Îl rog acum pe domnul ministru al sănătății să exprime poziția Guvernului și a ministerului, în raport cu moțiunea al cărei conținut a fost acum redat.
Domnule vicepreședinte, Doamnelor și domnilor deputați, Dragi colegi,
Am citit cu atenție textul moțiunii și trebuie să vă mărturisesc că față de moțiunea anterioară de la Senat, tot pe problematica domeniului sănătății, există un progres. Și spun că există un progres deoarece, la momentul respectiv, am apreciat că textul moțiunii depuse la Senat este un exemplu aproape perfect de incoerență, dar trebuie să recunosc acum că prezenta moțiune o depășește pe cea anterioară la aceste capitole.
La acestea se mai adaugă acum în plus contradicțiile evidente, generate nu doar de necunoașterea legislației în domeniu, ci și de compilația care a rezultat din alăturarea a două componente, scrise sub influența unor vectori politici divergenți.
Contradicțiile sunt evidente, pentru că mi se pare cel puțin ciudat, aș spune chiar hilar, să critici alocarea a 3% din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate pentru cheltuieli de administrare a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, când această prevedere există de la intrarea în vigoare a Legii nr. 95/2006, promovată de domnul ministru Nicolăescu.
Tot împotriva acestui ministru probabil că se îndreaptă vehemența cu care moțiunea contestă „operaționalizarea aberațiilor politicii guvernamentale, referitoare la cardul de sănătate”, deoarece această aberație a fost prevăzută în aceeași Lege nr. 95/2006, având ca termen de implementare data de 1 ianuarie 2008, termen care, evident, din motive necunoscute nouă, nu a putut fi respectat de guvernanții de atunci, opozanții de astăzi.
Similar, la afirmația dumneavoastră, USL acordă o atenție deosebită medicinei primare. Întrebarea care se poate pune este la care parte din USL vă referiți, deoarece, exact în anul 2009, când ministrul sănătății era domnul Bazac, sumele alocate pentru medicina primară au scăzut cu cel mai mare procent, 35%, așa cum se afirmă în moțiune.
Partea liberală a USL ar trebui să fie mai îngăduitoare cu domnul ministru Bazac, deoarece procentul de reducere,
deși rămâne cel mai mare din epoca postdecembristă, a fost doar de circa 25% față de anul anterior.
Tot dumneavoastră, semnatarii moțiunii, criticați strategia de raționalizare a spitalelor și măsurile de restructurare care au fost implementate. Interesant, având în vedere că dumneavoastră le-ați propus și le-ați susținut.
Citez: „Din cele 460 de spitale existente în țară peste 100 ar putea fi transformate sau chiar desființate fără ca asistența medicală să aibă de suferit. Acțiunea demarată de Ministerul Sănătății și Familiei va fi finalizată în două luni”. Este o declarație din anul 2011? Nu. Deși este asemănătoare cu măsura pe care am aplicat-o noi, declarația de intenție aparține ministrului PSD Daniela Bartoș și e datată de peste opt ani, mai exact în data de 24 februarie 2003.
După cum știți și dumneavoastră, hotărârea fermă a doamnei ministru Bartoș a fost rapid înmuiată de presiunile politice și situația a rămas neschimbată.
Un comunicat de presă oficial al Ministerului Sănătății ne confirmă: „Se intenționează transformarea, restructurarea sau închiderea spitalelor care nu sunt eficiente sau care sunt lipsite de adresabilitate”. Deși ar putea să se gândească cineva că data acestui comunicat de presă este undeva la începutul anului 2011, surpriză: acesta provine exact din data de 12 octombrie 2005! Vă rog să verificați dacă nu vă vine să credeți.
Mai recent, după domnul ministru Nicolăescu, căci desigur lui îi aparține afirmația anterioară, avem următoarea declarație interesantă sau chiar șocantă: „România are de trei ori mai multe spitale decât are nevoie. Soluția nu este decât restructurarea. Noi avem nevoie de maximum 150 de spitale”. Nu mi-aș permite să citez din subsemnatul, astfel încât cred că ați ghicit deja, afirmația este a ministrului sănătății Ion Bazac, Târgu-Mureș, 14 august 2009.
Toți miniștrii sănătății citați mai sus aveau dreptate, dar nu ei, ci Guvernul actual a fost singurul care a avut curajul de a-și asuma riscul politic al trecerii de la vorbele goale la fapte reale.
Să ceri altcuiva socoteală pentru ceea ce chiar tu ți-ai propus să faci, dar nu ai reușit, este desigur o dovadă de ipocrizie.
Sunt alte afirmații în moțiune care arată necunoașterea sau ignorarea unor prevederi specifice ale cadrului legal referitor la sectorul de sănătate.
Astfel, se clamează încălcarea de către Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate a legislației, prin încheierea de acte adiționale la Contractul-cadru 2010, pentru a patra și a cincea lună din 2011. Pentru toți cei care nu cunosc legislația specifică, vă informez că temeiul legal îl puteți identifica în prevederea din art. III al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 32/2011, care menționează explicit dreptul unităților sanitare de a prelungi contractele de furnizare sau de servicii încheiate anul precedent, până la data de 30 iunie 2011.
Stimați colegi semnatari ai moțiunii, abordați la un moment dat cu inconștiența copilului care se joacă cu focul și problematica evoluției indicatorilor stării de sănătate a populației.
Atenție, stimați colegi din PSD, sabia pe care o învârtiți deasupra capului are două tăișuri și cel mai ascuțit dintre ele este îndreptat către dumneavoastră.
Mie mi-ar fi fost foarte ușor să vă răspund că cea mai mare scădere a ratei natalității a fost între anii 1990 și 1996,
când a scăzut de la 13,6‰ la 10,2‰, iar cea mai mică valoare postdecembristă s-a înregistrat în 2002, când rata natalității a atins un minim de doar 9,7‰, că cea mai mare rată a mortalității după 1989 a fost de 12,7‰ și s-a înregistrat în 1996 sau că din anul 1973 și până astăzi cea mai mică valoare a indicatorului speranței medii de viață s-a înregistrat între anii 1994 și 1996 și a fost de doar 69,05 ani.
Cu toate acestea, răspunsul meu nu va fi unul politicianist, deoarece știu și eu, după cum sunt convins că și dumneavoastră cunoașteți, faptul că acești indicatori sunt în primul rând o reflectare a nivelului de trai al populației și a gradului de dezvoltare a societății în ansamblul ei și de abia într-un plan secundar ei pot să fie influențați de capacitatea de intervenție a mecanismului de asistență medicală și de promovare a sănătății.
Tocmai de aceea, odată cu creșterea semnificativă a nivelului de trai de după anii 2004–2005, majoritatea acestor indicatori încep să prezinte evoluții favorabile, sprijinite evident și de programele de sănătate care au fost derulate de toate guvernările de până acum.
Și pentru că am vorbit despre sănătatea publică, aș dori să comentez afirmația de la pagina 16 a moțiunii: „Cea mai importantă problemă a sistemului de sănătate și probabil domeniul în care s-au înregistrat cele mai multe pierderi rămâne sănătatea publică”.
Stimați colegi,
Depinde ce înțelegeți dumneavoastră prin sănătate publică. Sănătatea publică, după definițiile unanim acceptate, este un concept politico-administrativ și economic care exprimă o voință politică legiferată pentru protejarea și promovarea stării de sănătate a populației.
Asistența medico-sanitară reprezintă doar un segment cu o pondere de maximum 15% din posibilitățile de intervenție, pentru a sprijini realizarea acestui obiectiv.
Cu toate acestea, în intenția de a crește în continuare eficiența părții medico-sanitare a sănătății publice, am procedat la reorganizarea structurilor și atribuțiunilor profesionale ale unităților specializate în acest sens, prin reglementări legale, asigurând astfel o structură identică, verticală, cu activități bine definite, care se regăsesc atât pe plan național, cât și pe plan regional și teritorial-administrativ, cu următoarele trei componente de bază: supravegherea și controlul bolilor transmisibile, monitorizarea factorilor de risc din mediul de viață și muncă și evaluarea și promovarea stării de sănătate.
M-aș opri, totuși, la acest domeniu, pentru a clarifica anumite afirmații din moțiune.
Prima afirmație: una dintre cele mai mari pierderi pentru serviciul preventiv o reprezintă desconsiderarea imunizărilor.
Țin să vă informez că avem un program național de imunizări și un calendar național de vaccinare care cuprind produse imunogene identice și comparabile cu oricare dintre țările Comunității Europene, care acoperă toate nevoile populației pentru prevenirea bolilor infecțioase cu pondere în masă sau care reprezintă reale amenințări pentru starea de sănătate.
Finanțarea acestui program este asigurată din fondurile Ministerului Sănătății și se derulează fără sincope.
Din semestrul II al anului 2011 se va implementa Registrul Național Electronic al Vaccinărilor, iar plata per serviciu a
imunizărilor la nivelul asistenței medicale primare este reglementată prin normele contractului-cadru.
A doua afirmație. Nu există registre funcționale pentru principalele boli netransmisibile, iar o anchetă a stării de sănătate nu s-a mai efectuat de câteva decenii.
Doamnelor și domnilor parlamentari,
Stimați colegi,
După cunoștințele mele, există o evidență funcțională pentru principalele boli netransmisibile, de foarte mulți ani, cu date de sinteză publicate și difuzate de Ministerul Sănătății, prin fostul Centru de Calcul, Statistică Sanitară și Documentare Medicală, actualmente inclus în structura Institutului Național de Sănătate Publică, care are în acest sens atribuții clare și bine definite.
Îmi pare foarte bine că ați avut imprudența de a aborda problema centrelor de permanență pentru medicii de familie, deoarece îmi oferiți astfel oportunitatea de a vă reaminti că nu eu am inițiat aceste forme de organizare și nici nu am promovat modificări legislative care au dus la mai mult de înjumătățirea numărului acestor centre, de la 285 în 2005 la 63 în 2008.
În schimb, chiar săptămâna trecută am pus în dezbatere publică un proiect de ordin care va asigura atractivitatea unei astfel de activități pentru medicii de familie, ceea ce va duce, în perspectivă, la creșterea numărului pentru aceste atât de necesare centre de permanență.
Proiectul prevede o creștere substanțială a veniturilor medicilor de familie și – atenție! – și a asistenților medicali: de la 10 lei pe oră, în total, în care erau incluse și cheltuielile cu utilitățile, la 12,8 lei pe oră pentru medici și 8 lei pe oră pentru asistenți medicali.
De asemenea, pentru prima dată, în cazul centrelor de permanență, care sunt organizate în cabinetele medicilor de familie, aceștia primesc în plus încă 6,4 lei pe oră.
Fondurile alocate în 2011, reprezentând 21 de milioane de lei noi, permit înființarea, până la sfârșitul anului, a încă cel puțin 60 de centre de permanență cu sediu independent.
Au trecut 7 ani de la intrarea în vigoare a actului normativ, dar finanțarea a rămas aceeași de ani de zile. Noi propunem, practic, dublarea veniturilor personalului medical din aceste centre. Și, atunci, vă întreb și eu: cine și ce a făcut pentru funcționarea acestor centre de permanență?
Aș dori să abordez și problematica acoperirii cu medici și cu personal mediu sanitar care, în opinia semnatarilor moțiunii, reprezintă o cauză a nefuncționării normale a sistemului sanitar.
Într-adevăr, pentru sistemul de sănătate, deficitul de personal a fost și rămâne o problemă de actualitate, determinată atât de exodul de medici și asistenți medicali către țările membre ale Uniunii Europene, unde oferta financiară este mai tentantă, cât și de reorientarea personalului cu o bogată experiență profesională către unități sanitare private mai atractive din punct de vedere financiar.
Cu toate acestea, afirm: problema nu este doar a sectorului de sănătate românesc. Fenomenul migrației personalului sanitar este o realitate a Europei unite.
Ca să fiu foarte clar, v-aș prezenta exemplul Franței, una dintre țările spre care se îndreaptă personalul sanitar din România.
Consiliul Național al Ordinului Medicilor din Franța, în situația membrilor activi care provin din alte țări, în număr
total de 9.631 de medici, prezintă la 1 ianuarie 2009 următoarea situație privind cetățenia acestora; cetățeni belgieni – 16,37%; cetățeni români – 12,04%; cetățeni germani – 10,89%; algerieni – 10,26%, italieni – 8,30%. Rezultă, de aici, că acest fenomen este general și cuprinde toate statele Uniunii Europene.
Ministerul Sănătății are, desigur, obligația de a asigura, în colaborare cu instituțiile administrației publice centrale și locale, resurse umane necesare funcționării instituțiilor din sistemul public de sănătate.
În acest sens, am luat următoarele măsuri: reducerea duratei rezidențiatului pentru un număr de 36 de specialități; numărul de locuri de pregătire prin rezidențiat este de 4 mii pentru anul 2011. Am creat temeiul legal pentru angajarea, cu competențe limitate, a medicilor care nu reușesc la concursul de rezidențiat, pentru a-i menține în sistemul sanitar și pentru a câștiga experiență profesională.
Întrucât asigurarea cu personal de specialitate medicosanitar a reprezentat o prioritate în activitatea Ministerului Sănătății, în cursul anului 2010 s-a deblocat un număr de 3.072 de posturi pentru ocuparea acestora în cadrul sistemului sanitar.
Alături de atâtea inadvertențe și texte contradictorii, este îmbucurător că există și am reușit să identific în moțiune și anumite afirmații cu care sunt perfect de acord. Astfel, este corectă afirmația că în România toată lumea face protecție socială, inclusiv Ministerul Sănătății. Acesta este, de altfel, și motivul pentru care am propus pentru cele 67 de spitale reprofilate posibilitatea de a intra într-un program, susținut financiar de Guvern, prin care acestea pot continua să funcționeze drept cămine pentru persoane vârstnice.
În mare parte, activitatea acestor spitale era de fapt axată pe componenta socială, deoarece doar așa se poate explica faptul că, din totalul pacienților care erau internați la data de 31 martie 2011 în aceste spitale, doar 10% au necesitat transferul în alte unități sanitare pentru continuarea tratamentului, în timp ce restul de 90% au fost direct externați, și nu a decis ministrul aceste externări. Au decis medicii în urma evaluării stării de sănătate a pacienților.
La fel de corectă mi se pare afirmația că „orice analiză managerială a spitalelor județene arată că numărul paturilor de spital este cu 25 până la 40% mai mare decât necesarul. Același număr de pacienți poate fi tratat în aceste spitale într-un număr de paturi mult mai mic.”
Da. Eu sunt de acord, dar afirmația dumneavoastră înseamnă că este într-o vădită contradicție cu criticile din aceeași moțiune, referitoare la reducerea numărului de paturi: „este chiar și pentru omul de rând de neînțeles”.
De fapt, cred că aveți dreptate cu privire la reducerea numărului de paturi. Orice om de bună-credință care ar urmări în timp declarațiile politicienilor nu ar reuși să înțeleagă nimic. Declarațiile tuturor miniștrilor sănătății, indiferent de culoarea politică, sunt fără echivoc în această privință, toți susținând necesitatea reducerii numărului de paturi, dar imediat după încheierea mandatului unii sunt brusc loviți de amnezie și uită ce au susținut când erau în funcții.
Stimați colegi parlamentari,
Mi-a mai rămas să vă mulțumesc pentru campania mediatică de dezinformare a populației ce a avut ca scop păstrarea mandatelor dumneavoastră. Trebuie să vă
mulțumesc pentru că mi-ați dat ocazia să pot explica măsurile de reformă și acelor oameni care nu lucrează în sistemul sanitar și care s-au alarmat peste măsură auzind că nu vor mai avea asistență medicală.
Un fost ministru al sănătății declara în timpul mandatului său că sistemul de sănătate românesc a fost cel mai studiat. Rând pe rând, toți miniștrii sănătății apelau la consultanți străini pentru a-i sfătui cum să reformeze sistemul. Eu am identificat un număr de cel puțin 6 planuri și strategii de reorganizare a sistemului sanitar, elaborate în perioada 2003–2009.
Noi ne deosebim de toți ceilalți printr-un amănunt esențial: nu doar am citit și citat măsurile de reformă, ci le și punem în aplicare, am descentralizat spitalele, am redus numărul de paturi, implementând un plan național de paturi pe 3 ani, am reprofilat unitățile sanitare ineficiente, am demarat clasificarea spitalelor după competență, vom introduce cardul național de sănătate, am remodelat centrele de permanență pentru medicii de familie, am inițiat programe noi, cum este programul de infarct miocardic acut, sau am revitalizat programe care nu au funcționat niciodată, ca programul de fertilizare _in vitro_ .
Am stabilit standarde de cost pentru serviciile de ambulanță, eliminând inechitățile de finanțare și am inițiat noi reguli de finanțare pentru spitale. Avem și multe alte proiecte în analiză. Dar v-am enumerat doar câteva dintre cele deja funcționale, deoarece nu vreau să cad în capcana de a rosti de mai multe ori cuvintele „vom face” decât „am făcut deja”.
Indiferent de rezultatul votului la această moțiune, eu voi susține în continuare aceleași idei ca și până acum: că asistența medicală nu înseamnă doar spitale, ci înseamnă totalitatea serviciilor medicale acordate pacienților în cadrul cabinetelor de medicină de familie, în cadrul cabinetelor de specialitate, precum și prin serviciile medicale de urgență și, ca ultimă posibilitate, pentru cazurile cele mai grave și pentru intervenții chirurgicale prin spitale, că instituțiile care acordă mai multă asistență socială nu se pot numi spitale, că nu se poate numi spital instituția în care seara, la ora 8.00, nu este un medic în linia de gardă, că fără reformă, care de foarte multe ori înseamnă măsuri radicale, sistemul sanitar nu mai poate rezista mult și, nu în ultimul rând, că sistemul de sănătate necesită o finanțare adecvată. Am plătit arierate moștenite din anii anteriori în 2010 și vom plăti și în 2011.
## Stimați colegi,
Moțiunea este un drept al opoziției, pe care-l voi respecta întotdeauna. Ar trebui să fim totuși atât de maturi, toți cei care am condus acest minister și am avut tangență cu problemele multiple ale sistemului sanitar, să criticăm când este de criticat, dar să și venim cu soluții, dacă avem altă viziune. Altfel, întotdeauna, moțiunile pe sănătate vor rămâne un demers strict politic, iar sistemul sanitar românesc și noi înșine, ca beneficiarii lui, mai repede sau mai târziu, vom avea numai de suferit. Știu că recunoașteți că sistemul sanitar se schimbă și, chiar dacă nu o spuneți, gândiți măcar că aceste măsuri trebuiau luate demult.
Eu vă chem să fiți alături de noi în această bătălie adevărată, pe care cred eu că o vom câștiga. Sunt sigur. Vă mulțumesc mult.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.