Ion Hadârcă

## **Domnul Ion Hadârcă:**

Bună dimineața! Vă mulțumesc, doamnă președinte de ședință. Onorat prezidiu,

Doamnelor și domnilor senatori,

Titlul declarației mele politice de azi este „Aedul și martirul limbii române – preotul Alexe Mateevici”.

Pentru comunitatea românilor basarabeni luna martie este indisolubil, o dată și pentru totdeauna, legată de 27 martie 1918, acest mărțișor al primăverii Unirii, zi istorică, atunci când Sfatul Țării a proclamat Unirea pe vecie cu Patriamamă România. Iar ghiocelul acestei luni, pentru că numaidecât trebuie să răzbată printre geruri și îndărătnica floare luminătoare, deci ghiocelul lui martie este preotul-poet Alexe Mateevici, născut la 16 martie 1888.

Nu, românitatea basarabeană nu se compune din poeme romantice, din spuma valurilor ori din euforia seacă a oportuniștilor. Ea s-a cristalizat cu veacurile, a rezistat opresiunilor antiromânești ale regimurilor țarist și sovietic. Ea rezistă și se manifestă în oamenii demni și lucizi, tari de fire

și cu un caracter puternic. Ca să te convingi de acest lucru, face doar să treci pragul Casei-muzeu „Alexe Mateevici” din satul Zaim, raionul Căușeni, casa în care a copilărit dascălul și poetul Alexe Mateevici, autorul imnului limbii române, azi și imnul de stat al Republicii Moldova.

Păstrarea moștenirii mateeviciene de către căușeneni, și nu numai, nu a fost și nu este altceva decât întoarcerea unei mari datorii marelui lor înaintaș. Căci la începutul secolului XX nu a fost pe acele meleaguri om și dascăl mai dedicat iluminării țăranilor basarabeni ca preotul Alexe Mateevici. De cum s-a văzut înzestrat cu podoaba cărții, de cum și-a dat seama de puterea literelor materne, Mateevici devine el însuși torță de lumină pentru năpăstuiții săi conaționali.

Încă pe la 1906, în plin regim de opresiune țaristă, seminaristul Mateevici se implică în viața publică, devine membru și colaborator activ al primei publicații naționale fondate de Constantin Stere, ziarul „Basarabia”, fiind prezent cu studii teologico-folcloristice și în revista eparhială „Luminătorul”. În articolul „Lupta moldovenilor pentru drepturi”, de pildă, tânărul Mateevici subliniază: „Să ținem minte că noi mulțumită culturii naționale putem viețui ca un popor înaintat. Iar cine vrea să viețuiască, acela trebuie să muncească și să lupte.”

Alexe Mateevici a muncit, a studiat și a luptat pentru iluminarea și deșteptarea conaționalilor săi în toată perioada scurtei sale vieți. După absolvirea seminarului teologic chișinăuian, zelosul Mateevici este recomandat pentru prestigioasa Academie Teologică din Kiev. E de menționat că a absolvit-o cu brio, susținându-și teza de licență „Concepția filozofico-religioasă a lui Fehner”, între altele, o importantă contribuție filozofică, rămasă necunoscută vreme îndelungată, până la descoperirea ei de către cercetătorul Sava Pânzaru, și publicată integral abia în cele două volume de „Scrieri”, Mateevici, Editura „Știința”, 1992.