Ioan Vulpescu

## **Domnul Ioan Vulpescu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Astăzi, o veste tristă, o veste foarte tristă: s-a stins din viață un savant al națiunii, un mare cărturar și un om bun, profesorul, academicianul Răzvan Theodorescu.

Profesorul Răzvan Theodorescu s-a născut pe 22 mai 1939, a fost discipolul strălucit al profesorului și academicianului Emil Condurachi și a devenit în timp unul din cei mai buni specialiști ai istoriei și civilizației românești.

A fost, în anii ’80, vocea Teleenciclopediei, atunci când puține ferestre spre libertate erau deschise în România.

În anii grei ai dictaturii ceaușiste a fost dintre cei foarte puțini care s-au ridicat împotriva demolării și mutării bisericilor de patrimoniu; mă gândesc numai la „Sfânta Vineri” și la Mănăstirea Văcărești.

A fost președinte al Radioteleviziunii publice, a fost rector al Universității Naționale de Artă, a fost ministru al culturii și cultelor în Guvernul PSD, Guvernul condus de premierul Adrian Năstase, între 2000 și 2004, a fost senator, a fost academician. În ultimii ani a fost vicepreședintele Academiei Române.

Sunt oameni care toată viața caută, cu mijloace permise și nepermise, demnități și funcții și sunt oameni care înnobilează funcțiile atunci când ajung acolo și le transformă prin biografia lor.

Răzvan Theodorescu a avut un destin. Lasă în urmă o moștenire extraordinară și mă bucur, în această zi tristă, că ultima intervenție publică a profesorului Răzvan Theodorescu a fost aici, în Parlamentul României, la lansarea unui volum dedicat bisericilor „Sfânta Sofia” din toată lumea, „Bisericile «Înțelepciunii lui Dumnezeu»”.

Conducem, în aceste zile, pe ultimul drum pământesc un om rar și la lecțiile oamenilor rari trebuie mereu să medităm.

Transmit, în numele meu, al Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, condoleanțe familiei. Ne gândim, în primul rând, la Ilinca, la fiica profesorului Răzvan Theodorescu, la familia sa îndurerată și la familia mare a culturii române, care astăzi este în doliu*