K—nya-Hamar Alexandru

## **Domnul K—nya-Hamar Alexandru:**

Domnule preºedinte de ºedinþã, Doamnelor ºi domnilor deputaþi, Stimaþi colegi,

Ideea unei democraþi parþiale, trunchiate este sortitã eºecului, iar tentaþia de a stabili un regim autoritar vine ºi din ideea cã un asemenea regim ar putea tranºa disputele pentru putere, fiindcã regimuri de mânã forte s-au instalat atunci când instituþiile statului erau ameninþate, când democraþia lua aspectul dezordinii ºi, din cauza disperãrii ºi mizeriei sociale, a dispãrut fãrã urmã simþul solidaritãþii ºi al datoriei; iar exemplul chilian, sud-coreean, turc ºi grec îndeamnã ºi incitã.

Chestiunea este deci: cine doreºte adâncirea democraþiei în România? ªi cine doreºte un regim autoritar? Acesta este clivajul care se contureazã; pentru cã nu uitaþi, sindromul Haider persistã ºi insistã ºi la noi, numai cã exerciþiul democratic ºi efortul modernizator european nu se lasã nici fentat ºi nici intimidat, din contrã. ºi cazul Austriei a devenit precedent.

Iatã de ce trebuie sã fim preocupaþi în mod constant de a asigura o bunã percepþie a realitãþilor din regiunea noastrã geopoliticã, pentru eliminarea prejudecãþilor ºi cliºeelor, pentru reclãdirea încrederii reciproce ºi a demnitãþii proprii.

Dar nicidecum aºa cum procedeazã ºi acþioneazã Clubul Naþionalist Creºtin din Cluj, împodobind sediile ºi cutiile poºtale ale partidelor din municipiu cu ”mãrþiºorul extremismuluiÒ, pe un ton ameninþãtor, cu manifeste incitatoare, cu convingeri legionare. Nicidecum cu instigaþii interetnice, cu provocãri insistente ºi abuzuri evidente, în aºa mãsurã încât ºi fetele, liceenele de la Liceul confesional reformat, sã fie bãtute mãr, nu numai seara, dar ºi în ziua mare, numai pentru cã graiul rostit, minoritar maghiar, nu mai este tolerat nici de semenele lor, de majoritate. Da, pânã ºi fetele se bat între ele. Dar pentru ce?

ªtim, ºi o constatãm cu amãrãciune, Clujul nu este încã un pol al reconcilierii române-maghiare, dar va fi, chiar dacã multe s-au fãcut ºi se fac sã nu fie aºa, sã rãmânã aceastã citadelã spiritualã ºi de valori umane un deziderat, ºi nu o realitate.

ªi totuºi nu putem renunþa la acest deziderat pânã nu va deveni o realitate.

Pentru acest deziderat ridicãm glasul ºi protestãm, sperând ºi perpetuând ideea deja valabilã: dacã ne-am eliberat de frica instinctualã ºi am cultivat simþul responsabilitãþii politice ºi civice, sã nu mai permitem, în mod relevant, ceea ce se petrece la Cluj într-o mãsurã disproporþionatã, nepoliticã ºi necivilizatã. Pentru cã demonstraþia de forþã, de ameninþare este, mai curând, proba slãbiciunii ºi incapacitãþii, care trebuie uitate complet, cât mai curând, de comportamentul democratic.

Iar instituþiile statului democratic sã-ºi facã datoria! Vã mulþumesc pentru atenþie.

## **Domnul Niculae Napoleon Antonescu**