Ioan Ghișe

## **Domnul Ioan Ghișe:**

Da, tocmai de aceea vreau să spun ceva. Domnule președinte și stimați colegi,

În scurta pauză, unii dintre colegii senatori de la Grupul parlamentar al PDL au venit și m-au apostrofat: „Bine, domnule, ce faci și dumneata? Strici relațiile internaționale și...”

Este bine că se poartă această discuție, pentru că o problemă de fond este următoarea: Constituția, la art. 137, precizează că banii publici se formează, gestionează, administrează și controlează numai prin lege. Avem Legea datoriei publice, avem Legea finanțelor publice. Or, noi suntem în situația în care, după ce în 6 și 8 martie 2009 președintele Băsescu s-a înțeles cu cei de la FMI, care din luna ianuarie „făceau presiuni asupra Ministerului Finanțelor Publice al României ca să facem un împrumut” – citez din agențiile naționale de presă –, aceștia au hotărât să facă un împrumut.

Legal și corect era ca Parlamentul să dea o lege privind limitele acestui împrumut, după ce Guvernul și, respectiv, un raport al Băncii Naționale a României ar fi arătat necesitatea și oportunitatea. Acest lucru nu s-a petrecut și, în baza unei scrisori de intenție din 24 aprilie 2009, oamenii noștri au purces la a lua bani, din care primele 5 miliarde de euro, mai precis 4,95 miliarde de euro – citez din președintele Băsescu –, „s-au dus în rezerva BNR”.

Deci ce este important de semnalat?

În acești doi ani, datoria publică a României s-a dublat. O mare parte din bani s-a dus la o rezervă valutară a țării care și așa era prea mare față de necesitățile momentului, iar poporul, cel care urmează să plătească, nu a fost consultat nici măcar prin Parlament.

Ca să se acopere formal de infracțiunea comisă – de fapt, este un cumul de infracțiuni –, în 21 septembrie 2009, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2009, au promovat un act normativ prin care cereau modificarea unui acord pe care România niciodată nu l-a aprobat prin lege.

Așadar, nu avem lege ca să ne împrumutăm, ci avem lege ca să modificăm un acord care nu a fost aprobat. Aceasta este problema de fond.

Când premierul a fost aici, în februarie anul trecut, l-am întrebat care este legea în baza căreia au făcut împrumutul. Ne-a mințit pe toți, întregul Senat și opinia publică, spunând că legea este în Parlament. Minciună! Nu există lege de aprobare a împrumutului celor 20 de miliarde de euro.

Și acum spune Guvernul: „Domnule, am dat o ordonanță că banii s-au luat, s-au cheltuit.”

Bine, dar anul acesta lucrul s-a repetat cu 5 miliarde de euro și, dacă noi nu oprim odată acest cerc vicios în care guvernanții vremii, în frunte cu președintele, iau bani cu împrumut pentru România, fără aprobare dată de Parlament – ca reprezentant al suveranității exprimate a poporului în forul legislativ suprem –, înseamnă că oricând, oricine poate să ia oricâți bani, pentru că și așa venim, după aceea, la Parlament, iar Parlamentul, printr-un vot care sprijină Guvernul, printr-o majoritate, acoperă ceea ce s-a făcut.