Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·6 decembrie 2001
other · respins
Liviu Iuliu Dragoº
Discurs
## **Domnul Liviu Iuliu Dragoº:**
Vã mulþumesc.
Domnule preºedinte,
Doamnelor ºi domnilor parlamentari, Doamnelor ºi domnilor miniºtri,
Aº vrea sã-i asigur pe cei care ne ascultã ºi ne judecã cã doamna ministru Daniela Bartoº este una dintre cele mai competente specialiste în sistemul sanitar. Acesta este motivul pentru care regret cã nu am putut sã îi aflu pãrerea competentã, ci doar o simplã comandã politicã aºternutã pe foaia de hârtie.
Reamintesc celor care poate au uitat cã doamna ministru Bartoº a fost ministrul sãnãtãþii ºi în Guvernul Vãcãroiu ºi a fost printre primii care a iniþiat Legea nr. 145 a asigurãrilor de sãnãtate, de altfel, destul de competentã atunci.
De asemenea, amintesc de un alt antevorbitor, domnul profesor Mincu, care a fost de asemenea ministru al sãnãtãþii în Guvernul Vãcãroiu, deci înainte de 1996.
Despre doamna Smaranda Dobrescu, care a fost ministru în guvernarea 1996Ð2000, nu vreau sã fac acum nici un comentariu.
Ceea ce s-a discutat aici duce la o pãrere care pare cel puþin caraghioasã ºi ciudatã.
Parcã sistemul sanitar din România ar fi un caºcaval ºvaiþer care pânã în 1996 avea o parte bunã, urma o gaurã în 1996Ð2000, iar dupã 2000 are din nou partea bunã. Deci nu cred cã sistemul sanitar este un ºvaiþer.
Suntem, de altfel, obiºnuiþi cu afirmaþiile P.S.D.-ului, dupã care opoziþia este de vinã pentru toate.
Problemele sistemului de sãnãtate sunt cu mult mai vechi. Ele þin de centralism, dirijism, subfinanþare cronicã, lipsã de transparenþã în repartizarea fondurilor. Ne amintim toþi de celebrul CAS de 38%.
Reamintesc cã în 1997 Legea asigurãrilor sociale de sãnãtate nr. 145 a fost adoptatã în consens dupã o dezbatere foarte serioasã, amplã, la care au participat toate organismele interesate. A fost o consultare publicã largã ºi a rezultat un consens politic. A fost un moment foarte important, prin care s-a luat o decizie cvasigeneralã, de a se introduce acest sistem de asigurãri de sãnãtate numit ºi pseudobismark.
Esenþa legii de atunci a fost descentralizarea, delegarea responsabilitãþilor în decizii, creºterea transparenþei în repartizarea fondurilor, asigurarea pachetului minimal de servicii medicale, adicã diagnostic, tratament, medicament, examen de laborator etc. pentru fiecare cetãþean.
Vorbim astãzi de criza de sãnãtate din România, crizã pe care medicii o cunosc foarte bine, iar cetãþenii României o trãiesc pe propria lor piele.
Fãrã a intra în detalii, susþin cã acutizarea crizei din sãnãtate se datoreazã acþiunilor Guvernului, ºi anume: recentralizare, dirijism, accentuarea subfinanþãrii cronice, lipsa de transparenþã în repartizarea fondurilor.
În final, aº pune o întrebare simplã, la trei ani dupã începerea reformei: poate vreun medic din þara asta sã defineascã concret, cu finanþare realã ºi asigurarea de materiale ºi medicamente, deci sã defineascã concret pachetul minimal de servicii medicale de care beneficiazã fiecare cetãþean al României?