Ioan Creþu

## **Domnul Ioan Creþu:**

Domnule preºedinte de ºedinþã,

Stimaþi colegi,

În urmã cu câþiva ani, în legislatura trecutã, regretatul coleg Ion Aurel Stoica ne citea de la aceastã tribunã un cod al deontologiei parlamentare, pe care l-am cam uitat.

Cu permisiunea dumneavoastrã, am sã vã citesc un poem norvegian pe care colegul ªerban, profesor de la Timiºoara, de la nutriþie ºi boli metabolice, l-a pus ca motto la cartea lui, ”DiabetulÒ.

”Învaþã de la ape sã ai statornic drum,/Învaþã de la flãcãri cã toate-s numai scrum,/Învaþã de la umbrã sã taci ºi sã veghezi,/Învaþã de la stâncã cum neclintit sã ºezi./Învaþã de la soare cum trebuie s-apui,/Învaþã de la piatrã cât trebuie sã spui,/Învaþã de la vântul ce-adie pe poteci,/Cum trebuie pe lume de liniºtit sã treci./Învaþã de la toate, cã toate sunt surori,/Sã treci frumos prin viaþã, cum poþi frumos sã mori./Învaþã de la vierme cã nimeni nu-i uitat,/Învaþã de la nufãr sã fii mereu curat./Învaþã de la flãcãri ce-avem de ars în noi,/Învaþã de la ape sã nu dai înapoi/Învaþã de la umbrã sã fii smerit ca ea./Învaþã de la stâncã sã-nduri furtuna grea,/Învaþã de la soare, ca vrerea sã-þi cunoºti,/Învaþã de la stele cã-n cer sunt multe oºti,/Învaþã de la greieri când singur eºti ºi cânþi./Învaþã de la lume sã nu te înspãimânþi./Învaþã de la vulturi când umerii þi-s grei/ªi du-te la furnicã sã vezi povara ei./Învaþã de la floare sã fii gingaº ca ea./Învaþã de la oaie sã ai blândeþea sa,/Învaþã de la pãsãri sã fii mereu în zbor,/Învaþã de la toate cã totu-i trecãtor./Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,/Sã-nveþi din tot ce piere,/Cum sã trãieºti în veci.Ò

Vã mulþumesc.