Ion Solcanu

## **Domnul Ion Solcanu:**

Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor colegi,

În numele senatorilor care fac parte din Grupul parlamentar P.D.S.R. din Senat protestez împotriva atacurilor la adresa Preafericitului Pãrinte Patriarh Teoctist, atacuri care sunt, în realitate, atacuri la adresa Bisericii Ortodoxe Române.

Nu putem asista indiferenþi la atacul sãvârºit împotriva Preafericitului Pãrinte Patriarh Teoctist, atac care are la bazã aºa-zisele dezvãluiri dintr-un document contrafãcut din anul 1949, din perioada cea mai durã ºi sinistrã a dictaturii staliniste, când Securitatea ducea o campanie furibundã împotriva preoþilor aparþinãtori ai tuturor cultelor, implicit a celor aparþinând Bisericii Ortodoxe Române.

Cei care nu cunosc personalitatea realã a Patriarhului Teoctist, ierarh de rarã profunzime ºi sensibilitate a spiritului, pot fi derutaþi de aceastã fãrãdelege sãvârºitã prin încãlcarea legilor scrise ºi nescrise ºi care constituie o sfidare, de fapt, a drepturilor elementare ale omului.

Ne exprimãm, totodatã, dezaprobarea faþã de inconºtienþa funcþionarilor Consiliului Naþional de Studiere a Arhivelor Securitãþii care, prin asemenea acþiuni iresponsabile, încalcã statutul de funcþionari publici, discredi- teazã instituþia abia înfiinþatã ºi îi deturneazã rostul pentru care a fost creatã, agravând criza moralã a societãþii în loc sã o asaneze.

În ultimul deceniu am asistat la încercãri repetate de a clãtina soclul solid pe care se aflã una dintre cele mai însemnate ºi importante instituþii ale statului român Ñ Biserica Ortodoxã Românã. Armele folosite împotriva Bisericii Ortodoxe Române au fost minciuna, dezinformarea voitã a opiniei publice, manipularea sensibilitãþii românilor la acest subiect sacru.

La început, în 1990, a fost scandalul unei telegrame inexistente prin care Preafericitul Pãrinte Patriarh Teoctist era acuzat, în mod mincinos ºi calomnios, cã l-ar fi felicitat pe Ceauºescu pentru masacrul de la Timiºoara, în timpul Revoluþiei din Decembrie 1989.

Au urmat apoi manifestaþiile stradale din 1990, în cursul cãrora Întâistãtãtorul Bisericii Ortodoxe Române era caricaturizat prin imagini care frizau blasfemia. Mai târziu, lupta a fost transferatã în Parlament, în societatea civilã ºi în media, înregistrându-se diverse alte forme ale atacului împotriva Bisericii Ortodoxe Române: lucrãri publicate, acþiuni ale unor parlamentari fanatici ºi fundamentaliºti, aparþinãtori ai altor culte, a se vedea în acest sens declaraþiile politice de la acest microfon ale fostului senator Moisin.

Voci partizane care ºi-au anexat în mod abuziv rolul societãþii civile au acuzat fãþiº Biserica Ortodoxã Românã de colaboraþionism cu regimul comunist, cu totalitarismul ºi dictatura ceauºistã, cu Securitatea ca poliþie politicã.

Componentã esenþialã a societãþii civile, Biserica Ortodoxã Românã a fost hãrþuitã ºi învinovãþitã cã, prin luãrile sale de poziþie în diverse probleme apãrute în perioada tranziþiei, ar fi fost un obstacol în calea democratizãrii societãþii româneºti.