Iosif Ștefan Drăgulescu

## **Domnul Iosif Ștefan Drăgulescu:**

Domnule președinte de ședință, Stimate colege, Stimați colegi, Domnule ministru,

Stimați reprezentanți ai Ministerului Sănătății,

Mă bucură acest dialog, un dialog al unui stat de drept, în care atât opoziția, cât și puterea își prezintă punctele de vedere. Ambele speechuri au fost bine documentate, dar trebuie să remarc că, întotdeauna, fiecare partid politic, când este la putere, are un discurs, și când este în opoziție, are alt discurs.

Pentru a puncta însă elementele foarte importante ale sistemului de sănătate, m-am lăsat speechul scris și o să spun după experiența unui om care de la rezident a ajuns și ministrul sănătății și cunosc istoria la fel ca și rectorul Universității de Medicină și Farmacie din București, care, alături de mine, a trecut prin toate etapele dezvoltării sau involuției sistemului de sănătate.

Îmi aduc aminte că în 1992, după victoria PDSR-ului în alegerile generale, conducerea Ministerului Sănătății a fost preluată de o personalitate medicală, profesorul Iulian Mincu, care începea primii pași de transformare, și nu spun reformă, ci transformare a unui sistem rigid, sovietic, sistemul Semașko, într-o încercare de descentralizare și de transformare a acestui sistem.

S-a implementat primul experiment al Băncii Mondiale în 6 județe și, bineînțeles, ca orice român, deja a început să fie o rezistență a opoziției de atunci împotriva acestui experiment.

Au început primii pași ai Legii asigurărilor sociale de sănătate, iar viitorul ministru, doamna profesor Daniela Bartoș, a reușit, împreună cu secretarul de stat Florian Popa, să treacă Legea asigurărilor sociale de sănătate prin Senat. Dar politicienii, fie din opoziție, fie de la putere, și-au dat seama că pierd controlul banilor din sănătate și iată dar că Legea asigurărilor sociale de sănătate, în decembrie 1996, a fost blocată de toți politicienii din Parlamentul respectiv, indiferent că era PDSR, PNȚCD, sau PNL, sau PRM, sau PUNR, au blocat legea la Senat.

Decembrie 1996. Alternanța la guvernare – bine-venită într-un stat care se dorea să fie stat de drept – și, în decembrie 1996, preluam conducerea Ministerului Sănătății de la colega mea, Daniela Bartoș. Preluam acest transfer în prezența doamnei ministru Daniela Bartoș și mi s-a reproșat cum de pot să preiau conducerea împreună cu un dușman politic al Convenției Democrate. Sigur că am colaborat cu opoziția de atunci – PUNR, PRM și PDSR – și, în iulie 1997, prin sesiunea de urgență a Camerelor reunite ale Parlamentului României, Legea asigurărilor sociale de sănătate a trecut.

Dar aici vreau să menționez că starea sistemului de sănătate este influențată de factori extrinseci și de factori intrinseci. Factorii intrinseci sunt organizarea și calitatea corpului medical, iar factorii extrinseci sunt finanțarea și politizarea. Din păcate, niciun partid politic care a fost la putere nu a reușit să se debaraseze de politizarea sistemului de sănătate. Cum venea un nou ministru, cum se schimba totul – de la portar până la ministru, lucruri pe care ar trebui să le învățăm toți cei care suntem aici, ca să colaborăm împreună, nu pentru a avea spitale portocalii, spitale roșii, spitale galbene și spitale verzi, ci să avem spitale și sistem de sănătate pentru națiunea română, și nu pentru partidele care sunt la guvernare în mod trecător și altele la opoziție, tot în mod trecător, fiindcă trebuie să înțelegem jocul democratic când alternanța la putere este benefică și nu este împotriva nimănui.