Ioan Țundrea

## **Domnul Ioan Țundrea:**

Montesquieu exprima în „Spiritul legilor” (operă monumentală, compusă din 31 de cărți), că cele trei puteri ale statului sunt puterea executivă, puterea legislativă și puterea judecătorească. Acestea trebuie să fie clar separate, să nu se interfereze una în „treburile” celeilalte, fiecare având funcții bine definite: elaborarea legilor, aplicarea lor și judecarea corectă a conflictelor care apar în societate, în funcție de prevederile legii existente la un moment dat.

În ultimii patru ani, președintele țării a discreditat continuu stâlpii puterii statului democratic, denumiți de Monesquieu executiv, legislativ și judecătoresc. Mass-media este considerată în lumea democratică al patrulea stâlp al puterii statului și am avut convingerea că atacul permanent al președintelui se va opri la porțile ei și că doar va „zgâria cu gheruțele” câțiva ziariști, dar paranoia prezidențială a incriminat _in corpore_ în aceste zile și mass-media, care, „în nemernicia ei”, i-a atacat „onoarea familistului cocoș”,

atribuind invective veninoase reprezentanților presei care l-au adus la putere.

Am analizat atacurile veninoase ale președintelui la adresa ziariștilor și consider că acestea au cel puțin trei cauze:

1. Încercarea disperată a acestuia de a ascunde dezvăluirile despre legătura dintre cazul Hayssam și „profesorul” care aceștia presupun că este.

2. Absența exercitării de către acesta a atribuției constituționale principale pe care o are, și anume politica externă, consecințele nefaste fiind izolarea țării și cel mai mare preț la gaze din UE, pe care românii îl plătesc.

3. Căderea galopantă în sondaje a acestuia, din cauza faptului că românii au început să simtă efectele minciunii lui „Să trăiți bine!”.

În consecință, vă adresez rugămintea, dragi colegi, să ne solidarizăm și să-i solicităm instituției prezidențiale, și nu președintelui, în numele garantului democrației care este Parlamentul României, să-și ceară scuze față de reprezentanții presei, cărora le-a fost lezată demnitatea în cel mai odios mod cu putință, și anume etichetându-i pe toți cei care au curajul să-i demaște măștile ipocrite în alți „322 de ticăloși”.

*

„PD, demolatorul partidelor istorice”

Am trăit ani de zile cu certitudinea că diversiunile, infiltrările, discreditările la care sunt supuse partidele istorice ar fi opera unor absconse organizații comuniste, continuatoare a acestei intoxicări de 50 de ani.

După eșecul lamentabil al Convenției, cauzat de aceleași scandaluri, provocate aproape identic ca și astăzi de PD și Băsescu, prima țintă a fost atinsă și PNȚCD nu a mai reușit să intre în Parlament.

Același PD a furat brandul PSDR pentru a accede în Internaționala Socialistă, la scurt timp partidul condus de domnul Cunescu fiind absorbit.

După câteva zile de la acceptarea rugăminților lui Băsescu de a intra la guvernare, conservatorii au devenit o țintă permanentă a PD și a președintelui lor ajuns în această funcție după ridicola scenă cu „plânsu’ la TV”.