Ioan Vida-Simiti

## **Domnul Ioan Vida-Simiti:**

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Domnilor miniºtri, Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Viaþa publicã din România ultimelor sãptãmâni a fost marcatã ºi aº putea spune traumatizatã, în modul cel mai trist cu putinþã, de greva profesorilor din învãþãmântul preuniversitar.

Protestul dascãlilor a periclitat, în termenii cei mai serioºi, însãºi buna desfãºurare a anului ºcolar 19992000. Nu este, desigur, un motiv de bucurie sã constatãm cã, în plin an ºcolar, peste 300 de mii de oameni ai ºcolii se aflau în grevã ºi cã regimul de pregãtire ºcolarã a peste 4 milioane de elevi este total bulversat.

Pe de altã parte, însã, ca om al ºcolii, am obligaþia moralã de a-mi exprima sentimentele de solidaritate în raport cu situaþia ingratã în care s-au aflat profesorii din România, de a-i asigura cã le înþeleg nemulþumirile, dupã cum regret umilinþele pe care au trebuit sã le traverseze în ultimul deceniu.

Este ºi motivul pentru care mã pronunþ în favoarea reabilitãrii statutului social al profesorului, cât ºi pentru o redefinire adecvatã a funcþiunilor pe care dascãlul le are ºi mai ales le poate avea în evoluþia societãþii româneºti.

Noi trebuie sã ne însuºim o înþelegere raþionalã, ºi nu una exaltatã, asupra rolului fundamental pe care

învãþãmântul îl are într-o societate modernã. Trebuie sã fim de acord cã învãþãmântul de astãzi reprezintã proiecþia fidelã a societãþii româneºti de mâine. În consecinþã, este momentul ca dascãlul, ºcoala româneascã, în ansamblul sãu, sã fie privite într-o altã opticã, inclusiv sau poate în primul rând prin alocarea unor resurse financiare care sã se apropie de satisfacerea nevoilor existente atât în domeniul salarizãrii, cât ºi în cel al dotãrilor. Dacã admitem cã acesta este orizontul de aºteptare al profesorilor, atunci o sã-mi permiteþi sã apreciez, doamnelor ºi domnilor colegi, cã ultimele decizii ale Guvernului ºi Ministerului Educaþiei Naþionale au semnificaþia unor progrese importante.

Reamintesc semnatarilor moþiunii cã prin ordonanþa de urgenþã a Guvernului din 23 februarie, revendicãrile de ordin financiar ale profesorilor, care au constituit mobilul principal al grevei din învãþãmânt, au fost în bunã mãsurã satisfãcute, prin acceptarea unor îmbunãtãþiri salariale substanþiale, prin acordarea celui de al 13-lea salariu sau prin acordarea altor drepturi salariale restante.

Mai rãmâne sã sperãm cã aceste alocãri financiare suplimentare destinate învãþãmântului vor fi folosite ºi administrate cât mai corect, pentru ca efectele scontate sã fie cât mai semnificative ºi, în acelaºi timp, vizibile.

De menþionat ºi apreciat demersul politic al P.N.Þ.C.D. în cursul lunii ianuarie ºi februarie, pentru respectarea prioritãþii naþionale a învãþãmântului prevãzute în Legea învãþãmântului, pentru acordarea a cel puþin 4% din P.I.B. pentru sistemul educaþiei, precum ºi pentru mãsurile de detensionare a situaþiei create.