Ioan Chelaru

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi continuă, practic, declarația politică de lunea trecută și se numește „Măști ale vanității sau îngerul a căzut în ograda cu găini”.

Stimați colegi,

Psihologii consideră vanitatea ca fiind o trăsătură de caracter din categoria celor agresive, alături de ură, gelozie, avariție. Transferată la politic, vanitatea face ravagii, iese din rațional și asistăm la alunecări în machiavelism pur, în minciună grosolană și lipsită de orice urmă de scrupul.

Săptămâna trecută am început o clasificare pe tipologii a vanitoșilor. Am găsit la PD-L vanitoși virili și vanitoși modești. Cu liberalii lucrurile stau cumva altfel: avem vanitoși aferați și vanitoși afectați, cu alte cuvinte aflați în treabă și pătrunși de adâncimea ideilor de dreapta, pe care își propun, iată, să o reabiliteze, să o unifice, să o integreze.

În mod surprinzător, și-au amintit de o ideologie. Se revendică de la ʼ48 și de la Brătieni, numesc un membru onorific pentru merit de fondator, pe domnul Botez, luptă cu FSN-ul, fuzionează cu formațiunea domnului Constantinescu, au, deodată, sânge albastru și blazon, sunt nostalgic îndrăgostiți de ei înșiși. Liberalii de astăzi vorbesc fără să roșească despre liberalii care au făcut pușcărie politică pe vremea regimului comunist, au aceleași idealuri cu aceia. Asta mă face bănuitor, ba chiar nu-mi place, pentru că una este să mori sau să-ți pierzi tinerețea după gratii pentru o idee sau o adeziune, cu totul alta este să parvii conjunctural și să perorezi aiurea și fără credință despre o ideologie pe care propriile fapte o contrazic flagrant. Pe deasupra, se consideră răsfățați de soartă în nesimțirea îndestulării. Cumpără și vând privilegii după cum le este pofta, fiindcă – nu-i așa? – au cu ce!, iar tot ce mișcă pe lumea asta are un preț. Neprețuită rămâne doar prostia celor care bagă în fenomen simpla participare de martor neghiob.

Subtitlul acestei intervenții este „îngerul a căzut în ograda cu găini” și este tema unei nuvele a scriitorului sud-american Gabriel Garcia Márquez.

A căzut un înger în ograda cu găini. Era pur, cu aripi albe, fragil, superb. Venea multă lume să-l vadă și să-l admire. De la o vreme însă aripile îngerului s-au murdărit, s-au îngreuiat, acesta nu mai prezenta interes, nimeni nu venea să-l mai vadă. A început să semene tot mai mult cu găinile curții. A sfârșit prin a trece drept găină.

La fel și liberalismul: a căzut pe mâna acestor vanitoși aferați sau afectați, cum este domnul Tăriceanu, de exemplu, șef al Guvernului și președinte al PNL. Dacă în acești patru ani – sau, mă rog, doi ani de guvernare liberală – s-ar fi aplicat cât de cât imperativul doctrinar, am fi simțit cu toții asta: în mediul de afaceri, în mediul concurențial, în modul în care se adjudecă un drept sau se atribuie în starea și în viețile noastre, în înlesnirea dată individului de a-și spori veniturile și confortul propriu. Însă numai membrii PNL și PD-L și, dintre aceștia, numai cei marcanți au avut exclusiv avantaje. Curat murdar liberalism!