Király Andrei Gheorghe

## **Domnul Király Andrei Gheorghe:**

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimate doamne și domni deputați, Stimate domnule ministru,

Moțiunea simplă prezentată azi în fața noastră, semnată de 58 de deputați, prezintă într-un mod politicienesc starea actuală a sistemului de învățământ românesc doar printr-o înșirare a nerealizărilor din ultimii ani care, în opinia semnatarilor, se datorează în exclusivitate Guvernului actual și în special domnului ministru Cristian Adomniței.

Într-adevăr, învățământul, în general, se confruntă cu o serie de probleme, însă aceste probleme există și persistă de o vreme îndelungată. Lipsa unei strategii clare, lipsa unor politici care să-i confere eficiență, compatibilizare cu sistemele și structurile similare Uniunii Europene persistă de mult timp, nu numai din perioada Guvernului Tăriceanu II.

Un studiu efectuat de Ministerul Economiei și Finanțelor, cu referiri la starea învățământului din perioada 2001–2004, semnalează următoarele: abandonul școlar în ciclul primar a fost de 11,3%, iar în ciclul gimnazial de 14,7%. În perioada amintită, 21,6% din elevii claselor a VIII-a nu s-au prezentat la testarea națională, iar în mediul rural nepromovabilitatea acestui examen ajunsese la 41%. Deci este vorba de perioada 2001–2004.

Studiile interne și internaționale relevă rigiditatea sistemului de învățământ. În mare măsură se cere doar memorarea unor informații, în loc să se formeze în egală măsură abilități și competențe.

În concluzie, studiul ne arată că, prin prisma indicatorilor de performanță, învățământul preuniversitar nu a înregistrat progrese, în unele privințe chiar a regresat, și aceasta pe fondul creșterii semnificative a resurselor financiare.

Este clar că ministerul actual a moștenit o situație precară a sistemului de învățământ, nu numai din legislaturile precedente, dar continuată și în perioada din legislatura actuală a celor doi miniștri democrați. În loc de a imputa actualului ministru nerealizări ca abandonul școlar, stoparea improvizațiilor, nerealizarea accesului egal și sporit la

educație, considerăm că mult mai corect este să spunem că nici Domnia Sa nu a reușit să realizeze transformările necesare, nici el nu a avut sprijinul necesar sau voința politică necesară acestor schimbări.

Este adevărat că nu s-au făcut pașii doriți nici în privința descentralizării învățământului preuniversitar, însă și în această situație problemele sunt mai complexe. Încă din timpul Guvernului Tăriceanu I, s-a elaborat proiectul cu titlul „Descentralizarea învățământului preuniversitar”. S-a făcut o etapizare, prin care, conform proiectului, în anul școlar 2006–2007 trebuia generalizat sistemul de descentralizare.

Proiectul, și în momentul de față, se află în stadiu de proiect, însă nu domnul Cristian Adomniței a fost ministru în acea perioadă. Proiectul nu s-a realizat, probabil, din cauza unor temeri generale, având în vedere prevederile conform cărora descentralizarea învățământului preuniversitar reprezenta transferul de responsabilitate și resurse în privința luării deciziilor și al managementului general și financiar către unitățile de învățământ și comunitatea locală.