George Edward Dircă

## **Domnul George Edward Dircă:**

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Așa cum bănuiați, eu voi susține și amendamentele respinse, dar, în acest moment, e cazul să reiterez câteva dintre problemele pe care le are această lege aflată acum în reexaminare și, totodată, vreau să mă întreb retoric: care mai e rolul nostru aici, în Parlament, dacă Guvernul adoptă ordonanță de urgență pe un proiect de lege care acum este în dezbatere?

Mi se pare... Și atitudinea pe care o au atât doamna ministru, cât și Guvernul nu mi se pare că este conform principiului loialității între instituții, dar cred că e cazul... Ar trebui să avem o colaborare mai apropiată și m-aș bucura foarte mult ca, atunci când discutăm o decizie a Curții Constituționale a României, care are 390 de pagini – cred că este printre puținele astfel de decizii din ultimii 30 de ani –, să vină domnul ministru și să ne explice exact cum multe dintre articolele pe care le-a propus dumnealui, în calitate de profesor de drept și de specialist susținut de majoritatea parlamentară, au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională a României. Din nefericire, nici de această dată membrii comisiei PSD–ALDE din cadrul comisiei speciale comune nu au reușit să aducă în fața plenului Senatului și să supună votului un text lipsit de vicii de constituționalitate și care să respecte deciziile Curții Constituționale.

Mai devreme, spuneați de la microfon că avem obligația în cadrul reexaminării să îndreptăm aceste articole declarate neconstituționale cu deciziile Curții.

Ei bine, vă spun acum, domnule președinte și stimați colegi, că multe dintre amendamentele pe care le avem astăzi supuse votului nu respectă considerentele reținute de Curtea Constituțională. Vom ajunge în situația în care vom avea un text în vigoare, acel al Codului de procedură penală, care se va completa cu prima decizie a Curții Constituționale sau cu cea de a doua decizie a Curții Constituționale, care urmează să fie emisă, pentru că – nu-i așa? – vom ataca și de această dată acest Cod de procedură penală și aceste articole. Și haideți să vă dau câteva exemple, ca să vă demonstrez cum s-au ignorat numeroase considerente reținute de Curtea Constituțională.

Primul exemplu: deși Curtea a reținut că limitarea datelor rezultate dintr-un mandat obținut în temeiul Legii nr. 51/1991 doar la cauza în care a fost obținut mandatul este – și, atenție, subliniez –, este de neacceptat din perspectiva principiului aflării adevărului și a rolului constituțional al Ministerului Public, forma adoptată în comisie la art. 145[1] păstrează aceleași prevederi declarate neconstituționale.

Pe de altă parte, este păstrată soluția normativă care consacră imposibilitatea folosirii obiectelor, înscrisurilor sau datelor informatice predate sau ridicate silit în altă cauză decât în cea în care s-a dispus măsura predării sau ridicării – mă refer aici la art. 171[1] –, deși aceasta contravine flagrant principiului aflării adevărului în procesul penal, așa cum au stabilit judecătorii constituționali.