Regret nespus de mult că astăzi, în prima ședință a Camerei după constituirea sa în ziua de ieri, aceasta are pe ordinea de zi un document prin care se solicită încuviințarea arestării mele preventive. Suntem astăzi într-o zi memorabilă, 21 decembrie. Mă întreb dacă România a devenit cu adevărat un stat de drept sau dacă, așa cum spunea un coleg, Frunzăverde, în urmă cu ceva timp, România a rămas tot un stat polițienesc.
Domnule președinte,
Am luat notă de prevederile raportului Comisiei juridice, am luat act de poziția fostului grup parlamentar și vă rog să-mi permiteți să fac câteva observații, pentru că, astăzi, dumneavoastră realizați o primă parte a actului de justiție legat de libertatea mea.
Am constatat, domnule președinte, că, deși am fost audiat în Comisia juridică de două ori timp de mai bine de o oră și jumătate, în raportul Comisiei juridice există o singură frază despre tot ce am spus acolo. Înțeleg că informațiile clasificate puse la dispoziția Comisiei juridice n-aveau cum să fie redate, pentru că astăzi ar fi trebuit să avem o ședință secretă a plenului și n-am cerut acest lucru, pentru că nu vreau să împiedic prin tertipuri procedurale ceea ce dumneavoastră ați hotărât astăzi, declanșarea ultimei faze procedurale prin care dumneavoastră trebuie să dați un vot prin care veți încuviința sau nu arestarea mea preventivă.
Vă spun, domnule președinte, că n-au fost reținute argumente care vin să-mi demonstreze nevinovăția și care țin de abuzul exercitat de instituții ale statului care, în anul 2012, ridică de pe stradă, din fața sediilor de partid, fără să respecte art. 72 din Constituția României, un parlamentar al României, transformându-l într-un inamic public nr. 1, în coruptul de serviciu, cel mai corupt om al națiunii române, și prin asta se încearcă, domnule președinte, ca setea de justiție a poporului român să fie satisfăcută cu numele lui Ion Stan.
Vreau astăzi să aduc în fața dumneavoastră, din respect pentru instituția pe care o reprezentăm și pentru dumneavoastră, stimați colegi, argumentele prin care să dovedesc că sunt obiectul unei înscenări judiciare puse la cale de instituții ale statului, cu sprijinul unor delatori care încearcă să beneficieze de bunăvoința legii române care se acordă denunțătorilor.
Între aceste argumente, vreau să prezint următoarele:
1. Referatul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, în dosarul nr. 334/2012 privindu-l pe deputatul Ion Stan, se fundamentează pe denunțuri calomnioase făcute de o persoană cercetată penal pentru mai multe infracțiuni, care a acceptat rolul propus de o instituție a statului de a deveni agent provocator, fiind convins că prin delațiune va obține acele beneficii pe care legea română le atribuie denunțătorilor.
Pe cale de consecință, întreaga motivare a solicitării de încuviințare a arestării preventive nu se fundamentează pe elemente doveditoare admisibil legale.
Al doilea punct, al doilea argument: condițiile de existență a infracțiunii de trafic de influență nu sunt întrunite. Astfel, subsemnatul deputat Ion Stan nu am exercitat nicio influență în favoarea denunțătorului în perioada menționată în referatul procurorului de caz ca interval de desfășurare a activităților infracționale. Nici denunțătorul și nici referatul procurorului de caz nu au putut identifica și indica, pe cale de consecință, nici proba vreo acțiune concret determinantă de influență asupra vreunui funcționar, pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intra în atribuțiunile sale de serviciu.
De precizat că procurorul de caz nu face nicio mențiune cu privire la relațiile contractuale ale denunțătorului cu administrații publice locale în care să se fi constatat intervenții de eludare a legii privitoare la achizițiile publice.
În privința solidității probelor din dosar, stimați colegi, am în mână referatul pe care dumneavoastră nu l-ați văzut și pe care pot să vi-l pun la dispoziție. Este aici, la motivele care justifică luarea măsurii arestării preventive față de Stan Ion, la pagina 40, o frază memorabilă din care vă veți da seama de actul provocator al acestei înscenări judiciare.
Ce precizează domnul procuror de caz, în speță DNA-ul? Citez: „Având în vedere actele de urmărire penală administrate, așa cum au fost expuse în cele care precedă, apreciem că în prezență... în cauză există probe și indicii...” – rețineți! – „...de natură să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul Stan Ion a săvârșit faptele pentru care a fost pus sub învinuire.”
Deci pentru presupuneri, stimați colegi, fie ele și rezonabile, astăzi sunt adus în fața dumneavoastră și în fața românilor și sunt calificat ca inamicul public nr. 1, care prezintă un pericol public concret pentru ordinea socială.
Aceasta reprezintă soliditatea probelor pentru care se invocă arestarea preventivă.
Al patrulea argument: din transcriptul convorbirilor denunțătorului cu deputatul Ion Stan nu reiese vreo convenție de natură infracțională, ci doar elemente ale denunțătorului în legătură cu datorii ale unor unități administrativ-teritoriale pentru diverse servicii contractate, fără a se menționa ori rezulta dacă inculpatul a săvârșit vreo ilegalitate în această situație.
În al cincilea rând, referatul procurorului de caz nu menționează nicio promisiune concretă, precis determinantă, circumstanțiată în timp și loc, niciun angajament al
deputatului Ion Stan de a realiza vreo intervenție ilicită, dar nici vreo diligență legală în sprijinul intereselor denunțătorului.
În al șaselea rând, simplele afirmații din referat, bazate doar pe deducțiile procurorului de caz, potrivit cărora denunțătorul ar fi urmat să beneficieze de diligențe și bune oficii în scopul realizării unor interese al căror caracter și natură în raport cu legea nu sunt circumstanțiate, nu pot ține loc de elementul material al infracțiunii, acțiune sau inacțiune incriminată de legea penală, și nici de elementul subiectiv al acesteia, intenție care să clarifice sau să califice vinovăția.
În al șaptelea rând, nu este adevărat faptul, și de altfel nu rezultă din nicio probă de la dosar, că eu personal sau prin interpuși aș fi solicitat denunțătorului sume de bani sau alte foloase.
În al optulea rând, referatul procurorului de caz omite elemente ale eșuării înscenării și provocării orchestrate cu scopul de a dovedi fapte pe care deputatul Ion Stan nu le-a comis.
La Târgoviște, oameni buni, în ziua de 22 noiembrie, procurorul de caz, împreună cu ofițeri de judiciar, a venit și a dorit să-mi însceneze un flagrant. Denunțătorul a venit în plină stradă, spunându-mi că vrea să-mi ofere o sumă de bani. Spunându-i că trebuie s-o depună la casieria partidului și să întocmească formele necesare, procurorii m-au înhățat, m-au amenințat cu încătușarea și m-au dus la DNA și m-au reținut, deși, potrivit art. 72 din Constituție, aveau nevoie de încuviințarea președintelui Camerei pentru această reținere și pentru percheziția care a urmat la biroul parlamentar în data de 27 noiembrie.
## Stimați colegi,
Veți constata că aceste argumente vin să contureze ideea că am făcut obiectul unei înscenări judiciare prin care s-a dorit execuția mea politică. Răspunsul cine a vrut și de ce a vrut îl veți găsi pe site-ul Camerei Deputaților, citind cele 25 de declarații publice, publicate în Monitorul Oficial, declarații care îi vizează pe adevărații corupți și jefuitori ai României de astăzi.
Sigur, astăzi sunt expus public, umilit și împroșcat cu noroi, pentru că s-a dorit ca Ion Stan să nu mai poată niciodată ridica glasul și să mai spună ceva despre cei care astăzi, într-un fel sau altul, sunt părtași la jaful public al banului public.
A doua observație, domnule președinte, în legătură cu raportul prezentat de către Comisia juridică, este aceea că nu s-a consemnat în raport poziția domnului Eugen Nicolicea, membru marcant al acestei Comisii juridice, un om de o probitate morală și profesională fără cusur, care, vreau să vă spun, a apreciat și în comisie, și public că motivele expuse în acest material la paginile 40, 41 și 42 sunt aceleași motive copiate cuvânt cu cuvânt din referatul întocmit de DNA pentru Trășculescu.
Cum este posibil? Sunt două cazuri diferite. Într-unul a fost flagrant, în altul, nu. S-a administrat un probatoriu pentru infracțiuni diferite. Există un mod de derulare diferit al lucrurilor, într-un caz sau altul. Și atunci mă întreb de ce oare Parchetul, folosind aceste șabloane, cuvânt cu cuvânt,
schimbând doar numele infractorilor, poate face acest lucru. Domnul deputat este prezent în sală și vă poate spune dacă cele ce vă spun eu... De altfel, dânsul le-a confirmat public în fața mass-mediei.
## Domnilor colegi,
Vă spuneam că nu doresc ca prin tertipuri procedurale să lungim această procedură care vizează imunitatea mea și încuviințarea arestării preventive. Nu doresc acest lucru pentru că nu am nimic de ascuns. Nu doresc acest lucru pentru că am solicitat procurorului de caz, dacă sunt probe, să mă trimită în judecată și știți bine că în cercetarea penală și în trimiterea în judecată, inclusiv a deputaților, nu există nicio obstrucție și nicio procedură nu poate împiedica acest lucru.
Vă spun astăzi, cu toată răspunderea, ca un bun creștin, că eu nu mă voi sustrage niciodată și nu m-am sustras procedurilor de cercetare penală și justiție. De aceea, am să vă rog pe dumneavoastră, astăzi, să dați un vot prin care să stabiliți că această procedură ia sfârșit astăzi și că justiția trebuie să se realizeze și în cazul meu.
Eu vreau să vă spun astăzi, cu patru zile înainte de sfintele sărbători de Crăciun, că vă doresc dumneavoastră și familiilor dumneavoastră un Crăciun fericit și s-o rugăm cu toții pe Sfânta Fecioară Maria, maica Mântuitorului nostru, să ne păzească de toată mânia, primejdia, nevoia și necazul și să ne aducă un an mai bun!
Doamne-ajută!
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.