22 și următoarele revenim și mai dăm niște definiții. Dacă ne cunoaștem foarte bine meseria, atunci în partea introductivă a actului normativ dăm toate definițiile care au impact din perspectiva punerii în aplicare a actului normativ. Al treilea lucru. Punctând lucruri foarte concrete, am atras atenția domnului secretar de stat că unele definiții din această lege sunt ajuridice sau nu au nicio legătură cu ceea ce înseamnă respectivele lucruri în dreptul comun acceptat, și dați-mi voie să vă dau câteva exemple de definiții date în această lege.

„Se consideră familie și frații fără copii, care gospodăresc împreună...”

Sau definiție: „Prin termenul «copil» se înțelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nu a dobândit deplină capacitate de exercițiu...”

Asta, stimați colegi, în dreptul civil, după 1805, de la Codul lui Napoleon, se numește minor. Asta dacă ținem la acuratețea limbajului în care redactăm actele normative. Putem să-i spunem și copil, putem să-i spunem cum vreți dumneavoastră în limbajul comun, însă în limbajul juridic ar trebui să fim foarte atenți la asemenea lucruri.

Sau definiția noțiunii de „locuință” _._ Nu am mers la dreptul procesual civil, ca să vedem cum este definit acolo domiciliul, reședința, locuința, și dăm o definiție de tipul acesta: „locuința de domiciliu este construcția aflată în proprietate personală sau închiriată, sau în folosință”.

Stimați colegi,

Dacă cineva mi-ar cere să votez o lege cu asemenea texte, vă spun că nu aș face-o nici dacă – citând un exemplu mai cunoscut – aș fi sub influența alcoolului.

De asemenea, vreau să pun o întrebare legată de comisioane. La art. 20 proiectul de lege prevede că plata drepturilor de asistență socială se face, la opțiunea titularului, prin mandat poștal, cod bancar sau altă formă de plată și, prin art. 21 alin. (2), legiuitorul nostru vine și ne stabilește un comision de 0,1% pentru unitățile bancare, iar, la alin. (3), pentru Poșta Română ne stabilește un comision de 1,05%.