Ion Rotaru

## **Domnul Ion Rotaru:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Deși declarația mea politică de astăzi poartă același titlu, sau aproximativ, cu declarațiile făcute de colegele senatoare Biró și Silistru, am vrut neapărat să o susțin, pentru că mi s-a părut normal ca acest semnal privind importanța Zilei internaționale pentru eliminarea violenței împotriva femeilor să fie dat și de un bărbat, și nu numai de femei.

Deci, reluând, declarația politică se numește „Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor și Ziua universală a copiilor”.

Fac acest gest și în calitatea pe care o am, de președinte al Subcomisiei pentru populație și dezvoltare, și aș vrea să subliniez și eu importanța acestei zile.

În fiecare an, la 25 noiembrie, statele lumii marchează Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor. Potrivit ONU, la nivel mondial, aproximativ 70% dintre femei, indiferent de rasă, etnie, vârstă sau educație, sunt supuse, de-a lungul vieții, cel puțin unei forme de violență.

Violența de gen rămâne, chiar și la acest început de secol al XXI-lea, una dintre cele mai frecvente și grave încălcări ale drepturilor omului.

„Violența împotriva femeilor: în fiecare zi și în orice loc” este cel mai cuprinzător studiu pe această temă, realizat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene. El situează România anului 2014 sub media celor 28 de state membre în ceea ce privește prevalența, amploarea și gravitatea abuzurilor și violenței împotriva femeilor, manifestate acasă, la serviciu, în public și on-line.

Conform studiului, 24% dintre femeile din România afirmă că au fost supuse violenței fizice sau sexuale de către un adult înainte de vârsta de 15 ani și 27% dintre ele afirmă că au fost afectate de violență fizică sau sexuală după vârsta de 15 ani.

Chiar dacă ne situăm sub media europeană, clasamentul nu poate să ne convingă că măsurile luate până în prezent, cum ar fi adoptarea Strategiei naționale pentru prevenirea și combaterea fenomenului violenței în familie pentru perioada 2013–2017 sau acțiunile întreprinse prin programele ONU (UNFPA) și ale Uniunii Europene, reprezintă maximumul a ceea ce putem face în acest domeniu.

Dincolo de faptul că ne confruntăm, nu doar ca senatori, ci și ca simpli cetățeni, cu problemele de zi cu zi ale semenilor noștri, nu putem ignora statisticile și analizele extrem de serioase ale Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Justiției și ale unor organizații ale societății civile, care susțin temerile exprimate, de altfel, și de autorii studiului sus-menționat: sensibilitatea subiectului abordat, construirea relațiilor de familie pe un model patriarhal, existența unor stereotipuri care fac ca violența să fie acceptată chiar și de către victime au împiedicat, în unele țări ale Uniunii Europene, stabilirea dimensiunii reale a fenomenului.