Valer Dorneanu

**Domnul Jean-Claude Juncker** _Ñ prim-ministru al Marelui Ducat de Luxemburg_ **:**

## Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor parlamentari, Doamnelor ºi domnilor miniºtri,

Am venit în România ºi în Parlament, pentru a transmite un dublu mesaj de prietenie, mesajul de prietenie, în primul rând, al primului-ministru al Luxemburgului, care, prin legãturi istorice, culturale ºi intelectuale, se simte aproape de România ºi de români.

Poate nu se ºtie, dar istoria ne aminteºte, de fiecare datã când un luxemburghez se gãseºte în Transilvania ºi îi ascultã pe cei care locuiesc la picioarele Carpaþilor, cã cei care, în secolul al XII-lea, populau aceastã regiune a þãrii dumneavoastrã veneau din Luxemburg. ªi cei care se adâncesc în dialectul celor care locuiesc în aceastã regiune vor descoperi, la fiecare turnurã de frazã, în fiecare moment, cã cei din Transilvania continuã sã vorbeascã un dialect care aminteºte direct limba þãrii mele, mai ales într-o anumitã parte a Transilvaniei în care se vorbeºte, practic, luxemburgheza.

Între România ºi Luxemburg existã o prietenie care nu dateazã de astãzi, nici de ieri searã, dar care este o prietenie doveditã de-a lungul deceniilor negre ale celei de-a doua jumãtãþi a secolului XX ºi care a cunoscut un nou avânt dupã Revoluþia care a avut loc în aceastã þarã la începutul anilor Õ90. Am transmis un mesaj de prietenie nu numai în calitate de premier al Luxemburgului, ci ºi ca prim-ministru al unei þãri membre a Uniunii Europene.

Desigur, nu a scãpat perspicacitãþii dumneavoastrã faptul cã mã aflu în faþa dumneavoastrã în ajunul semnãrii primelor tratate de aderare la Uniunea Europeanã. Mâine, 10 þãri candidate vor semna Tratatul de aderare la Uniunea Europeanã. Nu existã o datã mai bunã pentru a veni în România decât astãzi, pentru a ne exprima convingerea solidã ºi integralã pentru faptul cã deºi România, mâine, chiar fiind prezentã, nu va putea sã semneze Tratatul de aderare, într-o zi, istoria va reþine acest lucru ca pe o procedurã întâmplãtoare.

Pentru mine, cauza româneascã în Europa este susþinutã de Guvernul meu, Guvernul meu care considerã România ca fãcând parte din familia europeanã precum cei care mâine vor semna tratatele de aderare. Nu este vorba sã facem deosebiri artificiale între þãrile candidate care vor semna mâine ºi România, care va semna cu o uºoarã întârziere faþã de ceilalþi. Iatã motivul pentru care am ales zilele de ieri ºi de astãzi pentru a fi în România ºi pentru a dovedi, încã o datã, legãturile care unesc Luxemburgul de Europa ºi de România.

Sunt convins cã foarte repede România va ºti sã facã astfel încât sã poatã semna, într-un termen rezonabil, Tratatul de aderare ºi aº dori ca procesul de pregãtire pentru aderarea la Uniunea Europeanã sã înregistreze un ritm accelerat. Dorinþa mea este sã gãsim modalitatea ca negocierile de aderare ale României sã se încheie înaintea încetãrii mandatului actual al domnului Prodi, altfel spus, cel mai târziu în semestrul al doilea al anului 2004. Altfel riscãm sã nu putem ajunge, aºa cum dorim toþi, la þelul propus pentru anul 2007. De altfel, faptul cã vedem România devenind membrã a Uniunii Europene în 2007 ºi de a dori încheierea negocierilor de aderare spre sfârºitul anului 2004 ne va permite sã semnãm Tratatul de aderare între România ºi Uniunea Europeanã în primul trimestru din 2005, care va rãmâne în memoria colectivã a popoarelor europene ºi prin faptul cã preºedinþia luxemburghezã a Consiliului va fi cea care ar putea semna, în 2005, Tratatul de aderare cu România.