Ion Marcel Vela

## **Domnul Ion Marcel Vela:**

Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor, Stimați colegi,

Declarația mea politică se referă la faptul că România este în coada clasamentelor.

Stimați colegi, încep declarația politică de astăzi cu un adevăr dur: peste 40% din populația țării este expusă riscului de sărăcie și excluziune socială, iar o treime din copiii României trăiesc în sărăcie.

Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015–2020 stabilește ca obiectiv al Guvernului României incluziunea socială a grupurilor vulnerabile și reducerea numărului de persoane expuse riscului de sărăcie. În acest context, se dorește ca toți cetățenii să aibă oportunități egale de a participa în societate, de a fi apreciați și valorizați și, până în anul 2020, cel puțin 400.000 de persoane să fie scoase din categoria populației sărace.

Cu toate acestea, diferențele de salarizare între diverse zone ale țării sunt considerabile. La fel și în ceea ce privește nivelul șomajului sau expunerea la riscul sărăciei.

Un sondaj dat presei de curând arată că angajații din Caraș-Severin, de pildă, au cele mai mici venituri din țară, cu un salariu mediu net lunar de doar 1.256 de lei. Ba chiar multe persoane se mulțumesc să muncească și pentru 1.000 de lei lunar.

Comparativ cu Brașovul, Cluj-Napoca sau Timișoara, care sunt fruntașe la nivel de trai, Caraș-Severinul este în coada clasamentului. Iar acest lucru denotă faptul că politicile publice în domeniul social, reforma asistenței sociale, dar și eforturile pentru o piață a muncii adaptată realității sunt încă departe de ceea ce România și-a asumat ca strategie națională, dar și ca stat european, pentru protejarea cetățenilor săi.

Faptul că zone puternic industrializate altădată din județul Caraș-Severin sunt astăzi pradă șomajului și sărăciei este o eroare pe care o plătim cu toții, ca țară, nu numai cei afectați direct. Cheia o reprezintă reconversia profesională și învățarea pe tot parcursul vieții, în vederea creșterii șanselor pe o piață a muncii în continuă schimbare. Iar aici mă refer la cursuri de calificare și recalificare, dar și regândirea în ansamblu a potențialului județelor și localităților care sunt astăzi amintirea prăfuită a ceea ce au reprezentat cândva.

Nu știm încă să valorificăm potențialul turistic, dar nici să profităm de fondurile europene acordate politicilor de ocupare pe piața muncii. În același timp, acolo unde se fac eforturi la nivel local nu există susținere adevărată de la Guvern. Caraș-Severinul are un potențial turistic uriaș, care poate rivaliza cu Austria sau Elveția.

Într-un cuvânt, nu există o coordonare eficientă între politicile publice la nivel local și național, între resursele naturale extraordinare, perspectiva asupra pieței muncii a autorităților locale și acțiunile Guvernului. Iar rezultatul