Adrian Wiener

## Mulțumesc, domnule președinte.

Din păcate, actuala criză a imunoglobulinelor este cronica unor morți anunțate. Dacă vreți o scurtă cronologie a ceea ce se întâmplă de prin 2015–2016, unii dintre deținătorii autorizațiilor de punere pe piață au început să notifice ANM-ul că vor retrage imunoglobulinele de pe piață. În martie 2017 apar primele semnale că lucrurile se vor precipita. În iunie 2017, din nou, unii dintre producători notifică Agenția Națională a Medicamentului că vor retrage aceste medicamente esențiale pentru peste 1.000 de oameni. În România viața lor depinde de aceste imunoglobuline.

În 1 decembrie 2017, din păcate, avem un prim deces datorat strict lipsei de imunoglobulină în România. Acești pacienți trăiesc acum teroarea lipsei acestui medicament. Trebuie să menționăm că nu mai există nicio fiolă de imunoglobulină în România la ora actuală. În 14 decembrie, Guvernul emite această ordonanță de urgență prin care scutește de taxa trimestrială de clawback producătorii, deținătorii, de fapt, de autorizație de punere pe piață a imunoglobulinelor. Efectul, sigur, n-are cum să fie unul benefic în termen scurt, aceste medicamente au un ciclu foarte lung de producție.

Ceea ce trebuie să reținem ca învățăminte... n-o să uzăm de arma politică pentru a aduce acuzații, ci, mai degrabă, de a îndemna la reflecții asupra a trei aspecte esențiale.

În primul rând, e vorba de faptul că trebuie să revizuim politicile fiscale de impunere a prețurilor de referință. România de mult nu mai este o piață atractivă pentru producătorii de medicamente. De asemenea, și taxa de clawback cred că ar trebui reevaluată, oportunitatea și impactul aparent benefic din punct de vedere financiar, dar dezastruos din punctul de vedere al disponibilității medicamentelor pe piață.

În al doilea rând, cred că trebuie să facem eforturi susținute pentru limitarea exportului paralel. Din păcate, în ultimul an nu s-a făcut nimic în această zonă, ba, dimpotrivă – n-o să intru în detalii din nou.

Iar în al treilea rând, cred că redinamizarea Institutului „Cantacuzino”, care ar putea, în principiu, cu o injecție masivă de tehnologie și expertiză, să producă aceste medicamente esențiale, trebuie luată în vedere la modul serios. Distrugerea programatică a acestui institut a fost un atac asupra suveranității acestui popor, asupra securității naționale a României. Și vom reveni cu acest subiect. Eu cred că, dacă există subiecte demne de înființarea unei comisii de anchetă parlamentară, distrugerea Institutului „Cantacuzino” este unul dintre ele.

Vă mulțumesc.

USR va susține această ordonanță de urgență, dar, din păcate, nu va rezolva criza care, din păcate, este una profundă și a cărei rezolvare necesită o schimbare de paradigmă.

Mulțumesc.