Ioan Vulpescu

## **Domnul Ioan Vulpescu:**

## Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

În numele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat* transmit condoleanțe familiilor celor două personalități pe care le conducem, în aceste zile, pe ultimul drum pământesc.

Sunt însă oameni care nu mor, pentru că lecțiile lor rămân. Lecția lui Ivan Patzaichin, care a pus Delta Dunării în centrul lumii și a vorbit lumii despre România, este lecția unui om care nu cedează niciodată. Și acel episod de la München, din 1972, episod de film, cu pagaia ruptă, când Patzaichin totuși a ajuns în finală și a câștigat pentru a doua oară, la momentul respectiv, titlul olimpic!

A fost de cinci ori la olimpiadă ca sportiv și de cinci ori ca antrenor. Patru titluri olimpice. Și trebuie să nu uităm că dispariția lui Ivan Patzaichin e în anul în care România a ajuns pe locul 46 în lume la olimpiadă.

Îmi amintesc emoția acelor dimineți, cu reluările de la Los Angeles, când Patzaichin a câștigat ultimul titlu olimpic.

Lecția lui Patzaichin este enormă prin modestia lui. Este un semn că nu contează unde te-ai născut, ci foarte important este drumul, este sensul.

Îi datorăm, cu toții, respectul nostru pentru această lecție de campion și de mentalitate. În ceea ce privește dispariția lui Ion Caramitru trebuie spus că, dincolo de actorul uriaș care a fost, un actor peste care nu se va trece niciodată, cortina nu se va lăsa niciodată, a fost unul dintre ultimii mohicani ai generației de aur în teatrul și în filmul românesc, cu o carieră care s-a întins pe 50 de ani în teatru și în film, și cel mai important, aici, este respectul necondiționat al publicului.

Dincolo de asta, a fost un foarte bun ministru al culturii, a fost primul ministru al culturii după Revoluție care a avut mandat întreg, între 1996 și 2000.