Titus Corlățean

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor senatori,

Este, într-adevăr, o temă importantă și, în egală măsură, și complexă, și sensibilă, și de actualitate. Am mai dezbătut-o efectiv acum câteva luni. Cu argumente pro și contra, plenul Senatului, majoritatea a respins-o.

Inevitabil, se leagă însă de un alt subiect care a generat discuții intense în aceste zile: cel legat de cele 3 milioane de semnături ale unor cetățeni români pentru modificarea Constituției, definirea căsătoriei în Constituție ca uniunea liberă dintre bărbat și femeie și aprobarea prin referendum.

Vreau să spun, de la bun început, și credeți-mă că o fac cu onestitate, îi mulțumesc inițiatorului pentru relansarea acestei propuneri, pentru că consider că este nevoie de o dezbatere publică și este nevoie de o dezbatere în Parlamentul României pe această temă. Și, chiar dacă opiniile noastre – și inițiatorul știe – sunt diferite, cred că este de datoria și a mea, și a altora să dăm această șansă inițiatorului: să propună spre dezbatere o temă importantă,

într-un moment, zic eu, de inflexiune pentru anumite evoluții în societatea românească.

Vreau să..., pe scurt, să spun câteva chestiuni legate... Spun, pe scurt, despre familie și voi ajunge cu concluzia la tema parteneriatului civil.

În aceste zile, s-a vorbit intens despre conceptele de toleranță, de fanatism religios și voi face câteva comentarii legate de o intervenție a inițiatorului la o emisiune televizată, pe care am urmărit-o cu mare atenție, exact pe tema toleranță și alte câteva lucruri. Chestiunile spuse în aceste zile demonstrează că există totuși o diferență între conceptul de toleranță în sens tradițional, creștin și noua toleranță.

Toleranța în sens creștin este – și e foarte important să spunem și acest lucru, și celălalt – a recunoaște și a respecta credințele, opiniile și practicile altora, fără a le împărtăși. Toleranța tradițională nu te obligă să aderi la convingerea, comportamentul unor persoane. Respecți această conduită diferită, dar nu ești de acord.

Noua toleranță este cu totul altceva și ea face parte din niște evoluții ale societății postmoderne. Spune, pe scurt: te obligă să crezi că toate convingerile, valorile invocate, toate aceste lucruri sunt egale, la fel de bune. Nu poți judeca comportamentul celuilalt drept greșit, ești etichetat automat drept intolerant.

În noua toleranță nu există un adevăr absolut, adevărul este relativ, toate sunt, în mod egal, adevărate.

Aici e o problemă de opțiune, pentru că pentru mulți dintre noi, de vreo 2000 de ani, adevărul este unul singur și adevărul este scris și în Biblie, spune Iisus Hristos: „Eu sunt Adevărul. Calea, Adevărul și Viața”.

Și, de aici, este, într-adevăr, o sursă de tensiune și de discuții în societatea postmodernă de astăzi. Deci trebuie, în egală măsură, să ne fie respectat și nouă dreptul, celor care împărtășim aceste convingeri moral-creștine care stau la fundamentul tradițional, la fundamentul societății europene și românești. E adevărat că lucrurile s-au mai schimbat, pentru considerentele pe care le-am spus.