Ioan Vulpescu

## **Domnul Ioan Vulpescu:**

## Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfinția Voastră,

Domnule președinte al Camerei Deputaților, Domnule președinte Constantinescu,

Doamnă vicepreședintă a Senatului,

Distinși reprezentanți ai cultelor religioase și ai Corpului diplomatic*,

## Stimați colegi,

Nu există un moment mai potrivit pentru a discuta despre Marea Unire de la 1 decembrie 1918, despre semnificația ei și despre viitorul nostru, într-o lume în rapidă schimbare și plină de contradicții și de conflicte, decât criza prin care

trebuie să trecem, criză care nu este doar despre pandemie, ci mai ales despre modele de societate și de dezvoltare economică și socială.

Am greși dacă am vedea în momentul de la 1 decembrie 1918 o discontinuitate în istoria României, o simplă fereastră de oportunitate, de care am profitat, în detrimentul altora. Unirea nu s-a făcut împotriva cuiva, nu a fost una discriminatorie, ci una incluzivă, cu toate erorile care s-au comis în timp. Acceptarea diversității a fost un câștig al Marii Uniri și i-a oferit rezistență la proba timpului.

Abstracție făcând de contextul în care are loc Marea Unire și de moment, pe care nu noi, românii, le-am generat și le-am ales, proiectul național care a produs unirea este unul care s-a structurat și maturizat în timp, pe măsură ce a fost acceptat de o largă majoritate a membrilor națiunii române. Marea Unire s-ar fi făcut oricum, pentru că era o necesitate pentru dezvoltarea și afirmarea națiunii române.