Ion Sârbulescu

## **Domnul Ion Sârbulescu:**

## Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor senatori,

Instalarea regimului de dictaturã marxist-leninistã în România, cu efectele cunoscute asupra evoluþiei economiei, în general, ºi a agriculturii, în special, a demolat, pânã la eliminare, dupã modelul sovietic, proprietatea privatã. Legea nr. 187 din 23 martie 1945 privind înfãptuirea reformei agrare ºi Hotãrârea adoptatã de Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român, la Plenara din 3Ñ5 martie 1949, fixatã juridic prin Decretul nr. 133 din aprilie 1949, au reprezentat începutul etatizãrii ºi colectivizãrii agriculturii româneºti, cu precizarea expresã: ”Cooperativele îºi desfãºoarã activitatea în cadrul programului de stat ºi constituie un factor important în lupta pentru construirea comunismului în Republica Popularã RomânãÒ.

Acest proces de colectivizare nu s-a produs prin liberul consimþãmânt al þãranilor, ci s-a produs în urma represiunilor de naturã juridicã, materialã, economicã, politicã, fizicã ºi psihicã asupra acestora, intimidarea lor cuprinzând cele mai cumplite metode: sistemul cotelor obligatorii, deportarea în Bãrãgan în 1951 a peste 50.000 de familii din satele bãnãþene ºi mehedinþene, privarea de libertate a liderilor politici ºi a þãranilor fruntaºi, lãmurirea prin teroare pentru a intra în gospodãriile agricole colective, exmatricularea odraslelor de trãdãtori din ºcoli ºi facultãþi, înfiinþarea de întovãrãºiri agricole, ca o formã intermediarã, tranzitorie între proprietatea privatã ºi cea colectivistã. Prin Hotãrârea Consiliului de Miniºtri nr. 1.650 din 1953 se legifereazã statutul-model al gospodãriilor agricole colective împotriva legislaþiilor civile ºi comerciale care prevedeau ºi prevãd cã orice formã de organizare asociativã îºi stabileºte propriul statut, iar fondurile sociale ºi patrimoniul se formeazã dupã voinþa membrilor sãi.

În acest cadru politic, legislativ, economic ºi social, cu o conducere de stat dictatorialã, imoralã, incompetentã, dar profund îndoctrinatã în comunism, s-a încheiat în primãvara anului 1962 colectivizarea, în paralel cu etatizarea agriculturii, þãranul român devenind din proprietar colectivist sau salariat.

Administrarea proastã a C.A.P.-urilor ºi transferurile din proprietatea colectivã în proprietatea sau folosinþa unitãþilor de stat au fãcut ca, dupã 1990, în urma lichidãrii patrimoniului C.A.P.-urilor, þãranii sã rãmânã decapitalizaþi: ici-colo o vacã, douã-trei oi, câteva cãrãmizi din grajdurile, clãdirile sau construcþiile administrative. În medie, capitalul fix per colectivist reprezenta la nivelul anului 1990, în valori reale, circa un sfert de tractor, în timp ce sectoare agricole de stat au fost cumpãrate de potentaþii perioadei postdecembriste fãrã mari eforturi financiare.

Cei care au muncit în agricultura colectivistã s-au trezit dupã 30-40 de ani cu o acumulare mult mai micã decât inventarul viu ºi mort care le-a fost luat prin trecerea forþatã în proprietatea colectivã sau de stat.