Günthner Tiberiu

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Cred că ar fi o rușine pentru Parlamentul României să adoptăm o asemenea inițiativă. După ce, în 2008, poporul român a zis nu inițiatorilor unor asemenea inițiative sau inițiativelor asemănătoare, astăzi vedem că iarăși încep să renască inițiative care nu și-ar avea locul în Parlamentul României.

Nu numai că este răutăcioasă, este și prost întocmită. Și aș aminti numai câteva aspecte: pune față în față cultura și civilizația românească cu cea universală, de parcă n-am fi parte integrantă a culturii și civilizației universale, sunt speculații... Pe Brâncuși unde îl plasăm? În cultura și civilizația universală sau numai în cea românească? Pune niște semne de întrebare. De fapt, hai să fim cinstiți, inițiatorii nu au nimic cu Shakespeare sau Victor Hugo, ei au probleme cu cultura minorităților naționale, dar, sigur, nu se putea trece direct, și, atunci, mascat, voalat, au denumit cultura minorităților – cea care, de fapt, deranjează aici – ca fiind cultura universală. Până la urmă, n-o să putem spune că Eminescu nu face parte din cultura universală, dar, de exemplu, Petöfi este, nu?!

Sunt niște chestiuni răutăcioase, care sper că, astăzi, nu mai au nicio șansă în Parlamentul României, chiar dacă jocurile politice sunt de așa natură încât s-ar putea să treacă.

Iar, pe de altă parte, un alt aspect care mie mi se pare important, în locul comisiilor de specialiști, comisii județene, care sunt prevăzute în actul normativ, propune comisii politice care să decidă, comisii numite de Guvernul României, specialiști din cadrul ministerelor, care, evident, nu sunt personalități științifice, sunt personalități politice și cred că nu ar fi corect ca ei să decidă aceste denumiri.

Într-adevăr, există o tendință acum..., după ce, ani de zile, localitățile noastre au avut aceleași denumiri de personalități naționale, sigur, care trebuiau să se regăsească în denumirile instituțiilor, spațiilor, piețelor din România, dar, la un moment dat, s-a ajuns, într-adevăr, la o standardizare: aceleași câteva personalități denumeau instituții în toate orașele din țară, la fel cum erau blocurile tipizate. Există, într-adevăr, un curent de a da mai multă atenție personalităților locale – și cred că aici vrea să intervină –, care sunt mai legate de locuri, de civilizațiile care trăiesc în anumite locuri. Cred că aici se dorește să se intervină.

După cum am spus, mi se pare total incorect și cred că, astăzi, așa ceva, în condiții normale, nu are cum să treacă de Parlamentul României.

Mulțumesc.