Ion Predescu

## **Domnul Ion Predescu:**

Lãsaþi Legea nr. 24, întrucât cred cã o ºtim noi, cei care am lucrat-o, mai bine decât dumneavoastrã.

Prin urmare, un obiect, o lege poate reprezenta ca realizare o reglementare complexã ºi, practic, doctrinar, se numesc coduri acele reglementãri. Poate reglementa la modul general o materie ºi este lege generalã pe acest criteriu. Poate reglementa un sector de cuprindere mare al activitãþi sociale, economice ºi este lege generalã sau poate reglementa sector de relaþii ºi capãtã caracter general, dar special faþã de reglementãrile generale sau un anumit set de relaþii sociale, ºi este lege specialã.

Prin urmare, ”lege genericÒ este un termen necunoscut ºi el nu poate reprezenta ºi constitui criteriu de apreciere, de evaluare ºi, cu atât mai puþin, de soluþionare a acestei aºa-zise obiecþiuni.

Am ascultat apoi ca ºi dumneavoastrã observaþii cu privire la ocolirea Parlamentului, la sfidarea Parlamentului ºi am auzit ceva de domeniul fanteziei: cã încãlcarea procedurilor parlamentare ar constitui infracþiune. Nu mi-a fost dat sã aud pânã acum aºa ceva!

Doresc sã vã spun în legãturã cu aceasta cã sãvârºiþi o omisiune esenþialã deosebit de importantã, gravã chiar. Pãi, dacã asumarea rãspunderii de cãtre Guvern este prevãzutã de Constituþie ºi ea înseamnã nici dezbatere, nici vot, cum puteþi afirma cã este o modalitate de ocolire a activitãþii Parlamentului?! Este nonsens! De ce apelaþi la nonsens ca sã vã motivaþi o susþinere cãreia doriþi sã-i daþi cel puþin aparenþã de logicã ºi coerenþã? În raþionamentele folosite pentru asemenea susþineri este o evidentã inadvertenþã care încalcã flagrant textul constituþional al art. 113 care prevede cã ”Guvernul îºi poate asuma rãspunderea pe riscul sãuÒ. Riscul guvernãrii este inerent unui guvern, cum bine se ºtie din toatã practica ºi doctrina privind guvernarea, din dreptul constituþional ºi instituþiile politice. Nu existã guvern ºi guvernare fãrã riscuri.

Unul dintre riscuri este asumarea rãspunderii de cãtre Guvern ºi o face atunci când crede de cuviinþã fãrã nici o aprobare, fãrã nici o încuviinþare, fãrã nici un impuls din partea altei autoritãþi ºi, mai ales, aºa cum vã menþionam, oportunitatea îi aparþine în exclusivitate. Prin urmare, trebuie sã privim lucrurile cu temeinicie, sã nu transgresãm textul constituþional ºi sã lãsãm avântul ºi imaginaþia care devin, nu vã supãraþi, verbiaj, nu motiv ºi motivare a unui punct de vedere, a unei opinii la care orice parlamentar are dreptul.

Eu îmi cer scuze, dar mã caracterizeazã exigenþa deosebitã în aceastã privinþã, dupã cum ºtiþi, ºi niciodatã nu mi-am permis extravaganþe în afirmaþiile prin care mi-am expus punctul de vedere ca senator. De aceea vã rog sã reþineþi cã toate aceste susþineri nu au acoperire.

ªi acum permiteþi-mi sã vã prezint ceea ce reglementeazã ºedinþa noastrã. Este Regulamentul ºedinþelor comune care zice în art. 82: ”Prevederile secþiunii prezente, adicã art. 71Ð82, se aplicã în mod corespunzãtor ºi moþiunii de cenzurã cu privire la angajarea rãspunderii.Ò